OPINII // Am văzut cum ar arăta România fără NATO

Sursa: ziare.com

Sebastian Burduja, Managing Partner al companiei RISE Consortium

La începutul lunii, am fost invitat de către Fundaţia Friedrich Naumann la conferinţă „The Future of Freedom” - un eveniment anual pe tema securităţii în Europa de Est.

Ediţia din acest an s-a ţinut la Harkov, în Ucraina, la doar câteva zeci de km de zona de conflict şi a inclus subiecte de interes major pentru toate statele din regiune, inclusiv România: ameninţarea rusească, războiul hibrid şi propaganda, atacurile cibernetice şi perspectivele NATO în contextul noi administraţii Donald Trump.

Ţin să remarc efortul organizării acestui eveniment atât de necesar de către Friedrich Naumann Foundation şi să le mulţumesc pentru invitaţia făcută, cât şi pentru onoarea de a fi singurul invitat din România, alături de înalţi demnitari din Europa de Est (foşti sau actuali miniştri sau prim-miniştri din Ucraina, Estonia, Polonia, Georgia sau Bulgaria).

A fost un eveniment organizat exemplar, mai ales pentru modul atipic în care s-a desfăşurat: pe lângă dezbateri şi workshop-uri, a inclus şi vizite în apropierea liniei frontului, la Slaviansk, un oraş care a fost iniţial ocupat de „omuleţii verzi” şi eliberat ulterior de armata ucraineană.

Deşi conflictul din Ucraina a dispărut aproape total din atenţia publică, inclusiv în România, acesta rămâne o realitate dramatică, chiar în vecinătatea ţării noastre.

Costurile sale sunt enorme şi aproape au ruinat o ţară întreagă. Mult mai important şi mai impresionant însă, pe lângă costurile materiale, sunt tragediile personale pe care le-a cauzat acest conflict.

Poate cel mai emoţionant moment din aceste zile petrecute în estul Ucrainei, care mi-au lăsat o puternică impresie, a fost relatarea unui fost combatant ucrainean despre o rusoaică, mamă a unui soldat din tabăra separatiştilor, mort în luptă, care plângând lângă rămăşiţele copilului sau îl blestema pe Putin pentru declanşarea acestui război. Acest moment rezumă perfect concluziile conferinţei de la Harkov: lacrimile de mamă sunt aceleaşi, indiferent de ce parte luptă fiul său.

În ceea ce priveşte atribuirea responsabilităţii pentru aceste tragedii, părerea unanimă se îndreaptă către un singur vinovat, iar acela locuieşte la Kremlin.

Cu toate dezminţirile sale oficiale, toate indiciile duc către Rusia, deşi Vladimir Putin nu recunoaşte susţinerea trupelor care se fac vinovate de atentatele din Sloviansk.

Cu toate acestea, semnele sunt evidente. De exemplu, armamentul şi uniformele trupelor sunt aproape identice cu cele purtate de trupele ruseşti care au anexat anterior Crimeea.

După cum a afirmat un oficial ucrainean de rang înalt în cadrul vizitei de lucru organizată de Fundaţia Naumann, dovezile implicării Federaţiei Ruse sunt fără echivoc. Ucrainenii găsesc constant armament rusesc, care este produs doar în Rusia şi nu ar fi putut ajunge în vestul Ucrainei decât cu sprijinul Moscovei.

Putin a demonstrat deja în urma conflictelor din Georgia şi Crimeea că este dispus să facă orice pentru a nu-şi pierde influenţa în estul Europei şi împiedică state precum Ucraina şi Georgia să se apropie de NATO.

Să nu uităm că intervenţia ruşilor în Georgia în 2008 reprezinta primul atac împotriva unui stat suveran de la prăbuşirea URSS, în timp ce Crimeea a reprezentat prima modificare a graniţelor unui stat european de la invaziile naziste din debutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Despre războiul din Ucraina se spune, în general, că este un război diferit, un război hibrid, şi este adevărat.

Tetiana Popova, fostul ministru adjunct pentru politică informaţională din Ucraina, a arătat în cadrul evenimentului Fundaţiei Naumann cum a fost atacată informatic ţara sa: hackerii au pătruns pentru câteva minute în serverele Autorităţii Electorale, au inversat rezultatele şi au atacat site-ul Ministerului de Externe şi paginile oficiale de pe reţelele sociale ale instituţiilor ucrainene.

De asemenea, au fost folosite atacuri informatice şi pentru a şterge clipuri video de pe conturi private de Youtube cu soldaţii ucraineni ucişi, dar şi pentru închiderea unor centrale electrice din vestul Ucrainei.

Pe de altă parte, atunci când vizitezi acele locuri şi vezi urmele de gloanţe pe ziduri, clădirile distruse sau crucile de pe mormintele soldaţilor ucişi, realizezi că este totodată un război tradiţional. Cu sânge, cu morţi şi cu o imensă suferinţă.

În Sloviansk au loc numeroase încălcări ale acordurilor de la Minsk, sunt utilizate arme ilegale, sunt distruse spitale sau şcoli.

Chiar cu câteva săptămâni în urmă, au avut loc bombardamente soldate cu patru victime, toţi fiind civili. Efectele acestei stări permanente de conflict sunt catastrofale pentru toate sectoarele, activitatea economică fiind aproape anihilată.

Cred că aceste locuri ar merită vizitate de toţi românii, însă mai ales de către cei care pun la îndoială importanța sau necesitatea apartenenţei noastre la NATO.

Până ajungeţi acolo, va provoc la un exerciţiu de imaginaţie: care ar fi fost statutul României, dacă nu am fi fost membru al Alianţei Nord-Atlantice, ci un biet „stat – tampon”, aşa cum afirmă unii „oameni de bine” de la noi care vor să „păstrăm relaţii bune cu toată lumea”?

Cel mai probabil un statut similar cu cel al Ucrainei de azi. Mai departe, dacă toanele expansioniste ale „ţarului de la Răsărit” nu ar fi vizat Crimeea şi estul Ucrainei, ci mai degrabă Republica Moldova, cum credeţi că ar fi arătat România?

La acest articol a contribuit şi Alin Iliescu, politolog, absolvent al Masterului de Comunicare Politică şi Marketing Electoral din cadrul SNSPA şi specialist în comunicare new media. Este implicat activ în proiectele de schimbare civică din România, iar în prezent ocupă funcţia de director executiv al Platformei Acţiunea Civică a Tinerilor (PACT).

Sebastian Burduja este Managing Partner al companiei RISE Consortium, o platforma globală de investiţii dedicată dezvoltării României.

Sursa: ziare.com