MOLDOVEANUL care a mers pe jos de-a lungul Spaniei, în 22 de zile!

PROVOCARE // Peste un milion de pași, 22 de zile și 850 de kilometri. Sunt cifrele lui Dan Corcodel, tânărul de 28 de ani din Chișinău care a mers pe jos de-a lungul Spaniei

Multe provocări, obstacole, peripeții și împlinire sufletească. Așa poate fi descrisă aventura lui Dan. Tânărul se afla înLituania când a aflat despre „Calea Sfântului Iacob”, o cale pentru pelerini, care pentru prima dată a fost parcursă de Sfântul Iacob în secolul al VIII-lea. Dan Corcodel s-a pregătit timp de trei ani pentru acest pelerinaj. Pe 13 septembrie curent, a luat avionul spre Spania, iar de acolo - autobuzul spre Franța. Și-a luat pașaportul de pelerin, a primit harta și a pornit la drum. „Am plecat cu anumite visuri, dar după toate aventurile m-am întors cu alte idei. Mi-am schimbat viziunea asupra vieții și am înțeles că trebuie trăită din plin. Trebuie să trăim aici și acum, iar pe acest traseu omul înțelege ce vrea cu adevărat de la viață”, ne spune tânărul, care a ales traseul „Camino frances”, în traducere „Drumul francez”, care pornește din Franța, orașul Saint Jean Pied de Port și duce în Spania, orașul Santiago. De acolo, Dan a mai mers încă 90 km până la peninsula Fisterra, Oceanul Atlantic.

S-a lăsat în voia sorții

Chiar dacă traseul său era bine structurat, Dan ne povestește că s-a rătăcit de mai multe ori. În acele momente a înțeles că trebuie să accepte realitatea și să trăiască fiecare clipă. „Cu cât mai multă atenție acorzi unei probleme, cu atât ea poate fi depășită mai greu. Chiar în prima zi, după ce am pornit de la Sean Jampier, a început a ploua. Eram în vârf de deal și vedeam cum cad fulgere lângă mine. Afară era din ce în ce mai întuneric, inima îmi era plină de adrenalină și conștientizam că sunt pe muchie de cuțit. Practic, m-am lăsat în voia sorții și am mers mai departe. După 25 km parcurși, la ora 12 de noapte am ajuns la primul hostel. Eram înghețat, obosit și flămând, iar cei de acolo mi-au spus că nu mai au locuri și mi-au trântit ușa în nas. M-am simțit exact ca un câine abandonat. Am înțeles că trebuie să-mi depășesc frica și să lupt pentru existență”, își amintește Dan.

Dureri mari de picioare

Picioarele au fost cele care au suferit cel mai mult în cele 22 de zile. Următoarea provocare a fost să se depășească, până nu a mai simțit durerea. „Am învățat să o ignor. Mai greu a fost când mi s-au umflat genunchii, m-am speriat când i-am văzut așa”, zice tânărul.



„Această imagine este foarte importantă pentru mine. Era ultima pauză până la orașul Leon. Am făcut 54 km și aveam o durere îngrozitoare de picioare”

Peste un milion de pași în 22 de zile

În fiecare zi, Dan își număra pașii. „Astfel, îmi părea că timpul trece mai repede și îmi abăteam gândul de la durere sau oboseală”, zice el. În nopțile din timpul călătoriei, tânărul a dormit în mănăstiri, hostel-uri sau afară. De cele mai multe ori nu găsea un pat liber și dormea pe podea.



„Sunt în primul oraș. Saint Jean Pied de Port, este ora 5 dimineața și un pic plouă”

Merele și perele, un deliciu

Pelerinul se aproviziona cu tartine și biscuiți, dar au fost și cazuri când mânca orice găsea în pădure. „Am mâncat castane, chiar dacă nu știam dacă sunt comestibile. Merele și perele erau un deliciu, le mâncam cu totul. Atunci m-am pedepsit pentru fiecare aliment pe care nu l-am mâncat acasă. Acum nu mai arunc nimic și nici nu am preferințe alimentare”.



„Am avut o zi grea. Am făcut 65 km, m-am rătăcit de două ori și era să-mi fracturez picioarele”

Drum ca în pustiu

Afară erau peste 40 de grade Celsius, iar drumul extrem de greu. „Mi-am demonstrat că trebuie să am multă tărie de caracter. Erau zile când mergeam prin pădure sau pe câmpuri și mi se părea că nu mai ajung la capăt. Într-o zi, am avut ocazia să urc într-o mașină, a fost o tentație mare, dar am refuzat. Țelul meu era altul. Fiecare zi era o învățătură și o lecție pentru mine. Înțelegi cu adevărat ce înseamnă viața și începi să o prețuiești”.



„Eram în cea de-a 3-a zi. Stau cu picioarele în apă rece, tălpile îmi erau opărite”

Misiune îndeplinită. Niciodată nu te lăsa bătut

Dan Corcodel și-a propus din start să ajungă pe jos până la ocean și să vadă apusul de soare. Asta a fost ceea ce l-a motivat să reziste tuturor provocărilor. „Cred că fiecare persoană care își propune ceva, trebuie să aibă motivație. Inițial, mi-am propus 23 de zile de pelerinaj, dar am simțit ceva care m-a îndemnat să merg mai repede. La ora cinci dimineață, în cea de-a 22-a zi, eram pe un deal înalt când am văzut în depărtare farul de la ocean. Atunci mi-am zis că astăzi trebuie să ajung acolo. Am făcut 35 km în doar cinci ore. Nu m-am oprit deloc, am ajuns pe malul oceanului, mi-am scos sacul de dormit, m-am băgat în el și de la ora 13.00 am stat nemișcat până la ora 19.00. Am urmărit tot cursul soarelui, până la apus. Am simțit ușurare, victorie, împlinire, fericire, buzele-mi zâmbeau involuntar. Următoarele zile, în Fisterra au fost ploi puternice”



Șapte ore de odihnă și admirare

1 500 de euro pentru a înțelege viața

După cum spune legenda, la finalul traseului fiecare pelerin își arde hainele în care a parcurs traseul și îmbracă altele noi. După acest ritual, Dan Corcodel a simțit că s-a născut din nou. „Nu am cuvinte, este un sentiment unic pe care nu l-am simțit niciodată. Pur și simplu, mă simțeam altul”, ne spune emoționat pelerinul. „Acum sunt acasă, m-am schimbat mult, am decis să-mi trăiesc viața, fiecare clipă. Prețuiesc orice minut și nu vreau să mai grăbesc timpul, trebuie să-l savurăm”, a conchis tânărul. Pentru această aventură, Dan a cheltuit aproximativ 1 500 de euro, bani pe care i-a adunat cu mare grijă timp de mai mulți ani.

Mii de pelerini

„Calea Sfântului Iacob” este un pelerinaj cu o istorie de peste o mie de ani. Acest pelerinaj a fost declarat Itinerar Cultural European în 1986, apoi a fost inclus în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Acest traseu este parcurs anual de mii de pelerini din întreaga lume. Motivațiile lor sunt diferite, precum natura, cultura, gastronomia, întâlnirile, aventura, provocarea fizică și redescoperirea bucuriilor simple.