Drona de 220 de milioane de dolari distrusă de Iran a dezvăluit marea SLĂBICIUNE pe care o au SUA şi NATO. Rusia, China şi alţi inamici o vor exploata în perioada următoare, inclusiv la Marea Neagră, lângă România. Ce soluţii există

Iranul a doborât zilele trecute o dronă americană foarte avansată - un model RQ-4A Global Hawk, dotat cu camere avansate, senzori şi radar - care poate ajunge să coste 220 de milioane de dolari. Incidentul a scos la iveală o slăbiciune a SUA şi, implicit, a NATO: lipsa unor vehicule aeriene de supraveghere greu de anihilat de către inamici.

Deşi este una dintre cele mai avansate drone disponibile, RQ-4A Global Hawk nu se poate apăra singură şi nu are viteza şi manevrabilitatea necesare pentru a scăpa de rachetele sol-aer sau aer-aer lansate împotriva ei, potrivit National Interest. Mai mult, aeronava nu este invizibilă pe radare.

În acest moment, majoritatea aeronavelor folosite de SUA şi NATO pentru culegerea de informaţii militare, cu echipaj uman sau fără, au aceleaşi slăbiciuni ca RQ-4A.

Există pototipuri de drone invizibile sau de mare viteză, despre care sunt cunoscute puţine informaţii, dar acestea nu sunt încă disponibile sau sunt puţine. Printre acestea se numără două modele invizibile, RQ-170 şi RQ-180. Din păcate, acestea nu pot depăşi viteza sunetului, ceea ce înseamnă că, dacă sunt detectate, pot fi doborâte uşor.

Până în 1999, SUA a avut în dotare un avion aproape imposibil de doborât. SR-71 „Blackbird” era capabil să zboare cu de trei ori viteza sunetului (care este de 1.234,8 km/h) şi a fost cel mai rapid avion militar aflat în serviciu activ vreodată. Acesta putea ajunge la o altitudine maximă de aproape 27.000 de metri. Deoarece zbura atât de sus, piloţii purtau costume similare cu cele ale astronauţilor. Având o asemenea „protecţie”, niciun SR-71 nu a fost doborât vreodată de inamici, deşi s-a tras asupra acestor aeronave.

MIG-25 „Foxbat” şi SR-71 „Blackbird”

Nici cele mai rapide avioane de interceptare, precum MIG-25, nu puteau ţine pasul cu Blackbird. Acest lucru a fost confirmat de pilotul sovietic Viktor Belenko, care a fugit în Japonia în 1976. Potrivit lui, piloţii de SR-71 îşi „băteau joc” şi „se jucau” cu „Foxbat-urile” (denumirea NATO pentru MIG-25) trimise pentru a-i intercepta.

Pentagonul cunoaşte aceste probleme şi lucrează la noi proiecte. Urmaşul lui SR-71, SR-72, dezvoltat de compania Lockheed Martin, va fi şi el foarte rapid, putând atinge, după unele surse, de şase ori viteza sunetului. De aceea, Rusia şi alte puteri mondiale încearcă să dezvolte rachete hipersonice, suficient de rapide încât să îl poată lovi.

De ce era specială drona RQ-4A Global Hawk distrusă de Iran

Drona distrusă de Iran este produsă, începând cu anul 1998, de compania Northrup Grumman, iar o unitate poate costa până la 220 de milioane de dolari, în funcţie de tehnologiile cu care este echipată.

Aripile dronei au o anvergură de 39,6 metri, iar greutatea maximă pe care o poate avea la decolare este de 16 tone.

Global Hawk poate zbura la o altitudine maximă de peste 18.000 de metri şi sta în aer timp de 34 de ore, fără întrerupere. Vehiculul este dotat, printre altele, cu senzori avansaţi, camere de mare rezoluţie şi un radar performant.

În 24 de ore, o dronă Global Hawk poate culege informaţii de pe 100.000 de kilometri pătraţi de teren.