Duminică, alegeri PREZIDENȚIALE în Ucraina: 39 de candidați și trei FAVORIȚI

În primul tur al alegerilor prezidenţiale de duminică, 31 martie, din Ucraina se vor confrunta 39 de candidaţi, dintre care favoriţi în sondaje sunt actorul de comedie Volodimir Zelenski, actualul şef de stat Petro Poroşenko şi fostul premier Iulia Timoşenko.

Zelenski a fost deja „preşedinte”,... în seria de televiziune „Slujitorul poporului”, unde joacă rolul unui profesor de istorie ajuns subit în fruntea statului.

În vârstă de 41 de ani, Zelenski s-a impus ca favorit în sondaje. La fiecare sondaj, el îi devansează cu puţin pe adversarii săi într-un context de nemulţumire a ucrainenilor în legătură cu elitele lor, considerate corupte şi ineficiente, relatează AFP și Agerpres.

Partizanii săi văd în el un balon de oxigen pentru politica ucraineană, în timp de detractorii săi denunţă un program confuz şi o lipsă de experienţă periculoase pentru o ţară aflată în război.

El a fost de asemenea acuzat că este o marionetă a oligarhului Igor Kolomoiski, inamicul preşedintelui Petro Poroşenko, ceea ce actorul dezminte.

Zelenski a evitat mitingurile electorale, limitându-şi contactele cu alegătorii la spectacole umoristice ale trupei sale. El se exprimă în înregistrări video difuzate mai degrabă pe reţelele sociale decât la televiziune sau în presă.

Tată a doi copii, licenţiat în drept, Zelenski este originar din oraşul industrial Krivoi Rog, în centrul Ucrainei.

Iulia Timoşenko (58 de ani) este o figură neobosită a politicii ucrainene de aproape 20 de ani. Ea s-a ilustrat mai ales în timpul Revoluţiei Portocalii din 2004, care i-a propulsat pentru prima dată pe prooccidentali la putere la Kiev. A renunţat la emblematica sa coafură cu o coadă blondă împletită, dar şi-a păstrat simţul spectacolului.

Şefă de guvern în 2005, apoi din 2007 până în 2010, dna Timoşenko a pierdut în cele din urmă alegerile prezidenţiale în acelaşi an, câştigate de Viktor Ianukovici, destituit patru ani mai târziu după o revoltă populară prooccidentală la Kiev.

Dna Timoşenko a fost în centrul mai multor proceduri judiciare. Ea a fost condamnată în 2011 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere în cadrul unor contracte de gaze naturale semnate cu Rusia la încheierea unui proces denunţat ca fiind unul politic de către occidentali. Nu a executat decât trei ani din pedepsa sa, fiind eliberată în 2014, apoi a ajuns a doua pe listă la prezidenţiale în acelaşi an, cu mult în urma lui Petro Poroşenko.

Susţinătorii săi îi laudă fermitatea şi experienţa, iar detractorii săi denunţă discursul ei populist şi o acuză că are legături secrete cu Kremlinul.

Supranumită „prinţesa gazului” pentru că s-a aflat la conducerea unei întreprinderi de distribuţie a hidrocarburilor în anii 1990, ea a promis să reducă la jumătate factura la energie electrică a ucrainenilor dacă va fi aleasă în funcţie.

Petro Poroşenko (53 de ani), un bogat om de afaceri care a făcut avere din produse de cofetărie, a fost ales preşedinte în 2014 după ce predecesorul său a fugit în Rusia. El promitea atunci că va combate corupţia omniprezentă şi că va pune capăt rapid conflictului armat care tocmai izbucnise în estul ţării.

Cinci ani mai târziu, detractorii săi au denunţat eşecul promisiunilor sale, cu toate că poate să se laude că a întărit legăturile Ucrainei cu occidentalii. Dar ţara sa rămâne pradă unui război care a făcut aproape 13.000 de morţi.

Poroşenko, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ucraina înainte de a fi ales preşedinte, şi-a pierdut însă în 2015 statutul de miliardar în dolari, potrivit revistei americane Forbes.

A intrat în politică în calitate de deputat în 1998. Originar dintr-o regiune rusofonă, el este unul dintre fondatorii partidului prorus al lui Ianukovici în 2010.

După ce a schimbat tabăra în anii următori adoptând opinii prooccidentale, el a fost un timp aliat al dnei Timoşenko în timpul Revoluţiei Portocalii.

Un număr record de 39 de candidaţi iau parte la alegerile prezidenţiale de duminică. Dar, în afară de cei trei favoriţi, ei nu au decât puţine şanse de a intra în cel de-al doilea tur de scrutin.