Legenda trupei Phoenix, Nicu Covaci, a murit. „De azi ne-așteaptă, dincolo”

Liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, a murit vineri seara, 2 august. Colegii săi de trupă au făcut anunțul trist pe rețelele de socializare.

„De azi ne-asteaptā, dincolo. Cel care ne-a dat nume. Prin tot ce ne-a lăsat moștenire. Nicu Covaci este, de azi, pururi, nemuritor”, au scris membrii Phoenix pe Facebook.

În urmă cu doar o zi, colegii de trupă anunțau că starea lui Nicu Covaci nu este bună, în urma unei intervenții chirurgicale pe creier.

„Spuneam, acum puţină vreme, că vom reveni cu detalii despre starea lui Nicu de îndată ce vom avea vesti bune. Şi am tot aşteptat. Şi aşteptat(...) Realitatea este că lucrurile nu se îndreaptă deloc spre bine. Tratamentul postoperatoriu nu s-a putut finaliza din cauza complicaţiilor, iar asta ne ţine conectaţi şi cu emoţii. Mari emoţii!”, a scris trupa Phoenix pe Facebook.

Nicu Covaci, în vârstă de 76 de ani, a ajuns la Spitalul Judeţean Timişoara în 22 martie, unde a fost supus operaţiei pe creier, făcută de echipa medicului Horia Pleş. Problemele de sănătate ale lui Nicu Covaci au apărut la începutul lunii martie, atunci când liderul Phoenix a început să simtă că îi amorţeşte faţa. Apoi a început să aibă probleme de vedere, moment în care a hotărât să îşi facă un RMN. Rezultatele au arătat că artistul are o tumoră pe creier, greu de operat.

Trupa „Phoenix” s-a bucurat de un succes răsunător, încă de la înființare (1962). Membrii formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formaţiei a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic şi de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv, conform enciclopediaromaniei.ro.

În 1961, Nicu Covaci şi Kamocsa Camo Bela, elevi la Şcoala medie nr. 2 din Timişoara, pun bazele formaţiei 'Sfinţii', grupul făcându-şi debutul un an mai târziu. Iniţial, repertoriul trupei era compus doar din preluări din muzica rock internaţională, de la formaţii precum Beatles, Shadows sau Animals, notează Agerpres.

În 1964, trupa revine pe scenă sub un alt nume: 'Phoenix', din componenţa căreia făceau parte: Nicolae Covaci (chitară solo, voce), Claudiu Rotaru (chitară armonie), Kamocsa Bela (bas), Ioan 'Pilu' Ştefanovici (tobe). Sunt cooptaţi în trupă, mai întâi, Florin 'Moni' Bordeianu (voce) şi apoi Gunther Reininger (clape). Prima lor melodie a fost înregistrată în 1965, la studiourile Radio şi se intitula 'Ştiu că mă iubeşti şi tu'. Tot în 1965, Covaci devine student al Institutului de arte plastice din oraşul de pe Bega, conform sursei menționate.

Decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler

În anul 2003, Nicolae Covaci a primit de la Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, diploma '„Distincţia culturală'. În 2007, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de activitate muzicală şi pentru contribuţia la dezvoltarea muzicii rock din România a formaţiei Phoenix, Nicu Covaci a fost decorat cu 'Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, conform sursei menționate.

Phoenix a inventat etno-rockul

Prima compoziţie proprie a trupei a fost piesa „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări, „Bun e vinul ghiurghiuliu” şi „Pădure, pădure”, care erau şi primele melodii din rockul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva Radio România, arată news.

După 1971, stilul Phoenix a fost schimbat, muzicienii inventând etno-rock-ul. În 1977, membrii trupei au fugit în Germania, iar între 1977 şi 1989, trupa a activat în Germania, ca Transsylvania-Phoenix. Din 1990, Phoenix s-a întors în România.

Formaţia a cunoscut mai multe variante de componenţă. Cea actuală este formată din muzicienii: Nicu Covaci - chitară, voce, Costin Adam - voce, Flavius Hosu - baterie, Dan Albu – chitară, voce, Cristi Gram - chitară, voce, Dzidek Marcinkiewicz - clape, bass, voce, Volker Vaessen - bass, Marc Alexandru Tinţ – chitară.

Printre foştii membri se numără artişti consacraţi precum Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, Josef Kappl, Mani Neumann, Mircea Baniciu, Florin (Moni) Bordeianu, Günther (Spitzly) Reininger, Kamocsa (Kamo) Béla, Costin Petrescu, Ionuţ Contraş, Bogdan Muntenita, Cristi Gram, Bogdan Bradu.

Discografia trupei în România cuprinde unele dintre cele mai influente albume muzicale româneşti: „Vremuri”, apărut în 1968, „Floarea stîncilor” din 1969, „Cei ce ne-au dat nume”, din 1972, reeditat pe CD în 1999, „Meşterul Manole”, în 1973, „Mugur de fluier”, 1974, reeditat pe CD în 1999, şi „Cantofabule” în 1975. Alte albume au fost lansate după întoarcerea trupei în România: ”În umbra marelui urs”, 2000, „În umbra marelui U.R.S.S”., 2003, „Baba Novak”, 2005, „Vino, Ţepeş!”, 2014.

Moment definitoriu – Formaţia a fost interzisă în 1974

Covaci scria pe blogul personal:

„Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (...) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea, am ajuns la Orşova. Grănicerii (...) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (...). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (...) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus 'Idi'. Am luat-o în sus pe munte. (...) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus 'În rai' “.

Nicu Covaci a început să predea artă la o universitate populară din Germania. „Am început să fac expoziţii de pictură. Făcusem un tablou pe pânză de 45/6 m. Am întins o pânză pe o structură de oţel pe care o pictam de pe o macara. M-au angajat la decenatul cultural al oraşului să fac atât concepţie, cât şi producţie la spectacolele 'Evita' şi 'Jesus Christ Superstar', la teatrul din Osnabrück”, povestea Covaci pe blog.

Stabiliţi în Germania, Nicu Covaci şi membrii trupei (mai puţin Mircea Baniciu) au activat sub numele Mad House şi Transsylvania Phoenix, au scos câteva discuri şi i-au cunoscut pe Manfred „Mani” Neumann (vioară, voce), şi pe Tom Buggle (bass), care aveau să apară, alături de Covaci şi Ţăndărică, pe albumul „Transsylvania Phoenix”, scrie news.

Mai 1990, întâlnirea cu publicul român după 13 ani de absență

În luna mai a anului 1990 are loc prima întâlnire a lui Covaci cu publicul român dupa o absenţă de 13 ani, la festivalul de la Palatul Copiilor din Bucureşti, unde cântă doar împreună cu Mircea Baniciu câteva piese vechi cunoscute. Surprinzător, tot publicul, unde cei mai multi erau născuţi după ce formaţia a părăsit ţara, a cântat împreună cu cei doi, demonstrând că ştiau toate textele. A doua zi are loc un concert susţinut de o formaţie alcătuită din prieteni, potrivit news.

În acelaşi an, Phoenix cântă la Paris în „La cigalle” şi pregăteşte primul turneu în România în componenţa anilor ´70. Au loc înregistrări în formula Covaci, Baniciu, Kappl si Lipan.

Din 1991 şi pînă în prezent Phoenix concertează atât în România, cât şi în diverse ţări din estul şi vestul Europei.

În 1992, Covaci produce un disc de înaltă ţinută artistică implicând corul Song şi Orchestra Sinfonică a Radioului Bucureşti, disc intitulat „Symphoenix”.

CD-ul „Catafabule” apare în 1993. În urma unui nou contract cu casa de discuri Electrecord, în 1996 sunt puse pe piaţă CD-urile „Vremuri - Anii 60”, „Cei ce ne-au dat nume” şi „Mugur de fluier”.

CD-ul „Aniversare 35” apare în 1997. Cel mai mare turneu Phoenix, prin cele mai mari oraşe ale României, cu punerea în scenă a „Cantafabulelor”, cu balet, costumaţii, proiecţii de film şi video, subliniate de o uriaşă instalaţie de sunet şi lumina, are loc în 1998.

Formaţia înregistrează un maxi-CD cu trei piese, numit „Ora – Hora” în 1999. A urmat un turneu în Germania şi în România în componenţa noii formaţii.

În 2000 apare noul disc intitulat „La umbra marelui urs”, însoţit de o varianta engleză „In the shadow of the big bear”, interpretată de fostul basist al formaţiei Black Sabbath, Malcolm J. Lewis. Are loc un turneu de prezentare a discului nou în Germania.

În 12 noiembrie 2007, Nicu Covaci, Florin Bordeianu, Josef Kappl, Manfred Neumann, Bogdan Bradu, Ionuţ Contraş şi Cristi Gram au fost decoraţi de preşedintele Traian Băsescu cu Meritul cultural în grad de cavaler, în vreme ce Ovidiu Lipan Ţăndărică, având deja această distincţie, a fost înaintat la gradul de ofiţer.

Nicu Covaci a marcat împlinirea celor 70 de ani în 19 aprilie 2017, la Arenele Romane. Spectacolul-concert „Phoenix 55 & Friends Rock Edition” a marcat şi 55 de ani de existenţă ai trupei.

Covaci a publicat volumele „Phoenix: Însă eu, o pasăre” şi „Phoenix. Giudecata înţelepţilor” în 2014, la Editura Integral.

Filmul documentar „Phoenix. Har/Jar” (2022), realizat de Televiziunea Română prin Casa de Producţie TVR şi regizat de Cornel Mihalache, a avut premiera în 2022.

Producţia reuneşte membrii formaţiei din perioada de dinaintea plecării din 1977 şi punctează în 104 minute momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariţii din 1962 sub numele de „Sfinţii”, până în prezent, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în ţară, relaţia cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România şi cum au reuşit s-o facă, dar şi viaţa pe care au dus-o peste hotare înainte şi după Revoluţia din ’89.

Totodată, o carte „Phoenix. Har/Jar” a fost lansată în acelaşi an la Târgul Gaudeamus, în prezenţa lui Mircea Baniciu şi Andrei Ujică.

Documentarul „Phoenix - Povestea”, regizat de Cristian Radu Nema şi Mimis Ravani, a fost prezentat, în 2022, în cadrul celei de a XIII-a ediţii a Serilor Filmului Românesc, de la Iaşi.

Expoziţia de pictură intitulată „Fie să renască” semnată de Nicu Covaci şi Valeriu Sepi, şi el membru al Phoenix, a fost găzduită anul trecut la, Muzeul Naţional „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu.