INTERVIU // Alexandru Popescu, scriitor: „M-a surprins succesul romanelor mele „Montana” și „Adâncuri incolore”. Mereu am avut așteptări modeste față de orice îmi rezervă viitorul”

Scriitorul Alexandru Popescu a lăsat jobul de la „Europa Liberă”, a emigrat în Marea Britanie cu familia și acolo și-a scris primele două romane: „Niciodată nu am visat să devin scriitor. Faptul că m-am apucat de scris în străinătate e doar consecința unui șir de evenimente care mi s-au întâmplat în ultimii ani”

Irina Nechit: Cele două romane ale tale apărute în 2022 și 2023, „Montana” și „Adâncuri incolore” (Editura Arc), au succes atât la public, cât și printre criticii literari, printre scriitori - unii au și scris despre cărțile tale. Ce înseamnă pentru tine succesul? Cât e de necesar?

Alexandru Popescu: Am scris ambele romane fără mari așteptări din partea cititorilor sau criticilor literari. Am relatat aceste două povești dintr-o necesitate vitală de a mă face înțeles mie însumi și din plăcerea propriu-zisă a scrisului.

Evident, reacțiile și recenziile pozitive care au urmat m-au bucurat mult. Au venit ca o surpriză. Ele, practic, mi-au validat scriitura. Acum mă simt mult mai încurajat să continui să scriu, pentru că în mintea mea fierb multe alte povești, despre care nu eram sigur că merită spuse.

Aveai un salariu bun la „Europa Liberă Moldova”, luasei și câteva premii pentru reportajele tale. De ce la un moment dat ai rupt-o cu jurnalismul și cu Republica Moldova, emigrând în Marea Britanie?

Am simțit că jurnalismul m-a epuizat. Era o muncă extrem de exigentă și stresantă. Există momente când, în ciuda succeselor atinse, trebuie să te oprești. Asta am făcut și nu regret.

În plus, am vrut să fac cu totul altceva, într-un loc cu totul diferit. Decizia de a emigra a venit treptat, nesilită, firească. Gândeam că viața e prea scurtă și, dacă nu risc ceva nou, voi regreta mereu. A fost o decizie corectă.

Unde te-ai stabilit? Unde muncești?

Sunt stabilit cu familia în Marea Britanie, în orașul Maidstone. De ceva timp muncesc asistent de bucătar. Anterior lucrasem și brutar, și ospătar, și muncitor pe șantier.

A fost și este absolut în regulă să fac muncă fizică.

Doar în străinătate un tânăr autor basarabean își poate scrie textele literare pe care visa să le scrie?

Absolut deloc! Oricine vrea să scrie, poate să scrie de oriunde, important e să aibă talent și imaginație. Niciodată nu am visat să devin scriitor. Faptul că m-am apucat de scris în străinătate e doar consecința unui șir de evenimente care mi s-au întâmplat în ultimii ani.

În plus, avem cu toții temperamente și educație diferite. Nu e garantat că altcineva în locul meu s-ar fi apucat de scris.

Ai scris romanele de mână sau la computer?

Primele variante ale ambelor romane le-am scris de mână. Am teancuri de foi A4 și carnete scrise și mâzgălite, pentru că, deseori, scriam și în pauzele de la serviciu.

Ulterior am transferat totul pe computer. Concomitent, modificam ceea ce nu-mi plăcea.

Republica Moldova rămâne personajul numărul unu în romanele tale. De ce?

Pentru că e țara pe care o știu cel mai bine. Acolo am fost copil și acolo am visat. Lumea pe care am cunoscut-o aici, în Marea Britanie, nu mi se pare la fel de interesantă ca și cea din Moldova.

Poate că e nevoie să mai trăiesc printre englezi câțiva ani ca să descopăr la ei ceva care să merite trecut într-o carte.

Cum se vede R. Moldova de acolo, din Anglia?

Se vede ca o țară cu griji și probleme similare cu ceea ce văd în alte țări europene. Urmăresc știrile din Moldova și discut constant cu rudele.

Există probleme care în Moldova sunt mult mai acute decât în Anglia. Aici mă refer la corupția instituționalizată, situația politică fragilă, starea precară a spitalelor și teribilismul șoferilor pe drumuri.

Vreau să fie pace în Moldova, iar Federația Rusă să-și vadă de sărăcia ei și să nu mai finanțeze partide politice de la Chișinău și regimul separatist de la Tiraspol.

La ce evenimente literare ai participat de când ți-ai publicat cele două romane?

Am fost la târgul de carte Gaudeamus de la București, în decembrie 2022. Acolo mi-am lansat romanul „Montana”. În primăvara acestui an am participat și la „Zilele literaturii române la Chișinău” unde am vorbit despre romanul „Adâncuri incolore”.

Tot în luna mai am vizitat mai multe licee și biblioteci din Chișinău. Acolo am avut întâlniri cu elevii. Se întâmplă grație faptului că, în acest an, „Montana” a fost inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește” al Bibliotecii Municipale „B.P. Hașdeu”.

Curând își va începe activitatea Laboratorul de dramaturgie cinematografică LitFilm, inițiat de Asociația Cineaștilor Independenți din Republica Moldova Alternative Cinema. Romanul tău „Adâncuri incolore” este unul dintre cele 10 texte literare selectate pentru acest Laborator. Cât de stimulativă e pentru tine participarea la LitFilm?

Sper ca scenariul să fie unul dinamic, captivant și să prindă evenimentele-cheie descrise în romanul „Adâncuri incolore”. Bineînțeles, un scenariu de film nu trebuie să urmeze chiar fiecare literă din carte. Ar fi ceva irealizabil pentru un potențial film de doar o oră și jumătate.

În plus, înțeleg că un scenariu bine scris e doar primul pas spre realizarea unui film. E nevoie de un regizor bun, cameramani, actori și bani, mulți, mulți bani. Iar în Republica Moldova cu finanțarea de filme stăm încă foarte prost. Deci, de la scrierea unui scenariu și până la rularea filmului propriu-zis pot trece ani buni. Așa că mă înarmez cu răbdare și-mi văd de scrisul altor cărți.

Apropos, nu eu voi fi cel care va scrie scenariul pentru roman. E o altă persoană. Eu nu particip la laborator din cauză că nu mai locuiesc în Republica Moldova. Respectiv, îmi va fi imposibil să particip la toate modulele. De aceea am cedat cuiva de pe loc, care are talent și potențial ca să scrie acel scenariu.

Aștepți Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din Moldova? Ce vei face cu premiul, dacă îl vei câștiga?

M-aș bucura dacă vreo lucrare de-a mea ar fi nominalizată. Ar fi o nouă confirmare a calității textului.

Desigur, m-ar onora enorm câștigarea acestui premiu, dar nu-l râvnesc în mod particular. Mereu am avut așteptări modeste față de orice îmi rezervă viitorul.

Cum e vara curentă pentru tine?

E o vară în care încerc să-mi găsesc alt job aici, în Marea Britanie. Munca în bucătărie pe care o am acum e doar ceva tranzitoriu. E o vară a lecturii. Sunt încă vreo cinci cărți pe care mi-am propus să le citesc până la finele acestei veri, inclusiv „Ulise” de James Joyce.

E și o vară a scrisului, pentru că lucrez la al treilea roman. Vom avea o scurtă vacanță în Moldova, la mijlocul lunii august. Fiică-mea trebuie să-și vadă buneii și să mănânce cât mai mult harbuz și zămos.

Cum va arăta biroul tău de scriitor peste o vreme? Răspunde-mi, te rog, oricât de scurt.

Va fi o odaie plină cu cărți, cu un sistem audio de calitate, bine iluminată și retrasă. Peste geam se vor vedea ramuri de copaci și, poate, un teren de tenis.

Pe masa de lucru vor fi teancuri de foi scrise și un laptop, cu imaginea râului Nistru pe ecran.

Mulțumesc și mult succes!