GAURA din stratul de OZON a depășit suprafața Antarcticii. Care sunt RISCURILE pentru viața pe Pământ

Gaura de deasupra Polului Sud a alarmat comunitatea științifică după ce aproape și-a dublat suprafața, comparativ cu dimensiunile din anii anteriori.

Cu o suprafață mai mare decât a Antarcticii, gaura ar urma să se închidă în decembrie, dacă fenomenul urmează mecanismul observat în ultimele decenii.

Nu există un pericol direct și imediat asupra populațiilor din regiunile emisferei nordice, ci doar riscuri pe termen lung, dacă stratul de ozon nu se reface conform previziunilor, pe măsură ce compușii CFC sunt eliminați din atmosferă.

„Sunt efecte foarte importante, nu doar asupra oamenilor, ci și asupra speciilor de animale și de plante.

Radiația ultravioletă, care este, de obicei, absorbită de stratul de ozon din atmosfera înaltă poate să provoace cancer de piele și afecțiuni ale retinei, în cazul oamenilor. Și în cazul animalelor sănătatea le poate fi afectată.

Plantele au și, și ele, de suferit așa cum se întâmplă în cazul mai multor culturi.

Dacă în atmosfera joasă, ozonul este un poluant, în atmosfera înaltă acest compus din trei atomi de oxigen ecranează acea parte din radiația ultravioletă care este dăunătoare vieții pe pământ în general", a precizat Bojariu.

Roxana Bojariu, climatolog ANM, a vorbit la News Hour with CNN despre efectele generale ale subțierii ciclice a stratului de ozon din stratosferă.

Stratul de ozon se întinde la altitudini între aproximativ 14 și 35 de kilometri deasupra suprafeței terestre și protejează planeta de radiațiile ultraviolete.

Gaura din emisfera sudică este provocată de agenți chimici precum clorul și bromul, care migrează în stratosferă și generează reacții catalitice în timpul iernii antarctice.

Formațiunea are legătură cu vortexul polar, o bandă turbionară de aer rece care se deplasează în jurul Pământului.

Când temperatura din pătura înaltă a stratosferei începe să crească la sfârșitul primăverii, subțierea ozonului încetinește, vortexul polar slăbește și se destramă în cele din urmă iar până în decembrie nivelul ozonului revine la normal.

Copernic monitorizează stratul de ozon pe baza simulărilor computerizate și a informațiilor de la sateliți.

Serviciul european arată că, deși stratul de ozon prezintă semne de recuperare, refacerea sa nu va fi completă până în anii 2060 - 2070.

Motivul principal este că eliminarea treptată clorofluorocarburilor (CFC) care distrug stratul de ozon este un proces de durată.

Acești compuși chimici au fost reglementați prin Protocolul de la Montreal, a cărui semnare a început în 1987 și care a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 1989.

Eliminarea CFC ar urma să se producă până în 2030.

Un studiu publicat luna trecută în revista Nature arată că lumea s-ar fi îndreptat către o creștere suplimentară a temperaturilor globale și o distrugere a stratului de ozon în cazul în care compușii CFC nu ar fi fost interziși prin protocolul de la Montreal.