​Lunetistul canadian Wali s-a întors acasă, după două luni de război în Ucraina. Mărturii CUTREMURĂTOARE: "Mirosea a moarte, este greu de descris. E un miros macabru de carne carbonizată, sulf și substanțe chimice. Este atât de inuman acel miros..."

La două luni după ce a răspuns apelului făcut de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în 27 februarie, în urma războiului declanșat de Vladimir Putin, celebrul lunetist canadian s-a întors acasă, în Quebec. Nevătămat, deși aproape că și-a pierdut viața acolo "de mai multe ori", dar dezamăgit. Ca majoritatea luptătorilor străini care au mers să lupte în Ucraina.

"Am noroc că sunt încă în viață", mărturisește Oliver Lavigne-Ortiz, zis Wali, fost soldat al Regimentului 22 Regal, într-un interviu acordat La Presse în casa lui din zona mare Montreal.

Ultima sa misiune în regiunea Donbas, într-o unitate ucraineană care sprijinea noii recruți, i-a precipitat oarecum întoarcerea. Într-o dimineață, foarte devreme, în timp ce era în tranșee, expus tirurilor de artileri rusești, doi dintre recruți au ieșit din șanț pentru a fuma o țigară.

"Le-am spus să nu se expună așa, dar nu m-au ascultat", explică Wali.

Un foc de obuze "foarte precis" de la un tanc rusesc a lovit apoi lângă ei. Scena descrisă lunetist este teribilă: "A fost o explozie puternică. Am văzut schijele trecând ca niște lasere. Corpul mi s-a tensionat. Nu mai auzeam nimic, a fost cu adevărat violent".

Canadianul a înțeles imediat că nu mai este nimic de făcut pentru cei doi frați de arme ucraineni care fuseseră loviți puternic: "Mirosea a moarte, este greu de descris; este un miros macabru de carne carbonizată, sulf și substanțe chimice. Este atât de inuman acel miros...".

Soția canadianului spune că Wali a sunat-o în miez de noapte, la aproximativ o oră după atacul rușilor: "Încerca să-mi explice că au murit doi militari. Cred că voia să-i spun să se întoarcă acasă. Era îngrozitor de calm".

În cele din urmă, viața de familie a fost cea care a câștigat în fața dorinței de a-i ajuta pe ucraineni, spune Wali. "Inima mea încă simte să mă întorc pe front. Încă mai am acea flacără. Îmi place teatrul de operații. Dar mi-am împins norocul. Am scăpat nevătămat și m-am gândit în sinea mea: cât de departe pot arunca zarurile? Nu vreau să pierd ceea ce am aici", spune tânărul tată, care a ratat prima aniversare a fiului său în timp ce el se afla pe câmpul de luptă.

După ce a petrecut două luni în Ucraina, Wali face o evaluare "destul de dezamăgitoare" a desfășurării luptătorilor voluntari occidentali, care a început în martie, în urma unui apel al președintelui Volodimir Zelenski. Numărul voluntarilor care s-au prezentat – peste 20.000, conform diferitelor estimări – a fost atât de mare încât guvernul ucrainean a fost nevoit să înființeze urgent, pe 6 martie, Legiunea Internațională pentru Apărarea Teritorială a Ucrainei.

Din păcate, spune Wali, pentru majoritatea celor care au venit să lupte împotriva armatei lui Vladimir Putin alăturarea la o unitate militară a fost o bătaie de cap.

În cele din urmă, viața de familie a fost cea care a câștigat în fața dorinței de a-i ajuta pe ucraineni, spune Wali. "Inima mea încă simte să mă întorc pe front. Încă mai am acea flacără. Îmi place teatrul de operații. Dar mi-am împins norocul. Am scăpat nevătămat și m-am gândit în sinea mea: cât de departe pot arunca zarurile? Nu vreau să pierd ceea ce am aici", spune tânărul tată, care a ratat prima aniversare a fiului său în timp ce el se afla pe câmpul de luptă.

După ce a petrecut două luni în Ucraina, Wali face o evaluare "destul de dezamăgitoare" a desfășurării luptătorilor voluntari occidentali, care a început în martie, în urma unui apel al președintelui Volodimir Zelenski. Numărul voluntarilor care s-au prezentat – peste 20.000, conform diferitelor estimări – a fost atât de mare încât guvernul ucrainean a fost nevoit să înființeze urgent, pe 6 martie, Legiunea Internațională pentru Apărarea Teritorială a Ucrainei.

Din păcate, spune Wali, pentru majoritatea celor care au venit să lupte împotriva armatei lui Vladimir Putin alăturarea la o unitate militară a fost o bătaie de cap.

El și alți câțiva foști soldați canadieni au preferat inițial să se alăture Brigăzii Normande, o unitate privată de voluntari care acţiona de câteva luni în Ucraina, condusă de un fost militar din Quebec al cărui nume de război este Hrulf. Disensiunile s-au instalat rapid în rândul trupelor, astfel că un număr mare de luptători au părăsit unitatea.

Trei persoane care au dorit să-şi păstreze anonimatul au vorbit despre promisiuni de arme făcute de șeful Brigăzii Normande, care nu s-au concretizat niciodată. Unii dintre voluntari s-au trezit la aproximativ 40 de kilometri de frontul rusesc, fără echipament de protecție. "Oamenii au fost puşi în pericol. A fost o atitudine iresponsabilă din partea Brigăzii", spune unul dintre foștii militari ai acesteia.

Comandantul Brigăzii Normande a confirmat jurnaliştilor La Presse că a fost abandonat de aproximativ 60 de combatanți, de la începutul conflictului.

Câțiva dintre aceștia doreau să semneze un contract care le-ar fi dat un statut în temeiul Convențiilor de la Geneva, precum și garanții că vor fi tratați de statul ucrainean în caz de vătămare. Hrulf susține că unii chiar au "planificat" să plece cu un transport de arme de 500.000 de dolari furnizate de americani, pentru a-și crea propria unitate de luptă.

Cu un alt infanterist din Quebec poreclit Shadow, lunetistul din Quebec s-a alăturat în cele din urmă unei unități ucrainene care lupta în regiunea Kiev. Dar, din nou, găsirea unei arme cu care să lupți a fost un exercițiu kafkian. "Trebuia să cunoști pe cineva care cunoștea pe cineva care îți spunea că într-o frizerie veche îți va da un AK-47", spune Wali.

După câteva săptămâni pe teritoriul ucrainean, unii dintre cei mai experimentați soldați străini au ajuns să fie recrutați de către Direcția de Informații Militare Ucrainene, pentru a participa la operațiuni speciale în spatele liniilor inamice, potrivit unuia dintre ei. Alții, mai puțin experimentați, așteaptă să fie recrutați de o unitate care îi va duce în prima linie, spune Wali, potrivit observatornews.ro.

Cei mai mulţi, însă, au decis să se întoarcă acasă, spun mai multe persoane intervievate de jurnaliştii La Presse. "Mulți ajung în Ucraina cu pieptul umflat, dar pleacă cu coada între picioare", continuă lunetistul canadian. În cele din urmă, el însuși a spus că a tras doar două gloanțe în ferestre "pentru a speria oamenii" și că nu a intrat niciodată în raza de tragere a inamicului.

"Este un război al mașinilor", în care soldații ucraineni "extrem de curajoși" suferă pierderi foarte mari din cauza bombardamentelor, dar "ratează multe oportunități" de a slăbi forţa inamicului, pentru că le lipsesc cunoștințele tehnice militare, rezumă el. "Dacă ucrainenii ar fi avut procedurile pe care le aveam în Afganistan pentru a comunica cu artileria, am fi putut provoca măcel", crede Wali. Soldatul canadian, însă, nu-și ascunde dorința de a se întoarce acolo în ciuda tuturor lucrurilor. "Nu știi niciodată când luptătorii străini vor face diferența pe teren".

Oliver Lavigne-Ortiz a luat parte la două misiuni în Afganistan, ca lunetist în cadrul Forțelor Armate Canadiene, între 2009 și 2011.