Lucrări ale celui mai mare portretist român al secolului XX, Corneliu Baba, expuse la Chișinău, cu sprijinul DRRM

Considerat cel mai mare portretist român și pictor de referință al secolului XX, Corneliu Baba va putea fi descoperit la Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, în cadrul unei expoziții marca Art Safari: „Corneliu Baba. Artistul realismului profund”, care va fi inaugurată pe 20 septembrie curent.

Expoziția, găzduită de Muzeul Național de Artă al Moldovei, cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM) din cadrul Guvernului României, va cuprinde lucrări din cele mai importante muzee de artă din România, precum Muzeul Municipiului București, Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad, Muzeul de Artă Constanța, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat, dar și din cele mai prestigioase colecții de artă private.

Corneliu Baba (1906 - 1997) poate fi considerat cel mai mare portretist român. A fost fiul pictorului de biserici Gheorghe Baba și elevul lui Nicolae Tonitza la Școala de Arte Frumoase din Iași, unde a devenit ulterior și profesor.

A refuzat să se alăture curentului modernist ce domina lumea artei, găsindu-și drumul propriu și devenind foarte cunoscut la nivel internațional încă din anii 1960. Principalele genuri pe care pictorul le-a abordat de-a lungul întregii sale creații sunt portretul – cu insistență asupra autoportretului – și compoziția cu personaje, inspirată o lungă perioadă din viața satului, a celor umili sau marginali. Compozițiile cu țărani sunt cele care i-au adus notorietatea, personajele sale fiind redate într-un stil realist, fără cosmetizări din penel.

Naturile statice pictate cu precădere la începutul creației etalează obiecte prețioase și gospodărești, vânat sau alimente. Peisajul, gen frecventat mai rar și sortit în timp abandonului, ca și natura statică, de altfel, a fost ales cu precădere din mediul citadin; prin ciclul Venețiilor, artistul se raportează din nou la tradiție, fiind interesat de arhitectura somptuoasă a orașului de pe lagună și de felul în care aceasta își reflectă în apă lumini, umbre și tăinuite penumbre.

Din cauza relației problematice cu autoritățile din anii 1940, a fost închis, iar postul de profesor de pictură de la Iași suspendat. După 1950, relațiile s-au îmbunătățit, Baba pictând, pentru o scurtă perioadă, în spiritul realismului socialist, pe care îl va abandona repede. Ultimele două decenii de activitate marchează un capitol foarte important din activitatea sa, dramatic și expresiv, de un înalt rafinament estetic și tematic: pictează arlechini, regi nebuni și spaime.