Interviu // „Mesagerii de cultură fac, uneori, mai mult decât o ambasadă”

Festival // „Ethno Jazz”, o formă de multiculturalitate şi toleranţă

În aceste zile, la Chişinău, Comrat şi Tiraspol, se desfăşoară cea de-a XII-a ediţie a Festivalului „Ethno Jazz” cu participarea unor personalităţi remarcabile din Elveţia, Franţa, Germania, SUA, Austria, Italia, Suedia, Polonia, Mali, România, R. Moldova. Directorul artistic al festivalului şi membrul formaţiei „Trigon”, Anatol Ştefăneţ, spune că nivelul publicului îi permite să aducă la acest festival lucruri mai sofisticate, de avangardă, din domeniul jazzului. Din interviul de mai jos aflaţi și despre omagiul adus Mariei Tănase, la această ediţie.

Domnule Anatol Ştefăneţ, se împlinesc doisprezece ani de când formaţia „Trigon” a lansat Festivalul „Ethno Jazz”. Când priviţi în retrospectivă, cum vi se pare acest parcurs?

Păi, ca o ascensiune. De la greu, la şi mai greu. (râde) Evident, când faci pentru prima dată e greu: să găseşti bani, să găseşti oameni care să susţină ideea, să găseşti sală şi tot ce ţine de un festival (aparatură, publicitate, sponsori şi multe alte lucruri care intră în lista de susţinere a unui eveniment). După prima ediţie, s-a văzut că este un eveniment necesar, pentru că jazzul, acest curent cultural, era mai puţin promovat. Cu reuşita pe care am obținut-o la primele ediţii, următoarele ediţii s-au desfăşurat mai uşor. Oamenii s-au poziţionat mai respectuos şi mai pozitiv.

Cu ce scop aţi înfiinţat acest festival?

Când formaţia „Trigon” a împlinit zece ani, am vrut să organizăm un concert mai festiv. Am luat lista de muzicieni, de prieteni care doresc să vină în ospeţie la acest concert şi ne-am dat seama că, pentru a aduce pe cineva, avem nevoie de bani. Bani pentru un concert se dau mai greu decât pentru un festival. Atunci am decis că facem din această celebrare de zece ani a formaţiei „Trigon” un festival de jazz.

În pofida dificultăţilor, aţi menţinut festivalul preţ de atâtea ediţii. Ce v-a motivat?

Sunt persoane cărora nu le pasă de cultura noastră, dar este o gloată de oameni, sunt nişte personalităţi care, în pofida lucrurilor urâte care se întâmplă în societatea noastră, se menţin într-o idee, într-o structură, într-o poziţionare, întru susţinerea jazzului ca formă muzicală.

Unul dintre scopurile festivalului este de a promova toleranţa. E o problemă în societatea noatră când vorbim de toleranţă?

Evident, evident. Ţara noastră este una multinaţională. De fiecare dată în cadrul festivalului am mers în Transnistria, mai mult decât atât, „Trigon” a organizat şi concerte aparte, pentru a exprima astfel toleranţa şi deschiderea noastră faţă de cei de acolo, în pofida tensiunilor pe care le avem ca stat.

V-aţi asumat un lucru pe care politicul nu e în stare să-l facă?...

E dovedit de mult că mesagerii de cultură fac, câteodată, mai mult decât face o ambasadă. Lumea ne cunoaşte prin muzică. O avem astăzi pe Valentina Naforniţă prin care se face cunoscută R. Moldova. Îl avem pe Ilian Gârneţ prin care iar se face cunoscută R. Moldova. Avem formaţia „Trigon”, avem Festivalul „Cronograf”. Multă lume a aflat de R. Moldova ca ţară, ca stat, din mesajele culturale care vin de aici. De ce nu şi vinurile, şi roşiile, şi multe alte lucruri de calitate pe care le producem să vorbească despre noi în lume? E o chestie bizară, dar care ne aduce la o normalitate.

Festivalul din anul acesta se va încheia cu un „Omagiu Mariei Tănase”, de la a cărei naștere s-au împlinit 100 de ani. De ce anume Maria Tănase, o interpretă de muzică populară?

Maria Tănase este o valoare pentru întreg spaţiul românesc. Noi avem foarte multe valori, dar Maria Tănase este cea care a poziţionat cântecul românesc în cele mai bune tradiţii. Ea a lăsat în urma sa peste 480 de cântece care, de fiecare dată când le asculţi, fac dovada unei prestaţii artistice de excepţie. În ce priveşte omagiul pe care dorim să i-l aducem în scenă, n-am vrut să copiez nimic din structura acestei cântăreţe, ca voce, ca aranjamente. Am vrut să pătrund în esenţa moralităţii, psihologiei şi personalităţii Mariei Tănase şi să valorificăm acest nume. De aceea am îmbinat un cvartet de corzi academic cu formaţia „Trigon” şi cu solistele care vor interpreta în felul lor piesele. Rămâne de văzut cum ne va reuşi acest omagiu dedicat doamnei cântecului românesc.

Aveţi ca în fiecare an nume sonore din elita jazzului mondial. Cum selectaţi participanţii?

Ca să ademeneşti la un asemenea festival publicul, trebuie să aduci nume foarte tari şi foarte bune, ca ideologie, ca mesaj şi multe alte lucruri. În jazz, ca şi în alte domenii ale muzicii, se întâmplă lucruri mai bine poziţionate şi mai puţin bine. De aceea, de fiecare dată ţin cont de valoarea inviţaţilor şi de înţelepciunea publicului. Pentru că, dacă nu uneşti aceste două lucruri, festivalul riscă să fie un fiasco. Publicul nostru creşte ca înţelepciune, ca educaţie şi de acea îmi pot permite să aduc nişte lucruri mai sofisticate ca gen al jazzului.

Mizaţi pe un public pregătit?

Nu există public pregătit sau nepregătit. Cel care este pregătit pentru jazz vine la jazz, cel care este pregătit pentru operă se duce la operă, cel care este pregătit pentru folclor merge acolo. Nu poţi spune că publicul e rău sau e bun. El are pretenţiile sale şi ţine de abilităţile artiştilor ca să atragă cât mai mulţi oameni care să aprecieze valoarea jazzului.

Ce surprize aţi pregătit publicului la ediţia de faţă?

Surpriza este festivalul în sine, o surpriză care durează de doisprezece ani. Pentru că de fiecare dată am adus nume noi, tot mai interesante.

În 2009, festivalul a fost inclus în Cartea Recordurilor a ţărilor CSI, iar în 2010 a fost decorat cu medalia „Talent şi Vocaţie”, oferită de Worldwide Alliance „Peacemaker”. Ce înseamnă aceste distincţii pentru „Trigon”?

Premiile vin şi se duc. Personal, nu le acord mare importanţă. Pentru mine este important ceea ce facem, este important publicul care rămâne indiferent sau satisfăcut de ceea ce am făcut.

Vă mulţumesc pentru dialog!