Nicu Covaci își simțea sfârșitul aproape. Care au fost ultimele dorințe transmise prietenilor și colegilor

Nicu Covaci s-a stins sâmbătă într-un spital din Timișoara după ce a suferit, în februarie, o operație dificilă pe creier. Prietenii și colegii de trupă spun că Nicu Covaci își simțea sfârșitul aproape și le-a transmis ultimele sale dorințe: să fie incinerat, iar Phoenix să meargă mai departe.

Nicu Covaci a murit la 77 de ani.. din care o jumătate de secol a trăit cu pasiune, din zorile carierei în muzică, până spre asfințitul tăcut al vieții.

În anii 60, Nicu Covaci fonda trupa „Sfinții”. Erau cântece de mare forță artistică, dar au căzut pradă cenzurii comuniste, sub acuzația că, prin numele său, făcea propagandă religioasă.

Așa că numele a fost schimbat în „Phoenix”... deși toți membrii de atunci erau reticenți la ideea că trupa avea să reziste. Cert e că nici măcar Covaci nu bănuia evoluția fulminantă, într-o vreme în care publicitatea însemna discuri și mult mai târziu casete audio, împrumutate de la om la om. Phoenix a devenit un fenomen național.

În 1975, Nicu Covaci dă iar lovitura, pe piața muzicală. Lansează „Cantafabule”, un album strălucit, cu Ovidiu Lipan- Țăndărică la baterie, și actorul Florian Pittiș, ca invitat.

Ovidiu Lipan-Țăndărică, Baterist: „La un moment dat, la Timișoara într-un turneu, a venit Nicu Covaci și mi-a spus dacă nu vreau să rămân acolo și să lucrăm împreună la ”Cantafabule”, care a rămas în muzică rock cu acele influențe arhaice speciale”.

Costin Adam, Solist: „Mi-a spus că nu poate asculta primele albume, pentru că erau atât de simple... știu că ascultam împreună ”Cei ce ne-au dat nume” și zice băi, ce e asta? N-am făcut eu asta, imposibil!” Dar mesajul a rămas constant același”.

Era o îmbinare inedită între armoniile genului beat-rock și elemente preluate din folclor. Constrâns să nu țină concerte decât în țările blocului comunist, Covaci decide să fugă.

Nicu Covaci: „I-am chemat într-o bună zi, după câteva concerte, și le-am zis hai să vă dau banii. Și au venit la mine acasă și le-am arătat boxele deschise, difuzoarele scoase... există o poziție de yoga, așa... le-am zis că în ziua aia plec și am vrut să facem socotelile. A durat vreo 6 zile odiseea prin granițe... vai de capul meu! Dar a fost frumos, ne-am riscat pielea și s-a meritat”.

Formația a reușit să-și păstreze stilul și în Germania, deși intraseră puternic pe scene trupele punk și disco. Într-o zi, au aflat din buletinul de știri în limba engleză că în Timișoara a pornit Revoluția.

Nicu Covaci: „Noi am cântat pentru că ne durea ceva. Și am rămas sinceri până acuma. N-am cântat niciodată pentru bani”.

Întoarcerea în țară, după schimbarea regimului, a fost triumfală. Deși albumele Phoenix fuseseră interzise un deceniu, Covaci și colegii săi au fost primiți cu entuziasm de publicul tânăr.

Cristi Gram, Chitaristul Trupei Phoenix: „Am văzut în public copii de trei ani, doi ani... consider că încă se predă această ștafetă a cântecelor legendare„.

Ultimul an a fost cel mai greu pentru Nicu Covaci. Nu mai rezista la concerte... dar și-a descoperit talentul de a-și așterne gândurile pe pânză.

O operație dificilă pe creier n-a reușit să înlăture un sfârșit dureros.

Dorel Săndesc, Medic: „Dincolo de momentul în care nu mai poți face nimic, se poate face încă foarte mult până la finalul vieții unui om. Pentru că finalul să fie cât mai demn. Și să sufere cât mai puțin”.

Costin Adam, solist trupa Phoenix: „Ne-a pregătit pentru momentul ăsta, numai că ne-a prins complet nepregătiți. A fost tot timpul, să știți, înconjurat de oameni care l-au iubit și îl iubesc și care nu îl vor lăsa să moară. Nicu Covaci a devenit de fapt, de astăzi, nemuritor”.

Sursa: stirileprotv.ro