INTERVIU // „După scrutinul din 1994, în Parlament au venit președinții de colhozuri, în 2018 vor veni președinții consiliilor raionale. Ce partid îi are cei mai mulți?”

În încercarea de a schimba sistemul electoral din R. Moldova în unul uninominal, nu ar trebui să comparăm primul Parlament al R. Moldova, supranumit al Independenței, cu situația actuală.

Îndemnul vine de la fostul consilier prezidențial pe probleme de politică al fostului președinte Nicolae Timofti, Aurelia Peru, profesor universitar, care afirmă că la începutul anilor 90 ai secolului trecut erau cu totul „alte circumstanțe”, iar următorul Parlament „nu va fi al Independenței, dar viceversa – al dependenței”.

Ce s-ar ascunde în spatele inițiativei legislative a democraților de a schimba sistemul electoral, ce urmări ar avea un asemenea sistem pentru R. Moldova, mimează sau nu astăzi Vlad Plahotniuc o confruntare cu Igor Dodon și cât de des se întâlnește fostul consilier prezidențial cu ex-președintele Nicolae Timofti, aflați din interviul de mai jos.

Dnă Aurelia Peru, principalul partid de la guvernare pare decis să schimbe sistemul electoral din R. Moldova în unul uninominal și deja au demarat dezbaterile publice la acest subiect. Am văzut argumente pro și contra acestei inițiative. Trebuie R. Moldova să-și schimbe sistemul electoral în acest moment?

La întrebarea dumneavoastră ar fi eronat sa dau un răspuns univoc. Sistemul electoral al Republicii Moldova este componenta și consecința firească a unui sistemul politic integru. Faptul că acest sistem actualmente suprasolicită și poate genera scurtcircuituri în orice moment este clar tuturor.

Totodată, anume reformele politice sunt cele care asigură modernizarea și consolidarea unei democrații. Dar orice schimbare trebuie să aducă, ca finalitate, ameliorarea unei situații, eliminarea unei iminente crize etc.

Și credeți că această reformă urmărește eliminarea unei crize, așa cum ați spus?

O spun, riscând să-i repet pe mulți cunoscători ai fenomenelor politice, că astăzi avem un parlament structurat după ingerințele unor actori politici - jucători, de altfel, lipsiți de scrupule și pe unii politicieni care azi declară una, mâine fac alta!

Regretabil, dar trebuie să constat că Parlamentul actual este o mostră de instituție politică care nu reflectă voința politică a poporului, ci este rezultatul unor negocieri de culise. Fenomenul „turismului politic”, care a devenit cutumă parlamentară în Republica Moldova, denotă faptul ca democrația în țara noastră are elementele sale specifice. Nu mă grăbesc să dau calificative.

Evident, în circumstanțele elucidate, orice inițiativă de modificare a sistemului electoral va fi tratată de cetățeni ca un gest de prietenie din partea politicienilor. Știu politicienii a manipula.

În primul rând, este o inițiativă populistă, dar, atenție, una axată pe o realitate dură a politicului moldovenesc. Eu mi-am exprimat și cu alte ocazii opinia. Fructele de avocado sunt foarte gustoase, dar plantele de avocado nu au clima potrivită pentru a fi cultivate în R. Moldova.

În știința politică, asemenea factori ca cel cultural, social, tradiția nu pot fi neglijați. În această ordine de idei, electoratul moldovean nu are cultura politică compatibilă votului uninominal.

În al doilea rând, ideea cu revocarea și mitul despre „deputatul tău” este frumoasă, dar nu pentru forul legislativ. Există administrația publică locală, consilieri locali, primari - pe această raza procesul de revocare poate ar prezenta interes. Dar un deputat, care trebuie să voteze Guvernul, să monitorizeze activitatea acestuia și a altor instituții, să elaboreze legi, strategii de securitate, să le armonizeze la cadrul legal european, să decidă soarta unor acorduri cu instituții internaționale?! Într-un cuvânt - populism!

Trei. Partidele sunt responsabile de selectarea cadrelor. Un partid, formându-și lista, va urmări să-și delege reprezentanți în toate comisiile parlamentare de profil – economie, securitate, mass-media, educație etc. Care va fi calitatea acestor comisii în cazul votului uninominal? Cine vor avea șanse mai mari de a ajunge în legislativ? Pedagogii, care stau acum în stradă? Conferențiarii universitari cu un salariu mai mic de 4 000 de lei? Știe oare mătușa Ioana (nu o spun din lipsa de respect față de unele grupuri sociale, dar în cunoștință de cauză) că o campanie de imagine în alegerile parlamentare costă și costă mult – întâlniri în teritoriu cu alegătorii, arendă localuri, transport, combustibil, discursuri, publicitate electorală, stradală, audiovizuală, bla-bla… Doar un bogătaș (!) se poate lansa în competiție electorală. Sau artiștii care s-au angrenat patetic în această campanie. Prin acest gest, cu certitudine, nu diminuăm germenii corupției. Deputații, cu mici excepții, se vor „naște” cu păcat.

Patru. Nu comparați primul Parlament al R. Moldova, supranumit al Independenței, cu situația actuală. Sunt altele circumstanțele.

Promotorii inițiativei fac referire la sistemul din Marea Britanie și SUA, criticii afirmă însă că astfel de sisteme sunt caracteristice regimurilor autoritare și invocă exemplele Cubei, Chinei, Coreei de Nord etc…

Să fim serioși, cum putem compara sistemul electoral din Republica Moldova cu cel din Marea Britanie sau SUA?!

Eu văd altă soluție. Da, structura Parlamentului trebuie înnoită. Aceasta se face prin coborârea pragului electoral pentru a permite partidelor extraparlamentare, formațiunilor noi să-și sporească șansa și, desigur, reducerea pragului electoral pentru independenți. Or, aceștia sunt cei care pot reprezenta „deputatul tău”! A impacientat pe cineva dintre artizanii jocurilor politice faptul că niciodată niciun independent nu a reușit sa treacă pragul electoral? Asta e!

Spuneați mai sus să nu comparăm situația de astăzi cu cea de la începutul anilor 90 ai secolului trecut, când am avut sistem uninominal, dar am trecut în 1993 la cel proporțional. De ce?

Zilele acestea am discutat cu domnul președinte Nicolae Timofti exact la acest subiect. Domnia sa deținea atunci funcția de președinte al CEC-ului și mi-a confirmat o ipoteză de a mea. Sistemul proporțional trebuia să asigure integritatea teritorială a statului. Amintesc, era după războiul de pe Nistru și perioada când nici în sudul țării nu ea liniște. Iar astăzi subiectul de integritate teritorială este mai pregnant ca atunci sau la fel de pregnant.

Vă întâlniți deseori cu ex-președintele Timofti, după ce ați plecat de la Președinție?

Nu, mai des discutăm telefonic după conferințele de presă ale actualului președinte, în care debitează sofisme ad-hominem (atac la persoană – n.r.) la adresa predecesorului său. Și mă gândesc cât de relevante au fost recomandările domniei sale succesorului său „să respecte cu strictețe Constituția și valorile naționale”. Parcă a citit în ape.

Dnă Peru, să revenim la sistemul uninominal. Ce credeți că s-ar ascunde, totuși, după intenția nobilă de a „apropia” deputații de alegători, așa cum ne sugerează o campanie inițiată de PD?

Primo. Cu certitudine, determinarea liderului PD de a nu permite PSRM să devină fracțiune majoritară după următorul scrutin parlamentar. Iată de ce spuneam în debutul discuției că nu pot oferi un răspuns univoc. Votul uninominal poate diminua acest trend de „socializare” a forului legislativ și a politicii moldovenești în ansamblu. Iar venirea masivă a socialiștilor înseamnă returnarea cu 180 de grade a politicii externe a Republicii Moldova, a priorităților și perspectivelor de dezvoltare.

De aceea, nu se încearcă perfecționarea sistemului proporțional prin includerea tehnicii „listelor deschise”, care ar permite alegătorilor să decidă ierarhia în listele de partid, inclusiv legitimarea votului negativ.

Secundo. După cum arată sondajele, PD ar risca să nu mai treacă pragul electoral. Aici, însă, am și unele dubii. PD ar putea lesne să inițieze procedura legislativă de reducere a pragului electoral, pe care ar susține-o toate partidele parlamentare. Or, toate sunt marcate de iminența rateului electoral, cu excepția fracțiunii socialiștilor. Două partide, în opinia mea, ies în moarte clinică electorală din actualul for legislativ.

Prin urmare, mai lansez o ipoteză. Proaspăt alesul președinte al PD își dorește o poziționare distinctă pe piața politică autohtonă prin reformarea radicală a sistemului electoral. În PR-ologia politică, aceasta se numește tehnica ofertei politice unice. PD face azi agenda publică în țară. Doar PSRM poate concura cu acesta prin prezența mediatică și inițiative electorale.

Indiferent de tehnicile politice lansate, ca în manual sau nu, dacă ne uităm la datele sondajelor de opinie credibile, constatăm că actuala clasă politică din R. Moldova este compromisă, cetățenii nu mai au încredere nici în instituțiile publice, nici în politicieni…

Dar cine a ales clasa politică? Marțienii? Haideți să-l citez aici pe ilustrul George Orwell care scria: „Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice”.

Dar sunt și nuanțe atenuante. Republica Moldova este unicul stat în lume unde numărul alegătorilor îl depășește pe cel al populației. Dar, nu știu de ce, după publicarea datelor recensământului, nu se discută tranșant despre aceasta, ci despre „satele –fantomă” …

Dar ce trebuie să facă politicienii pentru a schimba această percepție a cetățenilor? Poate „repara” un sistem uninominal această situație?

În România, sistemul uninominal, la care deja s-a renunțat, a favorizat flagelul corupției. Ar fi bine să învățăm a face politică pe greșelile altora, nu pe ale noastre proprii. Da, sistemul uninominal va schimba situația. Eu cred că, în mare, deja se cunoaște componența nominală a deputaților. Acest Parlament nu va fi al Independenței, dar viceversa – al dependenței. După scrutinul din 1994, în forul legislativ au venit președinții de colhozuri, în 2018 vor veni președinții consiliilor raionale. Care partid îi are cei mai mulți???

Dnă Peru, R. Moldova are astăzi două voci în ce privește inclusiv chestiuni de politică externă: pe de o parte Guvernul și Parlamentul, iar de cealaltă parte – președintele R. Moldova. Cum ar trebui să fie percepută R. Moldova în afară, odată ce transmitem mesaje confuze în exterior – „cu Rusia sau în UE”?

Impresia mea este că și cu aceste duelări verbale dintre instituția prezidențială, pe de o parte, și Guvern, Parlament, pe de altă parte, cetățenii s-au obișnuit la fel cum, deși deranjant, ne-am obișnuit cu puful de plopi pentru o anumită perioadă… Puf..

Președintele nu are astfel de împuterniciri care i-ar permite să contrabalanseze politicile promovate de cele două verigi ale puterii. Este demonstrarea pasiunilor politice pentru electoratul favorit.

Credeți că se mimează confruntarea Dodon-Plahotniuc?

Nu aș crede. Deși seamănă. Chiar și în cazul unei simulări, trebuie să fie o înțelegere bazată pe încredere. În cazul dat, cine nu este trișorul?

Astăzi, îndeosebi, R. Moldova este percepută ca„zonă tampon” între Vest-Est. Credeți că un stat creat ca o soluție a intereselor de influență geopolitică de către marile puteri poate fi perceput ca partener de nădejde? Uitați povestea despre „poveste de succes”, scuzați-mi repetiția premeditată!

Vă mulțumim pentru interviu!