Dreptul la corupție

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre sistemul electoral. Colesovnazadov striga că e timpul să schimbăm sistemul, că nu mai vrea să voteze liste de anonimi incompatibili, expirați, întocmite în condiții obscure, prin saune sau hoteluri luxoase, că vrea să-și cunoască la față deputatul care îl reprezintă, iar deputatul, la rândul său, să-l cunoască pe el ca alegător reciproc avantajos. Între noi trebuie să existe o relație directă, lineară, un circuit consecutiv, nu paralel.

Eu sunt împotriva relației directe, strigam eu, fiindcă el o să folosească sacul cu bani ca să mă corupă, să-mi cumpere votul și mă tem că n-am să pot rezista. De aceea, nu trebuie să schimbăm sistemul. Da eu nu mă tem, striga Colesovnazadov, lasă să încerce, măcar cineva să încerce să mă corupă și pe mine, fiindcă eu îi corup pe toți, de sus până jos și viceversa, dar nimeni nu mă corupe pe mine. Măcar o dată la patru ani să am și eu dreptul la corupție!

Acum stau și mă gândesc că, deși nu-i patriotică și cetățenească, ideea lui nu-i lipsită de logică.

Al vostru mercantilom, coolman, Ion Buraga