Mareșalul Dodon

Trustia, elegii politikoase

Așa cum era de așteptat, la redacție ne-a parvenit discret o nouă înregistrare obscură a unei convorbiri telefonice (a cărei autenticitate mai urmează să o elucidăm cu rigoarea corespunzătoare), între medicul de serviciu al unei faimoase instituții curative autohtone cu o cetățeană stresată profund, care a dorit să-și păstreze anonimatul din motive lesne de înțeles.

- Alo, Costiujeni?

- Medicul de serviciu, Visarion Falcă, la telefon.

- Am nevoie de o consultație, dar să nu afle nimeni că am sunat, se poate?

- Vă ascult.

- Îi vorba de soțul meu, am impresia că oleacă s-o deranjat la cap după ce o pierdut alegerile…

- Cum se manifestă acest deranj?

- În primul rând, ne obligă să-i spunem „domnule președinte”, ca mai înainte, dacă îl numești altfel, nu îți răspunde…

- Nu-i ceva grav. Ce fel de președinte a fost el? Mare?

- De raion.

- Îi va trece, aveți răbdare…

- Au trecut niște luni de la alegeri… Și am impresia că se agravează: l-a obligat și pe frate-său să-i spună „domnule președinte”, cu mine practic nu vorbește, dar eu nu pot să-i spun „domnule președinte” în pat… Și-a făcut rost de un birou, exact ca biroul președintelui de raion, a pus stema raionului pe perete…

- Raionul are stemă?

- D-apăi cum fără stemă și drapel? A luat cu el și setul de birou, inclusiv suportul de pixuri de pe biroul președintelui de raion…

- A furat, ca să fim mai exacți.

- Mi-i rușine de comportamentul lui…

- Dodon a făcut exact la fel, o fi fiind dintr-un partid?

- Da, dar el o început oleacă înaintea lui Dodon. Are și un blog „președintele răspunde”, nu a renunțat la el, deși nu mai este președinte… Îi spun: nu mai ești președinte de raion, ce-ai putut ai făcut, mai departe se va descurca lumea și fără tine… „Cuvântul președinte nu-i monopolul nimănui și sunt în drept să-l folosesc”, îmi răspunde.

- Exact ca Dodon! Nu vă cheamă cumva „doamna Galia”?

- Nu, nu, mă cheamă altfel. Oamenii râd de dânsul, își bat joc, să vedeți cum comentează emisiunea lui, ți se ridică părul în cap, are puține laicuri, dar nu se lasă, zice că feisbucul îi fură laicurile… ce-i de făcut, domnule doctor?

- E sindromul postnapoleonian, așa îl numim noi. Peste 90 la sută din foștii șefi suferă de acest sindrom. Se tratează la domiciliu, numai în cazuri de recidive îi spitalizăm…

- Și cât durează?

- Depinde de la caz la caz. Urmăriți-l pe Dodon, când îi va trece lui, cred că îi va trece și soțului Dvs.

- Și dacă nu-i trece? Îi pornit tare împotriva actualului președinte și a cetățenilor care muncesc peste hotare, zice că-s paraleli cu realitatea noastră, în disonanță cu preferințele poporului rămas acasă. Zice că diaspora l-a lucrat, că a încărunțit din cauza ei…

- E sindromul victimizării, corelat cu sindromul postnapoleonian. E mai răspândit decât alcoolismul și hepatita.

- Zice că împotriva lui au lucrat NATO, România, Ucraina, UE și SUA…

- Bine că nu extratereștrii. Dacă va pretinde că-i Putin, ne telefonați și venim după el, căci poate să otrăvească pe cineva ori să împuște…

- Mulțumesc, domnule doctor. Înseamnă că trebuie să ne adresăm cu „domnule președinte” în continuare?

- Sigur. Tratați-l ca pe un bolnav. Pot să vă propun un test. Spuneți-i „domnule Mareșal” sau chiar „domnule Generalisim”.

- Chiar „Mareșal”, „Generalisim”… Să nu se supere.

- Dacă se supără, înseamnă că mai sunt șanse de însănătoșire…

Pentru conformitate: Frosi Buraga