FAKE NEWS // De la oamenii-lilieci de pe Lună la videoclipurile în care oricare politician poate fi „făcut” să spună orice

Sursa: digi24.ro

Din 1835, când „The New York Sun” publica un serial despre oamenii-lilieci care ar trăi pe Lună și care ar fi fost observați cu ajutorul unui telescop de „mari dimensiuni”, peisajul informațional a evoluat la cote inimaginabile, odată cu știința și tehnica. Prezente mai mult ca niciodată, știrile false nu mai pot fi considerate simple glume, ci au fost transformate într-o veritabilă armă. Cu ajutorul lor nu doar că sunt influențate percepții, convingeri, obiceiuri de consum și stiluri de viață, ci sunt create false subiecte de dispută publică, sunt divizate societăți și sunt influențate alegeri.

Când „The New York Sun” publica, în urmă cu 183 de ani, povestea exclusivă a oamenilor-lilieci de pe Lună, însoțită de un desen menit să sporească impactul descoperirii, scopul era, fără îndoială, unul lucrativ - să crească vânzarea ziarului -, nu să influențeze convingeri.

În ultimii ani, principalul scop al creatorilor de „fake news” s-a schimbat dramatic, accentul punându-se pe „poluarea” spațiului public cu teme false, pe distragerea atenției de la subiectele cu adevărat importante și pe influențarea opiniei publice.

Iar misiunea creatorilor de știri false a fost ușurată considerabil de globalizare, de avansul tehnologic și de dezvoltarea deosebit de rapidă a rețelelor de socializare. Astăzi, în fiecare minut, sunt vizionate pe Youtube 4,3 milioane de videoclipuri, sunt distribuite 18 milioane de mesaje și se fac 3,7 milioane de căutări pe Google.

Rechinii de pe autostradă și generatoarele de conturi false

„Din toate punctele de vedere, peisajul informațional este astăzi, de departe, cel mai provocator din istoria umanității. Și devine constant tot mai provocator. De fapt, la fiecare doi ani se dublează cantitatea de informații de pe planetă. (…) Dezvoltarea social-media a crescut dramatic volumul și viteza fluxului informațional, ca și proporția dintre opinii și fapte”, consideră Alan Miller, jurnalist câștigător al Premiului Pulitzer și fondator al News Literacy Project, organizație nonprofit din SUA, care oferă cursuri de competențe media pentru profesori și studenți din întreaga lume prin intermediul clasei virtuale numite Checkology.

Pentru ca provocarea să fie și mai grea, nu mai este vorba doar de postări false pe rețelele de socializare și de site-uri cu simple texte.

Există acum site-uri care permit utilizatorilor să-și creeze propriile „breaking news-uri”, astfel încât acestea să fie, din punct de vedere grafic, aproape identice cu cele ale unor surse credibile.

Printre cele mai răspândite știri false de acest fel sunt cele referitoare la uraganele care aduc rechini pe străzile Americii. Inițial, imaginea a circulat după ce uraganul Irene a lovit insula Puerto Rico în august 2011. A fost utilizată, iar și iar, în 2015, 2016, 2017 și, recent, luna trecută, când uraganul Florence a lovit coasta de est a SUA.

Povestea acestei știri false și detalii despre imaginea care a devenit virală au fost oferite spre clarificare de Snopes.com, unul dintre cele patru mari site-uri americane de fact-checking (alături de Fact Checker al Washington Post, FastCheck.org al Annenberg Public Policy Center și PolitiFact al Poynter Institute).

Există, apoi, o întreagă pleiadă de site-uri care difuzează știri false încercând să „împrumute” din credibilitatea surselor consacrate de informații. Pentru a păcăli publicul, acestea își aleg nume foarte apropiate de cele ale surselor tradiționale. Uneori, diferă o singură literă.

În SUA, a devenit virală, de exemplu, o poveste despre bananele infectate cu HIV care s-ar găsi într-una din cele mai populare rețele de magazine, după ce povestea a fost publicată pe un site intitulat cnnews3.com. Fake news-ul a fost demascat de PolitiFact, dar asta nu a împiedicat prea mult răspândirea, dacă ne uităm că povestea a ajuns și în România sub titluri de genul „Șocant: Organizația Mondială a Sănătății a găsit aproape 1 milion de banane infectate cu HIV-SIDA” și, evident, a stârnit numeroase comentarii și a fost larg distribuită pe rețelele de socializare.

Nu în ultimul rând, există și generatoare de postări false pe Twitter. Se creează conturi false, atribuite unor persoane publice și se inundă spațiul public cu „fake news”. Nu există nicio limită, nici în privința mesajelor, nici a persoanelor cărora le sunt atribuite, dacă luăm în considerare că însuși președintele SUA, Donald Trump, a căzut victimă unei astfel de falsificări.

Fabrica de chipuri și clipurile contrafăcute

Mergând un pas mai departe cu ajutorul noilor tehnologii, ajungem la crearea de chipuri false. O companie numită Nvidia a definitivat un algoritm care așază pixelii astfel încât să rezulte imagini de o înaltă calitate cu fețe care nu există în realitate. Aceeași companie a creat și un algoritm capabil să detecteze chipurile false. Tehnologia a fost gândită pentru a acoperi nevoia de modele pentru reclame, dar ar putea fi folosită și în scopuri reprobabile.

Și mai există și ceea se cheamă „deep fake videos”, videoclipuri falsificate astfel încât să fie creată percepția că o persoană a spus lucruri pe care, în realitate, nu le-a rostit vreodată. Un exemplu grăitor în acest sens îl constituie munca cercetătorilor în IT de la Wasghinton University, care au creat, cu ajutorul inteligenței artificiale, un video deosebit de realist, dar fals, în care apare vorbind fostul președinte al SUA, Barack Obama.

„Înseamnă că va trebui să fim pregătiți să ne confruntăm cu posibilitatea de a auzi oameni spunând - într-o reclamă sau campanie electorală – lucruri pe care nu le-au spus vreodată. Or, aceasta va altera și mai mult realitatea, în condițiile în care mulți oameni au deja dificultăți în a ști ce pot crede sau dacă pot avea încredere în ceva. De fapt, este ceea ce urmăresc tiranii lumii. Cu ocazia întâlnirii cu președintele Trump din Helsinki, Vladimir Putin a spus: ‹Nu poți avea încredere în nimeni›”, explică Alan Miller.

Câteva instrumente utile

În condițiile în care orice informație pe care o întâlnim – text, poză, audio, video – este susceptibilă de a fi contrafăcută, se pune, firesc, întrebarea: cum putem distinge falsul de adevăr?

Putem, în primul rând, să ne punem acele minime șase întrebări, înainte de a credita o informație și de a o distribui pe rețelele de socializare.

1. Se verifică informația? Numele persoanelor implicate, locul acțiunii și alte date factuale ar trebui să fie confirmate și din alte surse, cel puțin dintr-o sursă independentă.

2. Care este sursa? Ar trebui să poată fi identificate cu ușurință canalul media care transmite informația, autorul și, după caz, personajele citate în articol.

3. Care este contextul? Oamenii ar trebui să aibă în vedere faptul că respectiva informație face parte dintr-un tablou mai larg și să poată identifica dacă există elemente relevante omise în respectivul material.

4. Cui i se adresează? În funcție de destinatarii vizați, autorul sau canalul media ar putea omite sau ajusta unele informații, astfel încât povestea să fie mai atrăgătoare pentru anumite categorii de public.

5. Care este scopul? Oamenii ar trebui să poată identifica dacă materialul are rol pur informativ sau educativ, dacă a fost publicat în scopul de a câștiga bani sau dacă intenția este de a influența anumite percepții, păreri ori sentimente.

6. Cum este informația prezentată? Cititorii ar trebui să aprecieze dacă materialul are claritate, dacă sunt greșeli de gramatică sau de scriere, dar și dacă formatul este unul atrăgător (textul să fie bine organizat și ușor de citit).

Apoi, în privința unor subiecte sensibile și a declarațiilor pe care le fac persoanele publice, în special politicienii, putem apela la site-urile de tip fact checking, precum cele menționate mai sus. În România, pentru politicile și declarațiile publice funcționează Factual.ro, primul site de fact checking din țară, implementat de Asociația Funky Citizens.

În cazul imaginilor, autenticitatea acestora poate fi verificată apelând la Google Reverse Search sau la TinEye Reverse Image Search. Mai multe detalii despre cum pot fi verificate imaginile și clipurile video, găsiți într-o analiză publicată pe Larics.ro de Nicolae Țîbrigan, expert din cadrul Institutului pentru Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române.

Corespondenţă din Washington

Sursa: digi24.ro