Stiri

Interviu // Trecutul trebuie înţeles şi asumat

Social 24.08.2013 15:07 Vizualizări

1948

Interviu // Trecutul trebuie înţeles şi asumat

Memorie // Suferinţa imensă care a existat aici şi lucrurile rele care ni s-au întâmplat pot fi folosite în avantajul unei viitoare vieţi

În cadrul Şcolii de vară „Explorarea socialismului târziu şi a societăţilor post-socialiste”, organizată de Catedra de istorie universală a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, a avut loc o masă rotundă pe marginea cărţii „Născut în URSS”, semnată de Vasile Ernu. Autorul, fiind şi moderatorul discuţiilor, a ţinut să remarce că lucrarea „este scrisă nu într-o cheie de condamnare a comunismului, ci de amintire personală”, fiind interesat de felul în care s-a construit acel tip de societate şi un anumit tip de comportament social.

De ce este legată nostalgia cu care povestiţi cum era viaţa în Uniunea Sovietică?

Nostalgia este legată de timp și memorie, și nu de ideologie. Nostalgia este un loc al timpului prin care noi mai avem posibilitatea să vizităm și să ne retrăim trecutul propriu. Nu cred că poți avea nostalgii după ideologii și regimuri politice, indiferent cum se cheamă ele. Iar pentru literatură, nostalgia este un lucru fundamental. Ce ar mai rămâne din Proust, dacă am scoate nostalgia din cărțile lui?

În carte nu apare nicio referinţă la locul în care v-aţi născut, la Basarabia...

Subiectul cărții nu este Basarabia sau un anumit specific local al sovietismului, ci exact opusul: universalismul de tip sovietic. Adică, mă interesa să găsesc un anumit tip de narațiune, subiecte, teme, în care să se regăsească elementele centrale ale specificului sovietic.

E un neajuns sau un avantaj să te fi născut în URSS?

Privind post-factum, toţi am zice: dacă ne-am fi născut în Franţa, dacă ne-am fi născut în Germania, oare ar fi fost bine? În general, poziţia mea este că trebuie să fim mulţumiţi cu noi înşine. Sunt lucruri pe care nu le putem schimba. Ceea ce este foarte important - istoria noastră, originea, locul, vieţile noastre trebuie asumate. Din punctul meu de vedere, până şi suferinţa imensă care a existat aici, până şi lucrurile rele care ni s-au întâmplat pot fi folosite în avantajul unei viitoare vieţi.

Cum vă uitaţi la un proiect în genul „Născut în Moldova”?

Dacă e bine gândit şi bine făcut, poate fi de interes foarte mare. Noi avem tot timpul impresia „Ah, Basarabia! Ah...” - un fel de isterie. Nu! Faptul că suntem marginali, că suntem mici, că suntem mai puţin cunoscuţi poate fi povestit şi poate crea un interes deosebit. E o zonă de intersecţie a mai multor spaţii diferite: Imperiul Otoman, Imperiul Rus, experienţa sovietică, experienţa în cadrul României – toate acestea au adus mutaţii sociale majore şi toată această experienţă este de mare interes. În primul rând, pentru noi: să ne povestim nouă înşine ce s-a întâmplat cu noi în... cel puţin, ultima sută de ani. Dar iarăşi, să povestim exact ce ni s-a întâmplat, cum ni s-a întâmplat, fără clişee şi fără a da vina pe alţii.

Când aţi lansat „CriticAtac” – o platformă intelectuală de stânga, nu aţi avut temerea că nu se vor găsi intelectuali care să se înroleze în acest proiect?

Da, am avut. Nu ştiam câţi oameni sunt interesaţi. Oricum, resursele umane sunt destul de limitate. Asta este realitatea. Oamenii sunt prinşi în o mie şi una de proiecte, trebuie să-şi câştige o pâine, mai ales că noi nu plătim. Dar era şi asta o experienţă: să vedem ce există pe piaţă, câţi oameni sunt dispuşi să abordeze şi o altfel de perspectivă, câţi ne citesc. Oricum, ne citesc enorm de mulţi. Ne citesc cam 30 de mii pe lună. Mie mi se pare că era şi timpul să apară ceva mai diferit decât domeniile acestea de mainstream, axate pe politica de partid, pro unii şi contra alţii. Adică, să se axeze cumva mai mult pe analiza societăţii reale şi a problemelor reale.

În contextul nostru, gândirea critică poate fi numai de stânga?

Cred că unul din specificul gândirii de stânga este criticismul, dar nu cred că gândirea critică este doar de stânga. De exemplu, gândirea liberală conţine un puternic filon critic, pentru că a contribuit la schimbări fundamentale în sec. XIX-XX. Mai degrabă e de datoria intelectualului să fie într-un raport critic, indiferent că este de stânga sau de dreapta. Doar că stânga are un anumit specific. Ea este tot timpul nemulţumită.

Ce aveţi în vedere când spuneţi, în cartea dvs.: Am ieşit dintr-o lume nu atât de rea precum se spune, am intrat într-o lume nu atât de bună precum se spune?

Eu am încercat întotdeauna să atrag atenţia în discursul nostru despre comunism că acest regim este mult mai complex decât povestea strict totalitară şi represiunea. În comunism a existat represiune, indiscutabil. Foarte multă. A existat un regim totalitar, indiscutabil. Represiv, indiscutabil. Însă, acolo s-au întâmplat mult mai multe fenomene. Ideea este că, dacă ne oprim numai la acest fenomen, s-ar putea să vedem lumea printr-o lentilă falsă. De asta este foarte important să încercăm să analizăm mult mai multe aspecte ale vieţii din spaţiul comunist, ca să înţelegem ce s-a întâmplat acolo, cum ne-am construit noi, cum s-a construit societatea. Multă lume, 80 la sută din populaţie, a trăit o viaţă normală, fără a simţi această represiune, în formă de gulag şi aşa mai departe. Aceasta este realitatea. Pe de altă parte, încerc să spun, prin comparaţie cu lumea din care am ieşit, că lumea în care intrăm nu este raiul pe pământ, nu este cea mai bună dintre lumile posibile. Ea vine la pachet cu o mulţime de altfel de probleme, aşa cum şi comunismul a venit la pachet cu bune şi cu rele. De asta e bine să avem ochiul şi mintea limpezi, să avem un spirit critic. Dacă o să închidem ochii, s-ar putea să ni se întâmple ceea ce ni s-a întâmplat şi în comunism. Lucrurile se pot răsturna.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Aurelia Borzin

Autor:

Prietenii tăi merită să știe ASTA!