Odaia PUSTIITĂ: Localitatea din R. Moldova cu opt case, patru familii, câțiva câini și-un „generator micuț”

La o margine de pădure, la doi kilometri de satul Alcedar din Șoldănești, există Odaia. Odaia în care mașina de spălat sau chiar și telefonul mobil mai aparțin viitorului, iar timpul parcă stă în loc. Termopanul nu a „afectat” încă Odaia, avea să ne convingem la fața locului.

Cele câteva acoperișuri par, din vârful dealului, că se rușinează și se tupilează printre copacii și tufarii care cresc oriunde. Numărăm opt, cu foi de ardezie, și coborâm. Ne luăm după lătratul câinilor, semn că acolo întâlnim suflet de om. Om din Odaia. Potrivit datelor recensământului din 2004, Odaia avea un singur locuitor. Un bărbat.

Băștinașii

Drumul care duce spre sat și chiar cel din sat par să nu fi fost încă atinse de prioritățile de politici publice care trâmbițează: „Drumuri bune, oriunde”. Politicile nu se rup să dea buzna la Odaia. Ia, vreo zece suflete acolo. Rentabil?

Chiar dacă cele câteva case sunt „împrăștiate” ici-colo, printre tufișuri și copaci, fără garduri, sat mai frumos în lume nu există pentru soții Țurcanu din acest cătun. Aici s-au născut, aici și-au crescut copiii și de aici nu vor să plece.

„E liniște, suntem izolați de lume, dar e bine. M-am născut și am copilărit aici. Cum să-mi las casa? Unde să mă duc? Să vedeți ce frumusețe este primăvara, când înverzesc toți copacii de primprejur, dar iarna...”, își laudă localitatea Alexandru Țurcanu, a cărui gospodărie este chiar prima cum intri în sat.

Patru familii, deci și gospodării, și patru case părăsite. Asta e Odaia. Pe timpuri, a fost mai mare. Cândva, aici au locuit peste 30 de familii, însă tinerii au luat calea spre „civilizație”, bătrânii au decedat, casele li s-au risipit…

Cu ziua, în satele vecine

Domnul Alexandru recunoaște: nu prea sunt vizitați de oficiali. Mai trece din când în când primarul de Alcedar, de care aparțin și cele câteva case din Odaia. Și polițistul de sector mai calcă pe aici „să se convingă că totul este în regulă”.

De magazin, școală, punct medical sau farmacie... nici pomeneală. „Când avem nevoie de ceva, mergem la raion sau în satul Alcedar, e la doi kilometri de satul nostru. Bani nu avem unde câștiga aici, dar mulți tare nici nu ai pe ce cheltui. Dacă mergem la cineva să-l ajutăm, suntem răsplătiți cu produse alimentare. Mai lucrăm cu ziua prin satele vecine. Ne descurcăm”, zâmbește Alexandru.

A lăsat capitala pentru Odaia

Două dintre cele patru familii din sat s-au mutat aici acum un an. Au lăsat Chișinăul și au venit să locuiască în sat și Alexandru Pogonin cu soția și copilașul de numai doi ani, dar și un prieten de-al acestuia cu mama sa.

Pentru că le era greu să locuiască la oraș cu familia lui și părinții în doar două odăi, le-au vândut și au trecut în Odaia. „Am vândut apartamentul, i-am cumpărat mamei o garsonieră, iar din restul banilor mi-am cumpărat această casă, am reparat-o puțin, mi-am luat o mașină și trăim fericiți aici. Tot ce am făcut în această gospodărie este cu mâinile mele”, ne spune mândru bărbatul.

Înainte de a se stabili la Odaia, a mai cercetat „piața”. A mai fost prin câteva sate, dar cel care „i s-a pus pe inimă” a fost anume Odaia. Recunoaște, nu i-a fost ușor, dar s-a adaptat noului stil de viață. Mai greu, zice el, i-a fost soției lui, dar și ea s-a obișnuit deja. „Nu are de ales”, zâmbește Alexandru.

Fără lumină

Nu se plâng că nu au condiții elementare de trai și nici pe faptul că au doar un telefon în sat și o fântână cam departe de casă, dar îi doare că satul nu e conectat la sistemul de electricitate. A fost cândva, cu vreo 13 ani în urmă, dar după ce le-a fost luat transformatorul electric, au rămas fără lumină.

„Am fost șocat când am venit aici și am aflat că nu au lumină în casă. 13 ani să trăiești fără curent electric... Acum toate cele patru case sunt conectate la un transformator micuț, dar dacă Doamne ferește se întâmplă ceva, rămânem și fără el. M-am adresat de mai multe ori și la primar, și la cei de la raion, dar ne-am ales doar cu promisiuni”, ne spune indignat bărbatul.

La rândul lui, primarul satului Alcedar, Fiodor Cepraga, ne dă asigurări că face tot ce-i stă în puteri ca să le instaleze un transformator în localitate. „M-am adresat la Rețelele electrice de distribuție „RED-Nord”, filiala din raion, dar mi-au spus că, pe moment, nu este rentabil să instalezi un transformator într-o localitate cu patru case. O să mai insist la președintele raionului. Poate găsim vreo soluție până la urmă”, susține primarul Cepraga.

În pas cu noutățile

Chiar dacă par a fi izolați de lume, mâna de oameni de la Odaia este la curent cu toate noutățile care sunt în republică. „Avem antenă, privim televizorul și știm tot ce are loc în țară. Un vecin s-a conectat la internet prin telefon, seara merg la el și navigăm prin internet. Când ne întâlnim cu vecinii, discutăm, analizăm, ne contrazicem. Așa că... situația politică nu ne este străină”, conchide bărbatul.

Odaia a fost întemeiată pe 1 ianuarie 1955.

Sate fără locuitori

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, printre satele din R. Moldova rămase pustii se numără localitatea Cuconeștii Vechi din raionul Edineț, Dărcăuții Noi din raionul Soroca și Frumușica Nouă din raionul Florești. O situație similară este și în satul Chetrișul Nou din raionul Fălești. Aici n-a mai rămas niciun locuitor.