Fost deputat din Găgăuzia în Parlamentul Independenței, adresare către găgăuzi: „Îmi este rușine de Găgăuzia noastră, care s-a pomenit ostatică în mâinile fugarului Ilan Șor, poreclit „sacul cu bani”. Găgăuzia s-a vândut ca o marfă la licitație”

Fostul deputat din primul Parlament al R. Moldova, numit și Parlamentul Independenței, Konstantin Taușanji, autorul primului proiect UTA Gagauz-Yeri, îndeamnă poporul găgăuz să se unească și să protejeze autonomia de „oameni întâmplători care au ajuns în organele de conducere” ale Găgăuziei.

Konstantin Taușanji, prof. univ, dr în economie la Universitatea din Comrat, arată, într-o declarație publică, că statutul special oferit de R. Moldova Autonomiei Găgăuze a ajuns să fie „călcat în picioare”, „au ucis limba maternă a poporului nostru și ne fac mancurți”.

„Îmi este rușine de Găgăuzia noastră, care s-a pomenit ostatică în mâinile oligarhului fugar Ilan Șor, poreclit sacul cu bani – Găgăuzia s-a vândut ca o marfă la licitație, pentru o sumă acceptabilă. Sacul cu bani cunoștea bine regulile jocului – ceea ce nu poate fi cumpărat cu bani mici poate fi cumpărat cu bani mari. O sărmană bătrână, de asemenea, și-a vândut votul pentru două kilograme de hrișcă, iar mai departe – mai mult. Astfel, majoritatea deputaților au fost nevoiți să aprobe un comitet executiv comandat. În Adunarea Populară sunt destui oameni cumsecade, dar acolo ei sunt în minoritate și nu pot influența asupra luării deciziilor finale. Recent, pentru principialitatea sa, deputatul Alexandr Tarnovski a devenit victimă – s-au debarasat de el. Ilan Șor continuă să-și consolideze puterea în Autonomia Găgăuză”, explică Taușanji.

De asemenea, fostul deputat crede că actualul bașcan al regiunii, „proclamat din greșeală”, atrage Găgăuzia într-un conflict militar atunci când dă mâna cu liderul rus Vladimir Putin, care a invadat Ucraina.

„Evghenia Guțul, proclamată din greșeală bașcană, face un joc periculos: fără să-și dea seama, dânsa atrage Autonomia Găgăuză într-un conflict militar – s-a întâlnit cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și a postat o fotografie pe internet cum își dau mâna. Ce a vrut ea să-i spună lui Putin prin acest gest? Că Găgăuzia sprijină războiul din Ucraina și că ucrainenii trebuie să fie uciși? Că, după bureați și daghestanezi vor fi trimiși la război și găgăuzii?”, întreabă Kostantin Taușanji.

Acesta amintește că toate încercările intelectualității găgăuze de a fi ascultată în cabinetele înalte ale URSS în problema asigurării educației autonome, în vederea reînvierii culturii și identității etniei găgăuze, au fost respinse: „Doar odată cu dobândirea independenței, Republica Moldova a dat dovadă de un gest de bunăvoință”.

Totodată, Taușanji remarcă cinismul actualilor guvernanți ai Găgăuziei: „Noul nostru guvern se confruntă cu o dilemă interesantă: atunci când avem nevoie de ajutor material, mergem în Turcia la Erdogan, iar când încep certurile politice, mergem în Rusia la Putin”.

Fostul deputat propune organizarea, în cel mai apropiat timp, unei conferințe internaționale cu participarea corpului diplomatic al Turciei.

„Să adunăm elita găgăuză din Basarabia, Odesa, Kiev etc. la nivelul comunității civile și să creăm un comitet de organizare a unei conferințe internaționale asupra situației actuale. Este imperativ să invităm la această conferință corpul diplomatic al Turciei, ca garant al conservării etniei noastre. În cadrul conferinței trebuie să adoptăm un nou concept economic regional anticorupție, precum și un concept special pentru supraviețuirea etniei găgăuze în contextul globalizării. (...) Găgăuzia trebuie să fie condusă de elita găgăuză!”, conchide Konstantin Taușanji.

Citiți mai jos textul integral, în limbile română și rusă, al Adresării deputatului în primul Parlament al Republicii Moldova, Konstantin Taușanji, către locuitorii Autonomiei Găgăuze:

Dragii noștri concetățeni,

Am tăcut mult timp, urmărind jocurile politice ale conducerii noastre găgăuze, tânără și încă necoaptă.

Îmi este rușine de Găgăuzia noastră, care s-a pomenit ostatică în mâinile oligarhului fugar Ilan Șor, poreclit „sacul cu bani” – Găgăuzia s-a vândut ca o marfă la licitație, pentru o sumă acceptabilă. „Sacul cu bani” cunoștea bine regulile jocului – ceea ce nu poate fi cumpărat cu bani mici poate fi cumpărat cu bani mari.

O sărmană bătrână, de asemenea, și-a vândut votul pentru două kilograme de hrișcă, iar mai departe – mai mult. Astfel, majoritatea deputaților au fost nevoiți să aprobe un comitet executiv comandat. În Adunarea Populară sunt destui oameni cumsecade, dar acolo ei sunt în minoritate și nu pot influența asupra luării deciziilor finale. Recent, pentru principialitatea sa, deputatul Alexandr Tarnovski a devenit victimă – s-au debarasat de el. Ilan Șor continuă să-și consolideze puterea în Autonomia Găgăuză.

Totul poate fi tolerat, chiar dacă banii lui Șor sunt furați – lăsați-l să construiască în beneficiul autonomiei noastre găgăuze. Totuși, Evghenia Guțul, proclamată din greșeală bașcană, face un joc periculos: fără să-și dea seama, dânsa atrage Autonomia Găgăuză într-un conflict militar – s-a întâlnit cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și a postat o fotografie pe internet cum își dau mâna. Ce a vrut ea să-i spună lui Putin prin acest gest? Că Găgăuzia sprijină războiul din Ucraina și că ucrainenii trebuie să fie uciși? Că, după bureați și daghestanezi, vor fi trimiși la război și găgăuzii?

Vreau să declar public că aceasta este poziția provocatorului Șor. Anume el, ca să obțină putere, împinge această fată să facă pași negândiți.

Scriu aceste rânduri cu o mare înfrigurare: prin fața ochilor mi se perindă evenimentele tensionate din luna octombrie a anului 1990. Și atunci au fost provocatori care ne-au împins la război cu moldovenii, dar noi ne-am dovedit a fi mai puternici și partidul nostru „pentru pace” a învins, în cele din urmă, „partidul războiului”. Totul s-a încheiat cu o strângere de mână la Cimișlia între președintele Mircea Snegur și președintele Comitetului Executiv Regional Comrat, Constantin Taușanji, după care s-a făcut un apel comun către poporul R. Moldova, transmis la știrile de la televiziune. Cu aceasta eu mă mândresc azi – că conflictul s-a încheiat pașnic, fără victime, am salvat mulți tineri de ambele părți.

Dar un eveniment tragic din acea vreme nu pot să-l uit. Generația mai în vârstă ține minte marșul voluntarilor împotriva localităților găgăuze – tineri și bătrâni s-au ridicat în apărare. Printre ei a fost și un tânăr de 23 de ani, Iuri Gaidarji, originar din Comrat. În una dintre operațiuni luptătorul Iuri Gaidarji a fost ucis într-un schimb de focuri. Noi l-am înmormântat pe apărătorul nostru cu onoruri depline. Eu mergeam în urma sicriului, învinuindu-mă, în primul rând, pe mine – trebuia să încep negocierile la Cimișlia mai devreme. Uimitoare coincidență: chiar în ziua în care Iuri a fost ucis, s-a născut fiul său, care a fost numit tot Iuri, în cinstea tatălui său. Rămâne doar să regretăm că fiul nu-și va vedea tatăl niciodată. Așa ceva nu se uită. Lucrurile acestea s-au întâmplat în 1990, iar astăzi mii de oameni ca Iuri Gaidarji mor în Ucraina vecină. Este o mare durere pentru mamele lor.

Adresez aceste cuvinte unei femei – mamei Evgheniei Guţul. Ea trebuie să înțeleagă menirea și misiunea ei pe planeta Pământ. Nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva dată de Dumnezeu. Adevărul spune că țările mari fac o politică mare, iar țările mici trebuie să facă o politică înțeleaptă pentru apărarea concetățenilor lor.

Noi trebuie să ne cunoaștem strămoșii – cine suntem: noi suntem un popor turcesc, vorbitori de limbă turcă, dar nu vorbitori de limbă rusă. Un alt amendament – curatorul nostru este Turcia, nu Rusia. Doar datorită lui Suleyman Demirel, președintele Turciei, și prieteniei sale cu Mircea Snegur, președintele Republicii Moldova, a fost aprobată autonomia noastră găgăuză. Suleyman Demirel a venit la Comrat de patru ori, la ai săi, căci îi plăcea să spună: „Găgăuzii sunt frații noștri”. În momentele dificile, ne-a ajutat moral și financiar. Nu uităm de sprijinul său la înființarea universității noastre. Așa ceva nu se uită. Turcia ne ajută și astăzi mai mult ca oricare altă țară.

Noul nostru guvern se confruntă cu o dilemă interesantă: atunci când avem nevoie de ajutor material, mergem în Turcia la Erdogan, iar când încep certurile politice, mergem în Rusia la Putin. Un caz curios a avut loc la Comrat: într-o familie soția îl iubește pe Putin, iar soțul ei îl urăște la fel de mult. S-a ajuns chiar la divorț. E de râs sau de plâns? De vină sunt vechile rădăcini ale stalinismului, de care încă nu ne-am putut debarasa. Această boală mai bântuie și astăzi. Toți suntem diferiți – unii se maturizează mai devreme, alții mai târziu. Societatea are nevoie de toleranță, de răbdare unul față de altul. Pentru a ne înțelege, avem nevoie de dialog Vest-Est, precum și de dialog în interiorul țării. Acolo unde există binele și răul, pacea și războiul, omenirea a preferat mereu să stea de partea binelui și toate războaiele se terminau, la fel ca și toate imperiile. Sarcina noastră este să învățăm lecția și să nu repetăm greșelile trecutului.

Astăzi, noi trebuie să anunțăm întregii lumi că micul popor găgăuz optează doar pentru pace și îi condamnă pe acei care au declanșat un război pe scară largă împotriva Ucrainei.

Din anumite motive, s-a obișnuit să se creadă că puterea aparține poporului. Este o iluzie. Poporul nu hotărăște nimic. Istoria o fac personalitățile care stau în vârful piramidei – o anumită persoană poate începe un război și tot ea îl poate opri.

La momentul formării Autonomiei Găgăuze, într-o luptă aprinsă se aflau personalitățile noastre vestite, elita noastră găgăuză: Stepan Kuroglo, Maria Marunevici, Ilia Karakaș și alte două duzini de oameni curajoși și gânditori. Cu părere de rău, mulți dintre ei au plecat în cealaltă lume. Astăzi, noi iarăși ne-am pomenit la hotar cu linia roșie și iarăși trebuie să adunăm elita găgăuză, completând-o cu tineri din toată Basarabia, Odesa, Kiev etc. Noi avem nevoie de eforturi comune pentru apărarea siguranței noastre.

Așa s-a întâmplat că în mijlocul nostru a apărut un fel de „Susanin”, care a ales un drum greșit. Acest drum nu ne va duce la Templu. La figurat vorbind, am construit o casă în care au intrat și au început să gospodărească oameni străini. Un celebru clasic ne-ar fi spus: „Nu avem nevoie de un asemenea hochei”. Dacă e să vorbim la modul serios, R. Moldova a fost acaparată de Plahotniuc, iar acum Găgăuzia este capturată de Șor. Totuși, recordul îi aparține lui Igor Dodon, poreclit „кuliok”. El a înșelat Găgăuzia de două ori. Din păcate, Găgăuzia așa și nu este reprezentată în Parlamentul Republicii Moldova. Sunt prezenți doar doi etnici găgăuzi în partidul lui Dodon, dar ei își apără patronul lor, nu Găgăuzia. Ei ne conduc ca pe o turmă de oi, iar noi, păcătoșii, ne certam, nu ne putem da seama care țară pe care țară a atacat-o. Anume astfel istoria este făcută de către anumiți indivizi. Va apărea oare o persoană care va opri războiul, care va opri suferința umană la nivel global? Iar la nivel local – va apărea în Adunarea Populară o personalitate care să-i închidă ușa în nas lui Ilan Șor?

Există, totuși, un lucru mărunt: fetele noastre, Irina Vlah și Evghenia Guțul, nu numai că vor să asiste la ședințele Guvernului Republicii Moldova, ele vor chiar și să locuiască la Chișinău. Și locuiesc la Chișinău. Timp de opt ani noi nu am auzit vocea Irinei Vlah la Guvern. Fiind bașcană, ea nu locuia la Comrat. Era purtată zilnic pe traseul Chișinău – Comrat – Chișinău. Iată ce fel de experiență ea a transmis Evgheniei Guțul. Să le iertăm pe fetele noastre: lor le este rușine să locuiască în Găgăuzia, pe aici ar putea să-și murdărească pantofiorii de culoare roșie. Există o statistică: dacă pe timpul lui Mihail Formuzal s-au cheltuit 62 de milioane de lei pentru întreținerea șefilor (articolul Dumei de Stat), odată cu venirea Irinei Vlah, această cifră s-a dublat și a constituit 123 de milioane de lei.

Să fie știut de toată lumea: am creat Autonomia Găgăuză nu pentru șefii noștri iubiți, nu pentru călătoriile lor în străinătate, ci pentru dezvoltarea culturii, pentru bunăstarea poporului găgăuz. Dar există probleme „cu barbă”, strigătoare la cer, care persistă de la un an la altul și rămân nerezolvate.

Problema nr. 1

Autoritățile găgăuze, începând cu anul 1995, s-au dezis de limba maternă găgăuză în domeniul educației. Limba găgăuză și limba de stat sunt predate în școli la nivel de limbi străine. Aceasta nu este altceva decât o sentință: odată cu dispariția limbii găgăuze, va dispărea și Autonomia Găgăuză și, ce-i mai important, se va pierde etnia noastră. Multe popoare mici au dispărut de pe harta lumii după ce și-au pierdut limba. În 2010, reputata organizație internațională UNESCO a inclus limba găgăuză în registrul limbilor pe cale de dispariție din lume.

Este înfricoșător să ne imaginăm că în 30-40 de ani singurul popor ortodox vorbitor de limbă turcă ar putea să dispară. Patriarhul culturii găgăuze, Dionis Tanasoglu, ne-a avertizat că, dacă vom pierde limba maternă, vom pierde și etnia noastră, deci și Autonomia.

În trecut, deputații Ekaterina Jekova, Elena Karamit, Mihail Jelezoglo și Alexandr Tarnovski au lucrat mult în fosta Adunare Populară pentru a renaște cultura și limba, dar erau în minoritate și o schimbare radicală așa și nu a avut loc niciodată. Opoziția găgăuză bate mereu la ușile autorităților, dar ușile nu se deschid. În 2010 am propus un proiect de lege „Cu privire la învățământul în 3 limbi”, dar s-a uitat de el… Din anumite motive, diplomația turcă trece cu vederea această problemă...

Problema nr. 2

A doua problemă stringentă este economia muribundă din Republica Moldova, inclusiv cea din Găgăuzia. Unde este ascunsă cauza tuturor necazurilor noastre? Cum să vindeci o economie bolnavă? De unde să luăm această rețetă?

Din păcate, autoritățile din Moldova și cele din Găgăuzia nu cunosc răspunsul la aceste întrebări, dar noi îl știm. Timp de 20 de ani am transmis Guvernului Republicii Moldova și Comitetului Executiv al regiunii găgăuze peste zece proiecte diferite cu suport practic. Reacția – zero.

Cine este de vină și ce trebuie să facem?

Lumea și Universul funcționează în așa mod încât în natură nu există situații irezolvabile. Întotdeauna există o cale de ieșire. Și astăzi există o cale de ieșire pentru Găgăuzia bolnavă.

Cu o problemă similară ne-am confruntat în anul 1990. Ziarul „Izvestia” a publicat atunci un articol al celebrului jurnalist moscovit Kondratov, intitulat „Cine va dezlega nodul găgăuz?”. Găgăuzia era la un pas de un război fratricid. Nici oamenii deștepți de la OSCE, nici cei veniți de la Moscova nu au putut propune nimic. Confruntarea a fost salvată de doi găgăuzi. În aprilie 1991 a fost propus un proiect original de salvare – formarea UTA Gagauz-Yeri (Găgăuzia). A trebuit să propun eu acest proiect în Parlamentul Republicii Moldova, pentru care am primit o mare recunoaștere din partea ambelor părți. În cele din urmă, s-a găsit un compromis și autonomia noastră a fost legalizată la 23 decembrie 1994. Aceasta este cu adevărat o victorie pentru pace și înțelegere. Așa a fost atunci, dar ce ar trebui să facem acum?

Acum trebuie:

1. Să adunăm elita găgăuză din Basarabia, Odesa, Kiev etc. la nivelul comunității civile și să creăm un comitet de organizare a unei conferințe internaționale asupra situației actuale. Este imperativ să invităm la această conferință corpul diplomatic al Turciei, ca garant al conservării etniei noastre. În cadrul conferinței trebuie să adoptăm un nou concept economic regional anticorupție, precum și un concept special pentru supraviețuirea etniei găgăuze în contextul globalizării.

2. În baza materialelor conferinței, să schițăm un plan de desfășurare la Comrat a Congresului Găgăuzilor din toată lumea.

3. De organizat în viitorul apropiat „Mese rotunde” cu participarea comunității civile, a organizațiilor neguvernamentale și a presei.

Dragii noștri compatrioți,

Eu sunt autorul primului proiect UTA Gagauz-Yeri (Găgăuzia), dar în fața ochilor mei au călcat în picioare statutul care ni s-a dat, au ucis limba maternă a poporului nostru și ne fac mancurți.

Au apărut noi circumstanțe și pentru rezolvarea lor sunt necesare noi cunoștințe. Noi suntem gata să ne asumăm această responsabilitate.

Astăzi, în acest moment tragic și dificil, vreau să mă adresez patrioților noștri, veteranilor, camarazilor de arme, cu care ne-am format Autonomia. Este vorba despre mișcarea „Vatan” din Vulcănești (lider – Gheorghi Kalciu), mișcarea „Millet Sandjisî” din Ceadâr-Lunga (lider – Mihail Kîvîrjik) – frații noștri găgăuzi care ne-au susținut mereu și au creat propriile organizații la Odesa ( Iuri Dimcioglo) și Kiev (Vasili Kilioglo).

Astăzi, mai mult ca niciodată, noi toți trebuie să ne unim și să protejăm Găgăuzia de oameni întâmplători care au ajuns în organele de conducere ale autonomiei găgăuze. Nu avem dreptul moral de a încredința soarta poporului găgăuz celor doi aventurieri – Ilan Șor și Dmitri Konstantinov, care, pentru putere, sunt gata să facă orice.

Noi trebuie să ne organizăm și în cel mai apropiat timp să desfășurăm o conferință internațională cu participarea corpului diplomatic al Turciei.

A venit timpul să tragem din nou clopotele și să adunăm oamenii!

Găgăuzia trebuie să fie condusă de elita găgăuză!

Va stăpâni drumul cel care merge!

Konstantin Taușanji,

doctor în științe economice, profesor,

autorul primului proiect de compromis

UTA Gagauz-Yeri (Găgăuzia),

semnatar al Declarației de Independență

a Republicii Moldova

P. S.

Ca fapt istoric, trebuie de menționat că toate încercările intelectualității noastre creatoare de a fi ascultată în cabinetele înalte ale URSS în problema asigurării educației autonome, în vederea reînvierii culturii și identității etniei găgăuze, au fost respinse. Doar odată cu dobândirea independenței, Republica Moldova a dat dovadă de un gest de bunăvoință. Autonomia noastră s-a înfăptuit, iar în același timp a fost creată, pentru prima dată, și universitatea găgăuză, în mare parte datorită eforturilor personale ale primului Președinte al Republicii Moldova - Mircea Snegur.

Sunt convins: vor trece tulburările de astăzi și pe Aleea Slavei, vizavi de Universitatea din Comrat, alături de bustul lui Suleyman Demirel va fi instalat și bustul lui Mircea Snegur – în semn de recunoștință față de poporul moldovenesc frate.

ОБРАЩЕНИЕ

депутата первого Парламента Республики Молдова, Константина Таушанжи, к жителям Гагаузской Автономии

Уважаемые наши сограждане!

Я долго молчал, наблюдая за политическими играми нашей молодой не повзрослевшей Гагаузкой власти.

Мне стыдно за нашу Гагаузию, которая оказалась заложником в руках беглого олигарха Илана Шора, по кличке «денежный мешок» – Гагаузия как товар продался на аукционе за приемлемую сумму. «Денежный мешок» хорошо знал правила игры – то, что нельзя купить за малые деньги, то можно купить за большие деньги.

Бедная старушка тоже продала свой голос за 2 кг гречки, дальше – больше. Таким образом большинство депутатов вынудили утвердить заказной исполком. В Народном Собрании есть достаточно порядочных людей, но их там меньшинство и они не могут влиять на окончательное принятие решений. Недавно, за свою принципиальность, депутат Александр Тарновский стал жертвой – от него избавились. Илан Шор продолжает укреплять свою власть в Гагаузии.

Все можно допускать, даже если деньги у Шора ворованные – пусть строит на благо нашей Автономии. Однако, Евгения Гуцул, случайно ставшая башканом, играет опасную игру: не осознавая, она втягивает Гагаузскую Автономию в военный конфликт – она встретилась с президентом Российской Федерации, Владимиром Путиным, и выставила рукопожатие на фото. Что она хотела этим сказать Путину? Что Гагаузия поддерживает войну в Украине и что украинцев надо убивать? Что за бурятами и дагестанцами и гагаузов пошлют на войну?

Хочу публично заявить, что это позиция провокатора Шора. Именно он, ради своей власти, толкает эту девочку на необдуманный шаг.

Я пишу эти строки с большим волнением: передо мной встала картина напряженных октябрьских событий 1990 года. И тогда были провокаторы, которые толкали нас на войну с молдаванами, но мы оказались сильнее и наша «партия мира», в конечном счете, победила «партию войны». Все закончилось рукопожатием в Чимишлии между президентом Мирчем Снегуром и председателем Комратского Райисполкома, Таушанжи Константином, после чего было сделано совместное обращение к народу Молдавии, которое прозвучало в новостях по телевидению. Этим я и сегодня горжусь, что конфликт завершился мирно, без человеческих жертв – мы спасли молодых парней с обеих сторон.

Но трагическое событие того времени мне не забыть. Старшее поколение помнят поход волонтеров на Гагаузию – мал и стар встали на защиту. На защиту встал и молодой парень 23 лет, комратчанин Юрий Гайдаржи. В одной из операции в перестрелке был убит наш боец Юрий Гайдаржи. Мы похоронили нашего защитника со всеми почестями. Я шел за гробом, обвиняя, прежде всего, самого себя – мне надо было раньше начинать переговоры в Чимишлии. Поразительное совпадение: именно в тот день, когда был убит Юрий, у него родился сын, которого назвали тоже Юрием, в честь отца. Остается сожалеть, что сын не увидит отца. Такое не забывается. Это было в 1990 году, а сегодня такие как Юрий Гайдаржи тысячами погибают в соседней Украине – это большое горе для матерей.

Эти слова я адресую женщине, матери Евгении Гуцул. Она должна понять свое предназначение, свою миссию на планете Земля. Никто не имеет право отнимать чью-то жизнь, данная Богом. Истина гласит, что большие страны ведут большую политику, а малые страны должны вести мудрую политику в защиту своих сограждан.

Мы должны знать свое родословное – кто мы есть: мы тюркский народ, тюркско-говорящий, а не русско-говорящий. Еще одна поправка – нашим куратором является Турция, а не Россия. Только благодаря Сулейману Демирелю, президенту Турции, и его дружбе с Мирчем Снегуром, президентом Республики Молдова, состоялась наша Автономия. Сулейман Демирель приезжал в Комрат четыре раза к своим, как он часто говорил: «Гагаузы наши братья». В тяжелое время он помогал нам материально. Мы не забываем его поддержку в становление нашего университета. Такое не забывается. Турция и сегодня помогает нам как никакая другая страна.

Интересная дилема получается у нашей новой власти: когда мы нуждаемся в материальной помощи, то едем в Турцию к Ердогану, а когда начинаются политические дрязги, мы едем в Россию к Путину. Один любопытный случай был в Комрате: жена любит Путина, а муж во столько же раз ненавидит Путина. Дело дошло до развода. Смеяться или плакать? Виной всему старые корни сталинизма, от которых мы так и не избавились. Эта болезнь и сегодня нас преследует. Все мы разные – одни созревают раньше, другие позже. Общество нуждается в толерантности, в терпимости друг к другу. Чтобы понять друг другу, нужен диалог – Запад-Восток, а также диалог внутри страны. Но там где присутствует добро и зло, мир и война, человечество всегда стояло на стороне добра и все воины заканчивались, как и все империи. Наша задача состоит в том, чтобы извлечь урок и не повторять ошибки прошлого.

Сегодня мы должны объявить всему миру, что малочисленный гагаузский народ выступает только за мир и осуждает тех, кто развязал полномасштабную войну против Украины.

Почему-то принято думать, что власть принадлежит народу. Это заблуждение. Народ ничего не решает. Историю делают личности, которые сидят на вершине пирамиды – один человек может начать войну, он же может ее остановить.

В свое время, в эпоху становления нашей Автономии, в острой борьбе были наши известные личности, наша гагаузская элита: Степан Курогло, Мария Маруневич, Илья Каракаш и еще два десятка смелых думающих людей. К сожалению, многие из них ушли в иной мир.

Сегодня мы снова оказались на краю пропасти и нам снова надо собирать нашу гагаузскую элиту с пополнением молодых из всей Бессарабии, Одессы, Киева и т.д. Нам нужны слагаемые усилия в целях нашей безопасности.

Так случилось, что в нашей среде появился «Сусанин» – он выбрал явно не ту дорогу. Эта дорога не приведет нас в Храм. Образно говоря, мы построили дом, в котором вошли чужие люди и стали хозяйничать. Известный классик сказал бы нам: «Такой хоккей нам не нужен». А если серьезно, то Молдова была захвачена Плахотнюком, а теперь Гагаузия захвачена Шором. Все же рекорд принадлежит Игорю Додону, по кличке «кулек». Он дважды обманул Гагаузию. К сожалению, Гагаузия так и не представлено в Молдавском Парламенте. Там есть два этнических гагаузов в партии Додона, однако они защищают своего патрона, а не Гагаузию. Они нас ведут как стадо овец, а мы грешные спорим, не можем разобраться, какая страна напала на какую страну. И так историю делают личности. Появится ли личность, которая остановит войну, остановит человеческие страдания на мировом уровне? А на местном уровне – появится ли личность в Народном Собрании, которая покажет Илану Шору на дверь?

Есть одна мелочь: наши девочки, Ирина Влах и Евгения Гуцул, не только хотят сидеть в заседаниях в Правительстве Республики Молдова, они хотят и жить в Кишиневе. И живут в Кишиневе. За восемь лет мы не услышали голоса Ирины Влах из Правительства. Будучи башканом, она не жила в Гагаузии. Ее катали ежедневно: Кишинев – Комрат – Кишинев. Вот такой опыт она передала Евгении Гуцул. Простим нашим девочкам: они стесняются жить в Гагаузии, а то красные туфли можно попачкать. Есть одна статистика: если при Михаиле Формузал на содержание начальников (статья Госуслуги) тратилось 62 миллионов лей, то с приходом Ирины Влах этот показатель удвоился и стал 123 миллионов лей.

Чтобы все знали: Автономию мы создали не для любимых начальников, не для заграничных поездок, а для развития культуры, для благополучия гагаузского народа.

Но есть проблемы кричащие с бородой, которые переходят из года в год и остаются нерешенными.

Проблема № 1

Власти Гагаузии, начиная с 1995 года, отказались от родного гагаузского языка в сфере образования. Гагаузский язык и государственный язык преподаются в школах на уровне иностранных языков. Это не что иначе как приговор: с исчезновением гагаузского языка исчезнет и Гагаузская Автономия и самое главное – потеря нашего этноса. Многие малочисленные народы исчезли с карты Мира после того, как потеряли свой язык. Солидная международная организация ЮНЕСКО в 2010 году включила гагаузский язык в реестре исчезающих языков Мира.

Страшно представить, что через 30-40 лет уникальный православный турко-язычный народ может исчезнуть.

Патриарх Гагаузской культуры Дионис Танасогло предупреждал нас, что если потеряем свой родной язык, то потеряем наш этнос, а значит и Автономию.

В прошлом большую работу в Народном Собрании по возрождению культуры и языка проделали депутаты Екатерина Жекова, Елена Карамит, Михаил Железогло и Александр Тарновский, но их было в меньшинстве и радикального разворота так и не произошло. Гагаузская оппозиция постоянно стучит в двери властей, но двери не открываются. В 2010 году мы предложили проект закона «О 3-х язычном образовании», но, увы… Почему-то в этом вопросе дипломатия Турции молчит…

Проблема № 2

Вторая кричащая проблема это умирающая экономика Республики Молдова, в т.ч. и Гагаузии. Где спрятана первопричина всех наших бед? Как вылечить больную экономику? Где этот рецепт?

К сожалению, власти Молдовы и Гагаузии не знают ответа на эти вопросы, а мы знаем. За 20 лет нами было направленно в Правительство Республики Молдова и в Исполком Гагаузии более десяти различных проектов с практическим обоснованием. Реакция – нулевая.

Кто виноват и что делать?

Так устроен мир, так устроена Вселенная, что в природе нет безвыходного положения. Всегда есть выход и сегодня есть выход, как вылечить больную Гагаузию.

Подобная проблема стояла перед нами и в 1990 году. В газете «Известия» была опубликована статья известного московского журналиста Кондратова под названием «Кто развяжет гагаузский узел?». Гагаузия находилась в шаге от братоубийственной войны. Ни умные дяди из ОБСЕ, ни ходки из Москвы не могли ничего предложить. Противостояние спасли два гагауза. В апреле 1991 года был предложен уникальный спасительный проект АТО Гагауз-Ери (Гагаузия). Мне пришлось предложить этот проект в Парламенте Республики Молдова, за что я получил огромное признание с обеих сторон. В конечном счете, был найден компромисс и наша Автономия была узаконена 23 декабря 1994 года. Это поистине победа мира и согласия. Это было тогда, а что сейчас надо делать?

Сейчас надо:

1. Собрать гагаузскую элиту по всей Бессарабии, Одессы, Киева и др. на уровне гражданского сообщества и создать оргкомитет по проведению международной конференции по текущему моменту. На конференции обязательно пригласить дипломатический корпус Турции, как гаранта сохранения нашего этноса. На конференции принять новую региональную экономическую антикоррупционную концепцию, а так же специальную концепцию выживания гагаузского этноса в условиях глобализации.

2. По материалам конференции наметить план проведения в Комрате Съезда Гагаузов Мира.

3. В ближайшее время организовать «круглые столы» с участием гражданского сообщества, неправительственных организаций, СМИ.

Уважаемые наши соотечественники !

Я автор первоначального проекта АТО Гагауз-Ери (Гагаузия) и на моих глазах растоптали данный нам статус, убили родной язык нашего народа, делают из нас манкуртов.

Возникли новые обстоятельства и для их решения нужны новые знания. Мы готовы взять на себя эту ответственность.

Сегодня, в этот сложный трагический момент, хочу обратиться к нашим патриотам, ветеранам, нашим соратникам, с кем мы создали нашу Автономию. Это движение «Ватан» из Вулканешты (лидер – Георгий Калчу), движение «Миллет санжысы» из Чадыр-Лунги (лидер – Михаил Кывыржик) – наши братья гагаузы, которые нас всегда поддерживали и создали свои организации в Одессе (Юрий Димчогло) и Киеве (Василий Килиогло).

Сегодня, как никогда, мы все должны консолидироваться и защитить Гагаузию от случайных людей, которые попали в руководящие органы гагаузской автономии. Мы не имеем морального права доверять судьбу гагаузского народа двум авантюристам – Илану Шору и Дмитрию Константинову, которые, во имя власти, готовы на все.

Нам необходимо в ближайшее время организоваться и провести международную конференцию с участием дипломатического корпуса Турции.

Пора нам снова бить колокола и собирать народ!

Гагаузией должна управлять гагаузская элита!

Дорогу осилит идущий!

С ув. Константин Таушанжи,

доктор экономических наук, профессор,

автор первоначального компромиссного

проекта АТО Гагауз-Ери (Гагаузия),

подписавший Декларацию Независимости

Республики Молдова

P. S.

Как исторический факт, следует заметить, что все попытки нашей творческой интеллигенции быть услышанными в высоких кабинетах CCCР о предоставлении автономного образования в целях возрождения культуры и самобытности гагаузского этноса – отвергались. Только с приобретением независимости, Республика Молдова проявила жест доброй воли. Наша автономия состоялась, а также впервые был создан гагаузский университет, во многом благодаря личным усилиям первого президента Молдовы – Мирча Снегур.

Уверен: пройдут сегодняшние брожения и в Алее Славы, напротив Комратского университета, рядом с бюстом Сулеймана Демиреля будет стоять бюст Мирчи Снегура – знак благодарности братскому молдавскому народу.

K.T.