„Maniera-i pornografică de a ține țigara și de a trage din ea”

Trustia, elegii politikoase

Walpurg Putinaru, scriitor proeminent și, de la un timp, prolific, lucra de zor asupra unui nou roman săptămânal când în sanctuaru-i modest pentru mărimea sa literară intră fără niciun preaviz, valvârtej, o doamnă cu pălărie mov, „ușor îmbătrânită”, luându-l prin surprindere existențială, așa încât fraza cu „latrine plahotniuciste” eclozând energic în capul său voluminos se blocă la mijloc de drum în una din circumvoluțiuni.

- Domnul romancier Walpurg Putinaru? – se interesă ea de formă, anticipându-i răspunsul monosilabic, sec ca o păstaie uscată din care au fost înlăturate toate fasolele. Cine nu-l cunoaște pe Walpurg Putinaru? Sper că mă recunoașteți?

Expresia feței lui Putinaru nu-i lăsă nicio speranță.

- Sunt una din personajele create de Dvs! – își anunță femeia, nu fără mândrie, pedigriul.

În ochii lui Putinaru apăru o sclipire de interes.

- Care anume? Am creat atâtea personaje că nu le mai țin minte pe toate… - în vocea lui se combină o notă de oboseală cu o notă de satisfacție creatoare.

- Nomada Eleonora sunt, din primul Dvs roman, purtătoarea de cuvânt a președintelui, apoi directoare a televiziunii publice, sacrificată „pentru triumful libertății de exprimare”, cea căruia președintele i-a interzis să-l prezinte la știri, zicea că nu e bine să apară de zece ori într-un buletin de știri, dar ea a avut curajul să nu i se supună, în numele libertății presei! De altfel, tot voiam să vă întreb despre „maniera-i pornografică de a ține țigara și de a trage din ea…”, pe care mi-ați atribuit-o, cam cum ar fi asta? În acești ani, de la apariția romanului, am tot probat-o în fel și chip, dar nu sunt sigură de efect…

- Dragă Eleonora, își îndulci vocea crocantă romancierul, asta depinde de tine, eu ți-am dat viață, ești liberă să improvizezi, văd că ai potențial substanțial…. Dacă nu te superi, eu sunt un pic ocupat acum… mi s-a blocat o frază cu „latrine plahotniuciste” în cap și simt un miros neplăcut…

- Vă răpesc doar o clipă prețioasă, am venit să vă spun că mă mândresc că anume Dumneavoastră sunteți creatorul meu și că ne aflăm pe aceeași baricadă. Acum doi ani, nu am crezut că e posibil, că poate exista atâta compatibilitate între noi…

- De ce crezi că suntem pe aceeași baricadă? – se bosumflă Putinaru.

- Păi, când eram eu cu stataliștii, Dumneata erai cu unioniștii. Pe urmă eu am trecut de la comuniști la socialiști, dar tot statalistă am rămas, iar Dumneata ești acum cu acumiștii și ne aflăm într-o alianță moșită de Kozak. Binomul Plahotniuc-Dodon s-a transformat în trinom: Dodon-Sandu-Năstase! Mă bucur foarte tare că ne-am apropiat așa de mult! Nu aș fi crezut aceasta la apariția romanului. M-ați tratat cu superioritate și cu un pic de compasiune elitistă, e adevărat, pentru care vă mulțumesc… Ați spus atunci că am apucat-o pe o cale greșită. Iată că drumurile noastre s-au întâlnit, ca în cântecul lui Dan Spătaru.

- Să nu ne facem iluzii deșarte, dragă Eleonora. Sper că l-ai citit pe Balzac? E un trinom… e o alianță temporară, până trecem puntea dezoligarhizării.

- Știu că e temporară, dar ceea ce e temporar durează uneori mai mult decât ce e permanent. Îmi place că nu ați precizat cine-i diavolul în acest caz, sunteți politicos…

- Daragă Eleonora, mi-a făcut plăcere, dar nu mai pot, explodez dacă nu fixez în momentele următoare fraza eclozată cu latrine plahotniuciste… Miroase îngrozitor și mă tem să nu o pierd definitiv.

- O rugăminte, dacă se poate…

- Am bănuit eu că trebuie să existe și o „rugăminte”….- licărul din ochii lui Valvârtej se stinse și bosumflarea se amplifică.

-Vreau să fiu din nou directoare la televiziune… Nu nemijlocit, din umbră, cum se face acum… Să mă susțineți mediatic. Am un candidat potrivit, o candidată, ca să fim mai preciși.

- Nu mă tentează să umflu balonul Dodon. E și așa destul de umflat.

- Promit să umflăm toate baloanele în mod egal! Andrei și Maia vor fi și baloanele noastre!

- În mod egal nu o să iasă, căci baloanele nu sunt egale.

- Ne înțelegem în privința volumului.

- Mă mai gândesc și mai vorbim pe urmă, bine? Trebuie să mă mai consult cu cineva.

- Știu, știu că trebuie să vă consultați. Mulțumesc, Creatorule! Asta e ceea ce mi-am dorit: să vă consultați!

Femeia se făcu nevăzută atât de subit, încât lăsă în urma sa niște vârtejuri halucinante, mirositoare. Mașinal, Walpurg Putinaru își aprinse o țigară, trase adânc primul fum… „Maniera-i pornografică de a ține țigara și a trage din ea…” – îi trecu prin cap și imediat aruncă țigara în chiuvetă.

Pentru conformitate: Frosi Buraga