Minciunile uriașe ale PROPAGANDEI lui Putin. De la neofasciștii din Donbas la masacrul de la Bucea

Din perioada premergătoare invaziei Ucrainei de către Rusia și pe tot parcursul conflictului, Moscova a urmat o strategie de disimulare publică agresivă și dezinformare menită să creeze o realitate alternativă pentru a explica modul în care s-au desfășurat evenimentele pe teren. În Rusia, regulile pentru a putea vorbi despre Ucraina au devenit orwelliene, cetățenii se confruntă acum cu pedepse lungi cu închisoarea pur și simplu pentru că declară că țara lor este în război. De ce? Termenul aprobat de Kremlin pentru conflict este „operațiune militară specială”, nu război.

Ucraina s-a concentrat pe utilizarea rețelelor sociale pentru a-și prezenta victoriile militare în conflict și pentru a răspândi declarațiile președintelui Volodimir Zelenski, războiul informațional purtat de Kiev a reflectat în mare măsură ceea ce poate fi de fapt documentat.

În schimb, mass-media de stat rusă și oficialii ruși de vârf au propagat în mod repetat o realitate complet falsă în care Moscova, nu Kievul, se confruntă cu o amenințare militară existențială; unde ucrainenii, nu rușii, comit crime de război oribile împotriva civililor ucraineni; unde Ucraina este condusă de neonazişti; și unde obiectivele de război ale Rusiei se desfășoară în întregime conform planului, scrie un analist geostrategic american, Zach Dorfman, transmite evz.ro.

Iată o analiză a cele mai mari falsuri spuse de Moscova cu privire la atacul asupra Ucrainei.

Acumularea masivă de trupe la granița cu Ucraina înainte de invazie a fost pentru „manevre militare”

Începând cu vara trecută, o creștere a numărului de personal și echipamente militare ruse care se adună la granița cu Ucraina a declanșat alarma în capitalele occidentale. Rusia a negat în mod repetat și ferm că acumularea a fost pentru altceva decât exerciții militare de rutină. Moscova a continuat chiar să nege scopul său de a invada Ucraina, după ce trupele pe care le trimisese în Belarus pentru exerciții militare comune nu s-au întors în Rusia după încheierea exercițiilor.

În timp ce aproximativ 200.000 de soldați ruși au crescut la granițele de nord, est și sud ale Ucrainei, iar o invazie părea iminentă, oficialii ruși au numit avertismentele SUA despre un atac „absurd” și „isteric” cu doar câteva săptămâni înainte ca agresiunea Moscovei să declanșeze cel mai mare război terestru. Europa de la Al Doilea Război Mondial.

2. Invazia Rusiei funcționează conform programului și conform planului

Moscova a susținut în repetate rânduri că „operațiunea sa militară specială” din Ucraina se desfășoară conform planului. Dar acest lucru este evident fals. Planul inițial al Rusiei a fost să facă un fulger asupra capitalei Kiev, să captureze sau să ucidă conducerea ucraineană și să forțeze legislatorii ucraineni să voteze un guvern marionetă pro-rus.

Dar acel plan s-a dezintegrat pe fondul rezistenței ucrainene acerbe, inclusiv a unei victorii critice la un aeroport de lângă Kiev, care a împiedicat trupele ruse să creeze un cap de pont în apropierea capitalei. Susținuți de aceste victorii, ucrainenii au reușit să oprească asaltul Rusiei asupra Kievului și a altor orașe mari precum Harkov, împiedicând până acum forțele Moscovei să preia acele centre majore de populație.

Subminând și mai mult afirmația că războiul este planificat, până în prezent au fost uciși până la 15.000 de soldați ruși, potrivit estimărilor NATO, inclusiv peste o jumătate de duzină de generali. Ucraina și-a revendicat, prin atacul cu rachete, responsabilitatea pentru scufundarea crucișătorului „Moskva” al Rusiei, nava amiral a flotei ruse de la Marea Neagră și cea mai mare navă militară scufundată după Al Doilea Război Mondial. Rusia a spus că nava s-a scufundat din cauza unei furtuni după ce a luat foc.

Rusia, după ce și-a retras trupele în întregime de la Kiev și împrejurimile sale, și-a reorientat atacul asupra regiunii Donbas din estul Ucrainei. Moscova susține acum că scoaterea acelei regiuni din Ucraina pentru a crea un stat independent – în realitate un regim marionetă al Rusiei – a fost întotdeauna scopul său principal de război. Dar aceasta este o rescriere în ansamblu a istoriei foarte recente în care președintele rus Vladimir Putin a afirmat că obiectivul central a fost „de-nazificarea” întregii Ucraine.

3. Guvernul ucrainean este condus de neonazişti

Încercările lui Putin de a lega Ucraina de nazismul s-au dovedit, de asemenea, dificile. Rusia a susținut că guvernul ucrainean este un stat ilegal condus de extremiști neo-naziști. De fapt, Zelenski este de origine evreu și a câștigat alegerile în 2019 ca politician moderat. Și, deși Ucraina s-a luptat cu corupția, guvernul său este , mult mai puțin de dreapta decât unele state europene, precum Ungaria.

Referirea Rusiei la „neonaziști” pare să provină din activitățile Batalionului Azov, un grup militant ucrainean cu înclinații neofasciste care a fost integrată în garda națională a Ucrainei în 2014. Dar membrii Azov reprezintă un procent mic din totalul forțelor militare ale Ucrainei, iar conducerea lui Azov a căutat să distanțeze organizația de trecutul său neofascist.

Mai mult decât atât, pretinsele obiective de „denazificare” ale Rusiei sună deosebit de goale, deoarece Rusia și-a angajat propriii operatori paramilitari neofasciști pentru a lupta în Ucraina, inclusiv Grupul Wagner, care este strâns legat de guvernul rus și Mișcarea Imperială Rusă, pe care SUA a desemnat-o ca grup terorist în 2020.

4. Masacrul de la Bucea a fost înscenat

După ce trupele ruse s-au retras din regiunea Kiev, forțele ucrainene s-au răspândit în suburbiile orașului, unde s-au dus unele dintre cele mai grele lupte ale războiului. Ceea ce au descoperit ucrainenii i-a șocat pe ei, precum și pe o mare parte din lume: dovezi pe scară largă ale crimelor de război și atrocităților comise de forțele ruse. Forțele ruse din Bucea păreau să fi executat oameni despre care știa că sunt civili, inclusiv femei și copii, și au forțat femeile să facă sclavie sexuală.

Rusia a oferit imediat o serie de explicații contradictorii pentru scenele din Bucea: că trupele ruse părăsiseră orașul înainte de începerea crimelor (ceea ce era fals); că crimele au fost înscenate (fals); și că, dacă crimele au fost reale, masacrul a fost un „steag fals” al ucrainenilor (de asemenea, fals).

De fapt, transferul vinovăției către Ucraina pentru propriile acțiuni odioase ale Rusiei a fost un semn distinctiv al războiului. Rusia a susținut, de asemenea, că atacul său asupra gării Kramatorsk, care a ucis peste 50 de civili care încercau să fugă de violența din estul Ucrainei, a fost comis chiar de ucraineni.

Rusia are o lungă istorie de încercare de a comite operațiuni cu steag fals pentru a atribui greșit vina pentru război. În perioada premergătoare invaziei, acestea au inclus planuri pentru un atac chimic în scenă, sau chiar real, comis de Rusia în estul Ucrainei, despre care oficialii americani au avertizat că va fi făcut să semene cu opera forțelor de la Kiev, pentru a oferi Moscova cu un casus belli.

Moscova a susținut, de asemenea, fără nicio dovadă, că SUA intenționează să folosească o armată de păsări infectate pentru a trimite arme biologice în Rusia.