FOTO // Au părăsit internatul psihoneurologic și locuiesc într-o casă din Bădiceni: Cum se descurcă șase persoane care au început o „viață independentă”

De aproape doi ani au grijă de trei iepuri, două pisici, câteva găini şi raţe, o seră și o casă. Este vorba despre Anatolie, Victoria, Svetlana, Serghei, Angela și Rita, cei șase beneficiari ai locuinței protejate din Bădiceni, Soroca.

Din 2017, locatarii au părăsit internatul psihoneurologic și au început o viață îndependentă în localitate.

Anatolie Drozdov are 47 de ani și nu a avut niciodată o casă. De la vârsta de patru ani a trăit la centrul de plasament temporar pentru copii cu dizabilităţi din Orhei.

Ulterior, după atingerea majoratului, a fost transferat la internatul psihoneurologic din Bădiceni, Soroca. De aproape doi ani, bărbatul a devenit parte a societății: împreună cu alte cinci persoane cu dizabilități mintale au casa lor.

„Aceasta e prima mea casă. Trebuie să muncim mult pentru ea. Viața la internat a fost grea pentru mine. Simţeam că zilele trec fără rost, în zadar. De aproape doi ani, viața mea s-a schimbat radical. Am făcut cunoștință cu oamenii din sat, cu primarul", spune Anatolie.

Anatolie împarte aceaşi cameră cu Serghei, un bărbat hipoacuzic, care comunică cu cei din jur doar prin intermediul semnelor. Asta însă nu-l împiedică să se implice activ în treburile gospodăreşti.

„Îmi place mult aici. Am grijă de grădină, tai lemne, fac focul. Îmi place să hrănesc păsările", afirmă Serghei.

Casa în care locuiește acum este mult mai frumoasă decât cea din visele sale, recunoaște Victoria.

„Cel mai mult îmi place să mătur curtea și să adun ouălele din coteț. Eu mai fac curat, spăl vasele, curăţ geamurile, gătesc pentru toţi. Împreună am făcut conserve pentru iarnă", ne povesteşte Victoria.

Cei şase beneficiari ai locuinţei protejate din Bădiceni nu au secrete unul faţă de celălalt. Îşi povestesc tot şi se ajută reciproc. Ei spun că abia acum ştiu ce înseamnă să ai o familie.

„Mie nu mi-e greu să spăl hainele Angelei când ea trebuie să plece la muncă sau ale lui Anatolie. Ne înțelegem foarte bine, ca frații, ca surorile. Simt că trăiesc într-o familie, cu mulți frați şi surori", menţionează Rita.

Doi dintre cei cinci beneficiari au un loc permanent de muncă. Angela şi Svetlana lucrează în calitate de ajutor de bucătar la internat.

„Eu la lucrul meu curăț ceapă, morcovi, cartofi. Mă duc de dimineață şi mă întorc acasă la 15:00. Îmi place să mă simt utilă", ne povesteşte Angela.

„Noi ajutăm bucătarii. Ne trezim tare dimineață ca să reușim să pregătim mâncarea la timp pentru toţi beneficiarii internatului. Lucrăm tare repede. Până la amiază reușim nu doar să facem bucatele, dar și curat în bucătărie", spune Svetlana.

Ceilalţi lucrează cu ziua la oamenii din Bădiceni, care-i răsplătesc cu laude şi bani. Din câştigul pe care-l fac, își cumpără, în primul rând, înghețată, după care produse alimentare și de igienă.

„Din banii pe care i-am făcut, am cumpărat borcane pentru conserve, butoaie pentru murături, cartofi, rațe. Mă simt ca un adevărat gospodar", afirmă Anatolie.

„Eu mai mult ajut oamenii la curăţenie. Mă mai duc şi la cules poama. Pe zi mă plătesc cu 50 de lei. Oamenii pentru care lucrez mă hrănesc, se comportă frumos cu mine, nu mă obijduiesc. Eu, de când sunt aici, am făcut 1200 de lei. Am lucrat mult", menţionează Rita.

Nu doar dorinţa de a trăi independent îi uneşte, dar şi pasiunea pentru muzică. Aşa se explică faptul că toţi, în afară de Svetlana, şi-au cumpărat câte un radio sau dispozitiv medical, din banii munciţi.

„Mi-am cumpărat radio pentru că vreau să ascult muzică. Îmi plac cântecele moldovenești, mai ales cele de nuntă", afirmă Angela.

Viața independentă a determinat-o pe Angela să-și găseasdcă un suflet pereche.

„Îl cheamă Petru. E tare cuminte şi cumsecade. E frumușel şi bun cu mine. El are mamă și tată. Am făcut cunoștință cu ei. Petru locuiește aproape de noi. Eu vreau să mă căsătoresc cu el. Acum nu e acasă. E la sora lui la Ronești", spune ea.

Traiul în comunitate a motivat-o pe Rita să-şi dorească să călătorească și să descopere lucruri noi.

„Toată viaţa nu m-am plimbat nicăieri. Am fost la Soroca, la Râșcani, la Drochia. Vreau să văd cum e mai departe. Vreau să văd marea. Am auzit multe despre ea. Știu că este frumoasă", meditează Rita.

Dintre cei şase beneficiari ai locuinţei protejate, doar Anatolie are curajul să viseze. Bărbatul îşi doreşte să devină tată. „Vreau să îmi construiesc un viitor. Vreau tare mult să am o familie. Eu de mic am rămas singur pe lume. Cel mai mare vis al meu este să am o fetiță sau un băiețel care să-mi zică tată. Iar eu să-i pot povesti prin tot ce am trecut", afirmă bărbatul.

Locatarii sunt supravegheaţi zilnic de către un asistent social şi un instructor de muncă, de care s-au ataşat foarte mult. Casa a fost procurată în 2017 cu suportul Guvernului Cehiei, care a alocat 220.000 lei. Până cum, 24 de beneficiari ai Institutului Psihoneurologic din Bădiceni au fost integraţi în comunitate. În scurt timp alţi 18 vor avea propria lor locuinţă.

„Până acum, au fost deschise 4 locuințe protejate pentru beneficiarii noştri. Două se află la Bădiceni, iar alte două la Zgurița, Drochia. De când trăiesc în sat s-au schimbat foarte mult. Sunt mai sociabili, mai cooperanți. În timpul apropiat ne propunem să deschidem alte trei locuințe protejate. De această dată, vrem să procurăm două apartamente la Soroca", spune directorul Internatului Psihoneurologic din Bădiceni, Ion Gulica.

În prezent, în Republica Moldova sunt 20 de locuinţe protejate, create de autorităţile locale şi instituţiile subordonate Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

„În aceste locuinţe protejate sunt încadraţi 99 de beneficiari. Din cele 20 de servicii, 9 sunt create de autoritățile locale/structurilor teritoriale de asistență socială, iar 11 au fost amenajate de instituțiile rezidențiale subordonate ministerului și gestionate de Agenția Națională Asistență Socială, pentru 58 de beneficiari. Majoritatea locuinţelor deschise de autorităţile locale au fost create cu suportul donatorilor, în cadrul proiectului „Comunitate incluzivă - Moldova", implementat de către Keystone Moldova. Totodată, doar în 2019, au fost procurate 5 imobile de către instituțiile rezidențiale. Anual, în bugetele acestor instituţii sunt alocate resurse pentru achiziţionarea unor astfel de locuinţe, respectiv vor mai fi create asemenea servicii și în anii următori", spune şeful Direcţiei politici de protecţie a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi din cadrul Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Vasile Cuşca.

Între timp, cei şase beneficiari ai locuinţei protejate din Bădiceni spun că nu vor să revină la internat și că viața în comunitate, chiar dacă este plină de responsabilități, este atât de frumoasă, încât nu ar renunţa la ea pentru nimic în lume.

Text publicat în ediția din septembrie a Buletinului MSMPS