Iubiri celebre // „Șoarecii îngroapă pisica”

sursa: google.ro

Țari ruși // Petru cel Mare

Dintr-un stat arhaic, lipsit de importanță, transformă Rusia într-un imperiu continental. Duce nenumărate războaie de cotropire, împingând departe granițele imperiului.

Bărbat frumos, înalt, bine făcut, se luptă cu diferite boli pe parcursul vieții: de la epilepsie până la boli renale, sifilis și alcoolism.

Țar

Își adoră mama, respectând cu exactitate poruncile ei. Devine țar la 10 ani, cunoscând oroarea, violența, minciuna.

La 17 ani se căsătorește cu Evdokia Lopuhina, 20 de ani, fată de rang mijlociu. I-au impus-o mama și sora sa. După câțiva ani, divorțează. Face public un manifest, în care explică motivul surghiunirii soției la Mănăstirea Pokrovsk: o bănuiește de infidelitate.

Enciclopedie vie

Organizează o expediție prin țările apusene. Dornic să afle tot, aleargă în dreapta și-n stânga, oprește de nenumărate ori trăsura pentru că vrea să măsoare un pod, să cerceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii de la joagăr, cutreieră șantiere, cercetează practica tipografică, urmează cursuri de anatomie.

La întoarcere, toată Rusia este pusă la treabă - se întăresc orașele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii.

Soția suedeză

Se îndrăgostește de o țărancă suedeză, Marta Skavronskaia, o fostă prostituată pocăită, care îi va dărui 12 copii. Primii doi, Ana și Elizabeta, se vor naște bastarzi, deoarece părinții nu erau încă oficial căsătoriți, Petru fiind plecat într-o expediție contra turcilor.

Trece la ortodoxie și renunță la numele Marta, fiind botezată Ecaterina Alekseevna. Căsătoria este oficiată în cea mai strictă intimitate. Ecaterina are un bun-simț „țărănesc” să nu iasă în prim-plan la întâlnirile publice, însă nu ezită niciodată să-i dea sfaturi. Abilitatea ei îi permite țarului să evite un eșec diplomatic major.

El nu uită la nicio petrecere să-i arate prețuirea prin lungi urări, pline de înțeles.

Amanta moldoveancă

Țarul își iubea împărăteasa și ea, conștientă de sentimentele soțului, lua în derâdere escapadele lui amoroase. Petru I ar fi avut o sumedenie de amante. Una din ele este și Maria Cantemir. Tânără și foarte frumoasă, cucerește inima țarului.

Când Maria este însărcinată, Ecaterina se simte amenințată. Urzește în așa fel ca Maria să-și piardă sarcina, spre marea dezamăgire a țarului, care o părăsește. Se spune că Maria i-ar fi păstrat dragostea până la moarte, rămânând necăsătorită.

Trădarea care dezarmează

Gurile rele aduc la urechile țarului zvonul că soția s-a molipsit, treptat, de corupția care domnește în jur. Apoi primește un denunț anonim că este înșelat de ea cu șambelanul său, William Mons. Toată lumea de la curte știa, doar țarul, orbit de încrederea în Ecaterina, nu bănuia nimic.

Mons este arestat și supus unui aspru interogatoriu. Recunoaște toate abuzurile de încredere și fărădelegile. Numele împărătesei fiind sfânt, Mons este pedepsit pentru furt, nu pentru că i-a luat țarului nevasta.

Ecaterina se străduie să pară liniștită. Pe fețele curtenilor se citește spaima. Obrazul lui Petru este schimonosit de convulsii. Chipeșul William Mons urcă treptele eșafodului.

Spaimă și frică

Țarul dă ucaz ca nimeni să nu mai asculte de niciun ordin al suveranei și închide biroul ce administrează averea ei. Toți cred că Ecaterina este pierdută. Ea stă vreme îndelungată în genunchi dinaintea țarului, cerându-i iertare. N-o iartă. Acceptă, plin de amărăciune, o stare de fapt.

Singur

Se închide în sine și se simte mai singur ca niciodată. Nu vede pe nimeni vrednic de încredere. Chiar dacă a părăsit-o, uneori, pentru vreo iubire trecătoare, n-a contenit s-o prețuiască. Acum se uită la ea cu neîncredere, ca la o străină. Este la capătul puterilor sufletești și trupești.

După 43 de ani de domnie, Petru cel Mare își dă sufletul, fără să numească urmaș la tron.

Pentru popor el însemna pâine scumpă, cazne, credință prigonită, jugul iobăgiei. Acesta parcă se trezește dintr-un vis urât. Prin țară circulă o stampă satirică, „Șoarecii îngroapă pisica”, înfățișând un alai de șoricei care însoțeau, spre locul de veci, un motan uriaș, ce-i terorizase în timpul vieții. Naivi, oamenii își închipuiau că soarta o să li se schimbe.