Stiri

Editorial // Ana-justiția, ministrul Efrim și Meșterul Manole

Editorial 09.08.2013 10:18 Vizualizări

2105

Editorial // Ana-justiția, ministrul Efrim și Meșterul Manole

Antidot

Îl întrebam odată, într-un text care a fost parcă în altă viață, pe unul dintre miniștrii Afacerilor Externe din „era comunistă”, Andrei Stratan, dacă nu îi pare rău că toate eforturile sale îndreptate spre apropierea Republicii Moldova de standardele europene sunt surpate de micile găinării ale instituției conduse de colegul său de la Afacerile Interne, Gheorghe Papuc. Aproape ca în balada „Meșterul Manole”...

Bineînțeles că trișam și o făceam cu bună știință, pentru că noi toți cunoșteam foarte bine și cât de „mari” sunt eforturile de euro-integrare ale celui dintâi, și cine stă în spatele găinăriilor lansate și coordonate cu mult „har” de cel de-al doilea. Căci ierarhia, pe acele vremuri, era simplă de tot: membrii Cabinetului de Miniștri, la fel ca și șeful aproape perpetuu al acestuia, Vasile Pavlovici (Tarlev), se subordonau, fără să crâcnească o vorbă, lui Vladimir Nicolaevici (Voronin). Ce Vlazi și ce Olegi îi sugerau lui Voronin găinăriile propriu-zise, încercați de ghiciți!

Diplomații construiau, polițiștii dărâmau

Mi-am amintit de acele zile – când niște acțiuni bune și corecte (cel puțin, la nivel formal) ale diplomaților noștri erau reduse la zero de samavolnicia polițiștilor de diferit rang -, urmărind cu stupoare ce se întâmplă în sistemul autohton al justiției.

Atunci, sentimentul că trăim într-un stat guvernat de polițiști, care surpă tot ce edifică profesioniștii din alte domenii, a atins apogeul după protestele din 7 aprilie 2009. Nu în zadar, compasiunea cancelariilor europene față de Puterea „debarcată într-un mod atât de barbar” și față de „devastarea principalelor clădiri din stat” a fost rapid înlocuită cu dezaprobarea comunității internaționale a „acțiunilor brutale” ale organelor de drept - în special, maltratarea tinerilor în comisariatele de poliție.

La doar patru ani distanță, locul polițiștilor pare să-l fi luat judecătorii (mi-ar plăcea să cred că primii s-au retras ca urmare a reformelor realizate, deși nu exclud că au decis să intre în umbră doar pentru mai multă… liniște). Cert e că, astăzi, Republica Moldova este guvernată de cei în a căror misiune stă săvârșirea actului justiției.

Guvernați de solidaritatea de breaslă

„Păi de ce nu vă bucurați?!!”, ar exclama un neamț sau un american, sau chiar și italianul care acum niște zile, după a nu știu câta condamnare a fostului premier Silvio Berlusconi, povestea la Euronews că are încredere în justiția din peninsulă. Dar cum să-i explici unui neamț, american sau chiar și italian că, în Moldova, a fi guvernat de justițiari nu înseamnă și că ești guvernat just. E suficient să parcurgi titlurile știrilor, ca să înțelegi că tocmai aceasta e realitatea și că – precum scriam vinerea trecută, în contextul cazului procurorului Iurie Garaba – în justiția noastră prevalează instinctul de solidaritate sistemică, abia apoi (dacă mai e să fie) legea.

Cel mai recent exemplu ar fi chiar știrea de miercuri, despre decizia Judecătoriei Râșcani de a-l scuti pe ex-procurorul general Valeriu Zubco de amenda de 6 000 de lei, stabilită de Comisia Națională de Integritate pentru tăinuirea, de către fostul demnitar, a conflictului de interese în cazul „Pădurea Domnească”, în care fusese implicat. Astfel, grație solidarității vicioase, în acest caz, a breslei, Valeriu Zubco a scăpat nu doar de urmărirea și, eventual, pedeapsa penală, ci și de plata pentru infracțiunea morală evidentă. Și exemple de acest fel sunt cu duiumul în țara asta.

Ucis și… reinventat

Pe fundalul acestui dezmăț general, devine ridicol jurnalistul care speră că fostul procuror general va fi tras la răspundere pentru neregulile de milioane semnalate în raportul Curții de Conturi; devine insignifiant faptul că Gheorghe Munteanu, cel care i-a spart nasul procurorului Garaba, va fi cercetat în stare de libertate (oricum îi vor găsi ceva, e convinsă lumea…); și, cel mai rău, devin cumva lipsite de sens proiecte precum cel lansat azi, de Uniunea Europeană, în parteneriat cu Ministerul Justiției, „Suport în coordonarea reformei în domeniul justiției”. Pentru că e greu să crezi că acest sistem mai poate fi asanat. Decât doar să fie ucis și… reinventat. …

Citesc știrile și-mi vine să-l întreb azi pe ministrul Justiției, Oleg Efrim, așa cum l-am întrebat cândva pe Stratan: „Nu vă pare rău de efortul zilnic pe care-l faceți și al cărui rezultat e surpat de…?”. Nu știu cine e cu surparea. Dar știu că e nevoie urgentă de un Meșterul Manole care să ia această Ană-justiție moldoveană și, cu inima sfâșiată, s-o zidească. În numele viitoarei cetăți, statul Republica Moldova.

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!