OPINII // Al treilea Război Mondial, al doilea Război Rece. Isteria belicoasă a Moscovei ca tactică de negociere

Sursa: evz.ro

De la ziare, analize în reviste de specialitate și dezbateri academice, întregul spațiu public occidental a explodat în argumente și mesaje privind apropierea, ba chiar declanșarea de către Rusia, în Siria, a celui de-al treilea Război Mondial sau măcar al celui de-al doilea Război Rece.

Mai mult, curentul este susținut tot mai abitir din interiorul Rusiei de către presa oficială și de acțiuni menite să pregătească populația pentru război sau măcar să introducă suficientă tensiune pentru a da cetățeanului rus mediu senzația dușmanului comun, a războiului iminent, ca modalitate de control de către autoritățile actuale și de susținere necondiționată a politicilor Rusiei lui Putin.

Nu, războiul nu e gata pregătit și lansat sau pe cale să răbufnească. Dar nici premizele unui dialog nu sunt tocmai bune, iar capabilitățile militare de pe teren introduc presiune majoră și chiar riscă să determine, de la un banal incident, escaladarea în război clasic.

Nu poate fi vorba de Război Mondial, nici măcar despre al doilea Război Rece. Asta deoarece lipsesc termenii condiționalității din războiul rece, respectiv o Federație Rusă superputere la nivelul URSS – distanța e enormă și nici măcar planurile cele mai ambițioase de reînnoire a capabilităților militare ale Armatei ruse nu pot duce la echilibrarea raportului de forțe cu SUA. Chiar și la nivelul „echilibrului terorii”, a armelor atomice, balanța este profund alterată de un arsenal vetust, depășit tehnic și moral și costuri majore de tăiere, sterilizare și înlocuire cu noile arme nucleare de către Rusia. În plus, nu mai vorbim despre noile generații de arme inteligente, chiar dacă sunt convenționale, cu valoare strategică egală cu a componentelor nucleare, acolo unde raportul de forțe este complet deplasat spre Washington, față de o Rusie fără complex militar-industrial dezvoltat tehnologic și capabil de producție în serie mare a armelor de generația a cincea. Și nici vorbă de confruntare convențională, față în față, a Rusiei cu SUA sau NATO, pentru că deznodământul ar fi dinainte cunoscut.

Nu avem de-a face cu un viitor Război Rece, pentru că instrumentarul la care recurge Rusia nu are de a face cu evitarea războiului, ci cu utilizarea conflictului miliar ca instrument de politică externă, deci cu un război cât se poate de cald: Rusia lui Putin produce problema, sar occidentalii să calmeze scandalagiul din sistem și să închidă rapid presiunea publică, iar Moscova evită escaladarea pe seama unor avantaje majore și cedări ale Occidentului.

Apoi, chiar raportul de forțe între SUA și Rusia anulează perspectiva echilibrului, din contră, SUA și Occidentul așteaptă negocieri fără precondiții și refuzând recunoașterea câștigurilor obținute prin victorie militară a celuilalt, Rusia încearcă să impună propria soluție sau să arate din nou spectrul reluării conflictului pentru a obține câștig de cauză. Iar zona mai slabă de înger la nivel european se grăbește să-i facă pe plac, eventual prin cedări pe seama terților. Mai mult, pe acest precedent, Rusia încearcă afaceri la scară mare cu veto-ul în Europa și în NATO și limitarea directă a acțiunilor SUA pentru că sunt unilaterale și hegemonice, deci trebuie controlate multipolar de Moscova.

Și, în general, s-ar putea nici să nu avem de a face cu un război. Avem însă creată o adevărată isterie a Rusiei lui Putin, cu dublă utilizare: piața internă, raliată în jurul marelui Conducător, la fel, presiunea externă vizează deja Europa, Occidentul, statele înclinate spre compromis rapid pe bani sau pe seama altora, totul pentru a scoate iute din agendă conflictul, și a trece la afaceri. Sau îl vizează pe președintele american, la final de mandat.

Pe de altă parte, am putea avea elemente hibride în manifestare oricând, războiul informațional fiind în derulare constant și permanent peste tot în spațiul post-sovietic, Europa sau peste ocean. Situația e complicată și poate escalada acolo unde trupele celor doi sunt în contact, iar un incident poate genera efecte dezastruoase - Siria, Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Barentz, Oceanul planetar. De aceea au fost adoptate acordurile privind regulile de angajare și deconflictualizarea pe teren, semnate la nivel militar de către SUA și Rusia. În plus, determinarea, presiunea, forța de impact și capabilitățile militare ofensive în creștere ale Moscovei se manifestă ca și componente ale unei tactici noi, cu scopul de a permite Rusiei să smulgă și să impună avantaje pentru sine. Însă avantajele impuse, nu asumate, și clauzele obținute sub presiune nu au cum să dăinuie.

Iulian Chifu, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Early Warning București

Sursa: evz.ro