INTERVIU // Augustina Visan: „Este o onoare pentru mine să particip la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere din Iași”

Tânăra poetă basarabeană Augustina Visan studiază la Pedagogie și vrea să fie învățătoare în satul ei de baștină

Irina Nechit: Dragă Augustina Visan, ești dintre puținii scriitori basarabeni invitați la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – FILIT 2023, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri literare din România. Felicitări! Prin ce te impresionează orașul Iași?

Augustina Visan: Prin arhitectură, în primul rând, Iașul este inconfundabil datorită aspectului său arhitectural. Îmi place mult și energia orașului, îmi plac oamenii, sunt luminoși, primitori.

La ce activități ai participat zilele acestea?

În cadrul secțiunii Scriitori în Centru, de la Casa FILIT (Piața Unirii) am participat împreună cu scriitorul Dan Sociu la o discuție moderată de Vlad Alui Gheorghe. De asemenea, am fost împreună cu scriitoarea Cristina Alexandrescu la o întâlnire cu liceenii de la Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” din Iași, coordonatoare a evenimentului: prof. dr. Monica Boțoiu și prof. Carmen Ciobotaru.

Ce întrebări ți-au pus liceenii?

Au fost multe întrebări. De exemplu, am fost întrebate dacă ceea ce se scrie acum este poezie? Ne-au mai întrebat câți bani facem din poezie, din cărți? Pe mine cineva din elevi m-a întrebat dacă mai țin legătura cu părinții și frații.

Mi-a plăcut atmosfera întâlnirii, era liniște în sală, liceenii ne-au ascultat cu atenție, am simțit din partea lor stimă și bunăvoință.

Știu că vei participa pe 20 octombrie și la maratonul Noaptea albă a poeziei din Iași care se va desfășura la Casa FILIT, între orele 22.00 și 4.00. Ce poeme vei citi în cadrul maratonului?

Voi citi următoarle poeme: „Ciocolate negre cu alune”, „Pâine cu mucegai”, „Ce este iubirea”, „18 ani”, „Fă ceva tată”, „Îți este milă de ea”, „Fără păduchi/ Fără speranțe”.

Sunt poeme din cartea ta „Fă ceva tată” apărută în 2021 la Editura Prut Internațional, o carte foarte apreciată de critica literară și de public. În unul dintre poemele incluse în carte descrii ziua în care mama ta a vrut să se sinucidă. Nu mai putea face față greutăților. Iată un fragment din acest poem: „Tu plângeai și ea plângea/ cu cuțitul în mână/ Tu nici nu știi când am s-o fac/ O să mă găsești cu beregata tăiată sub nuc/ când ai să dormi/ Îți spunea/ Îți smulgeai părul din cap/ și îi pupai tălpile mâinile/ I-ai spus că o iubești cum nu i-ai spus o viață întreagă”. Poemele tale din carte redau întâmplări reale sau ai folosit imaginația?

Din păcate sau din fericire, toate poemele mele din carte descriu întâmplări reale.

A stârnit multe reacții și poemul tău despre un bou negru: „În ziua aia era însă foarte cald/ și tu nu reușiseși încă să-i dai apă/ și el te târa/ pe pământ/ până s-a repezit spre tine/ și tu te-ai culcat în iarbă/ iar el a sărit cu copitele și coarnele lui fioroase/ peste tine/ dispărând cine știe unde”. Ce mai face boul acela negru?

În vara despre care scriu în poezie am avut în grija mea trei boi mari. I-am crescut timp de doi ani. Iar într-o toamnă, tata i-a vândut la o măcelărie. Din banii ăia, părinții au făcut cumătria surorii mele mai mici. Boul negru despre care scriu, nu mai trăiește. Dar părinții au avut grijă să fie înlocuit cu altul, mai mic. Până în ziua de azi creștem boi.

Câți frați/ surori ai, unde locuiesc? Vorbește-mi despre familia ta.

Am trei frați: Laurențiu (19 ani), Vasile (7 ani), Stelian (5 ani), și două surori: Iuliana (24 de ani) și Maria-Elena sau Marinela (13 ani). Familia mea locuiește în satul Florițoaia-Nouă din raionul Ungheni. Iulia este căsătorită, are trei copii și trăiește în satul soțului ei, la Florițoaia-Veche. Mama este plecată în Italia. Tata e acasă, are grijă de copii.

Mama este plecată de mai bine de patru ani peste hotare. Viața în străinătate este grea, îți lipsesc prietenii, familia, copiii. Te simți marginalizat, abandonat, dar TREBUIE să lucrezi, deoarece primești un salariu mai bun. Datorită faptului că a plecat peste hotare, mama a întors datoriile la stat, acum își permite să-i îmbrace pe copii, fără să mai ia împrumuturi de la bănci. În fiecare zi îmi spune că vrea acasă, vrea să renunțe și că îi este foarte greu să-i audă pe frații mei mai mici cum doar o întreabă când o să le trimită biciclete, cai, mașină cu telecomandă, dulciuri și nu cum o mai duce sau cum se simte.

Soțul meu, de asemenea, este plecat peste hotare. A plecat de la vârsta de 19 ani. Acum lucrează în România și vine acasă în fiecare lună. El mi-a promis că, după ce eu voi termina studiile, el va veni în R. Moldova și va rămâne alături de mine. Sper că așa va fi. Mama vrea să se întoarcă anul viitor.

Studiezi la Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chișinău), facultatea Pedagogie, specialitatea Pedagogie în învățământul primar și Psihopedagogie. Când vei absolvi Facultatea?

Facultatea o termin în luna iunie 2024.

Câți studenți sunt la Facultate?

Foarte puțini. De exemplu, în grupa mea sunt doar 10 studenți.

Ce-ți dorești să faci după cei vei termina Universitatea?

Îmi doresc din tot sufletul să fiu învățătoare de clasele primare în sat. Vreau să lucrez în sat, pentru că după căsătorie ne-am cumpărat o casă. În Chișinău nu ne putem permite să ne procurăm o locuință.

Cum poate fi rezolvată problema lipsei pedagogilor tineri în școli?

Sunt mai multe probleme în școli. Din punctul meu de vedere, clasele nu sunt dotate cu tehnologii moderne, salariul este mic, cadrele didactice mai vârstnice cu greu acceptă tinerii specialiști. În afară de aceasta, părinții sunt aroganți față de pedagogi.

Cu cine dintre scriitorii, poeții români ai dori să stai de vorbă, pe viu?

Cu Cristian Fulaș, Teodor Dună, Lilia Calancea, Dan Sociu sau cu poeți din generația mea.


Întâlnire la FILIT Iași: Cunoscuta scriitoare Guzel Iahina (tradusă în 40 de țări) și tânăra poetă basarabeană Augustina Visan

Ce i-ai întreba, ce vrei să afli de la ei?

I-aș întreba dacă și cum reușesc să stabilească granița dintre viața de familie (viața personală) și scris. Mie mi se pare lucrul acesta foarte dificil.

Ce cărți sunt pentru tine esențiale?

Toate cărțile au un rol important în viața mea. Nu aș putea scrie și trăi fără ele. Nu-mi pot imagina să treacă o zi fără să citesc măcar câteva pagini dintr-o carte nouă.

La ce autori revii?

La romanele scriitoarei iraniene Parinoush Saniee. I-am citit toate cărțile traduse în română. Și pentru că nu i se mai publică volume noi, le recitesc pe cele deja publicate.

În general, pot să spun că acum citesc mai mult decât scriu. Citesc romane de istorie. Mai exact: „Ora cinci și șapte minute” de Dumitru Crudu, „Privighetoarea”de Kristin Hannah, „Purificare” de Sofi Oksanen,„Războiul nu are chip de femeie” deSvetlana Aleksievici. Am început să citesc cartea „Rugăciune pentru Cernobâl” de aceeași autoare. Urmează să citesc „Tatuatorul de la Auschwitz” și „Călătoria Cilkăi” de Heather Morris, și „Sunt oare un calau?” de Lilia Calancea.

Ce trebuie să citească copiii din clasele primare?

Cărți pentru vârsta lor. Din care pot învăța ceva frumos și util. Din care pot învăța să iubească literatura. Recomand „UF! Ghid de conviețuire cu frații și surorile mai mici” de Ionela Hadârcă, „Într-un cuib de rândunici” de Adelina Labic Lungu , „Doggy” de Maria Pilchin, „Toporișca” de Gary Paulsen, „Colț alb ” de Jack London, „ Singur pe lume” de Hector Malot, „Micul Prinț” de Antoine de Saint Exupery, „Minunea” de R.J. Palacio și multe altele.

Cum a decurs practica pedagogică?

I-am îndrăgit deja pe copii. Unii dintre ei scriu poezii.

Îți mulțumesc și mult succes în școală și în literatură!