Paștele Blajinilor // Tradiții și obiceiuri


În tradiția populară românească se spunea că în ziua de Paștele Blajinilor sau Paștele Morților sufletele celor morți sunt eliberate și se plimbă pe pământ, în locurile dragi lor odată. Din această cauza, se obișnuiește să se gătească mâncăruri multe și gustoase, ce sunt împărțite vecinilor, sărmanilor sau oamenilor de la cimitir, astfel încât cei plecați de lângă noi să se bucure și să guște din ele. Potrivit superstiției, cine nu se conformează acestui obicei, și nu da de pomană cu ocazia Paștelui Blajinilor, riscă să fie vizitat noaptea de către cei morți, care îi cer fără întârziere să li se dea de mâncare.
Pe de altă parte, în folclor, Blajinii erau fie niște oameni buni la inimă, ce posteau, din foarte mare credința, încă o săptămâna după Paște, fie niște români răpiți de tătari ori alți necredincioși, care pierduseră șirul zilelor și ajunseseră să serbeze Paștele o săptămâna mai târziu decât se obișnuia.
În ziua de Paștele Blajinilor, se luă masă la câmp, pe iarbă, servindu-se ouă roșii și pască. Cojile de ouă, firmiturile de la cozonaci și de la pască, vinul sau rachiul vărsat pe jos nu erau pierdute, ele reprezentând hrană pentru cei morți. Un obicei asemănător are loc în zilele noastre la cimitir, unde se împrăștie peste morminte cozonac, pască, coji de ouă, și vin, după ce preotul face slujbă de Paștele Morților și se da de pomană din bucățele pregătite special pentru acesta ocazie.
Paștele Blajinilor era în tradiția populară o sărbătoare respectată pentru a avea o viață bună în familie, a fi oamenii blajini, blânzi, feriți de fulgerările păgubitoare ale mâniei, pentru a nu se muri în această săptămâna, a fi ferit de dureri de mâini și picioare, și pentru că femeile să fie ocrotite de boală și de vise rele.













































































