Noua ciocnire dintre marile puteri: Confruntarea între două state nucleare ce poate scăpa de sub control

Mulți analiști se frământă la ideea că un nou conflict major între marile puteri ale lumii se conturează din ce în ce mai mult. Amintirile Războiului Rece revin, dar acum a apărut o schimbare majoră, există o altă confruntare între 2 state nucleare, în care nu mai apare Rusia. Escaladarea tensiunilor dintre Statele Unite și China poate scăpa de sub control, în cazul unei invazii a Beijingului în Taiwan.

Conflictul SUA cu China pare inevitabil, însă experții sunt de acord că el poate fi unul controlabil. Dacă alternativa la un nou Război Rece este una viabilă, pacea este de preferat decât o încleștare diabolică a armelor, potrivit Foreign Policy, transmite ziare.com.

A evita războiul înseamnă a îmbrățișa realitățile a ceea ce este necesar pentru a combate ambițiile Chinei. Este firesc ca Beijingul și Washingtonul să concureze, nu în ultimul rând pe piețele globale. Concurența poate fi atât constructivă, cât și distructivă.

Concurența tehnologică și economică se poate dovedi a fi bună pentru toată lumea – cursa spațială dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, de exemplu, a fost o binefacere în știință și tehnologie. Războiul, prin contrast, ne-ar face pe toți mai săraci și mai puțin siguri.

Când o putere în creștere se întâlnește cu una în declin, violența este întotdeauna posibilă. Predările amicale, cum ar fi transferul puterii hegemonice între Imperiul Britanic și Statele Unite, sunt rare. În zilele amețitoare ale anilor 1990 și chiar din anii 2000, părea posibil ca ascensiunea Chinei să o facă un partener al SUA, nu un oponent.

Astăzi, un alt război fierbinte este posibil, iar un Război Rece este o alternativă mai bună. Când ridicarea lui Xi la funcția de secretar general al PCC a avut loc, Beijingul a ales calea competiției geopolitice inexorabile. Spre deosebire, probabil, de unii dintre predecesorii săi, Xi nu vede ascensiunea inevitabilă a puterii chineze în cadrul ordinii liberale globalizate existente ca fiind suficientă pentru „poziția de drept” a Chinei.

Xi, cu alte cuvinte, nu vede ordinea globală instituită și impusă de SUA drept calea către succesul inevitabil al țării sale, așa cum au făcut-o predecesorii săi. În schimb, o vede ca pe o cămașă de forță care trebuie contestată. El dorește să provoace puterea SUA la nivel global în același sens. El a făcut asta în Ucraina, refuzând să condamne invazia Moscovei în timp ce sprijină baza militaro-industrială a Rusiei.

Pentru prima dată după mult timp, Xi are nevoie ca Statele Unite să treacă la câteva puncte cheie, în special cu privire la embargourile tehnologice pentru semiconductori, și să ajute la inversarea tendinței de scădere a investițiilor firmelor americane din China. Occidentul are pârghia de a forța concesii și de a lăsa tehnologia militară chineză în urmă.

Un nou Război Rece cu China ar menține conflictul și competiția strict limitate în parametrii stabiliți și ar limita posibilitatea de a se răspândi într-un conflict autentic. Există lecții valoroase pe care le putem învăța din Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice.

Dar având în vedere realitatea că ne aflăm într-un conflict pe termen lung, există o cerere imperativă: să nu devenim dependenți de China pentru aprovizionarea strategică. China face tot posibilul pentru a fi independentă strategic de tehnologia americană, în special militar. Occidentul trebuie, de asemenea, să dezvolte independența strategică a tehnologiei, lanțurilor valorice și producției chineze.

A oferi o cale de ieșire din conflict înseamnă trasarea unor linii roșii clare asupra a ceea ce este acceptabil și a ceea ce nu este în această nouă competiție - și ce pași ar duce în cele din urmă la conflict. Ambiguitatea va duce la escaladare. Escaladarea dintre cele două mari puteri nucleare, SUA și China, poate scăpa rapid de sub control.