Dragostea tatălui influențează dezvoltarea personalității copilului

Dragostea tatălui contribuie la dezvoltarea copilului la fel, iar uneori mai mult decât dragostea mamei. Aceasta este una dintre concluziile la care au ajuns experţii în cadrul unui studiu cum dragostea sau respingerea părintească afectează copilul în timpul trecerii de la copilărie la maturitate.

O analiză a studiilor internaţionale de aproape o jumătate de secol a relevat că nicio experienţă nu are un impact mai puterrnic şi durabil asupra personalității, decât experienţa de a fi respins de către părinţi, în special în copilărie.

Cercetătorii au descoperit că urmare la respingerea părinţilor, copilul devine mai anxios și nesigur de sine, precum şi mai ostil şi agresiv faţă de alţii. Durerea de respingere, mai ales atunci când apare în copilărie, rămâne și în viaţa adultă. Aceşti copii devenind maturi cu greu construiesc relaţii de încredere cu partenerul.

În ceea ce priveşte impactul dragostei tatălui şi a mamei, rezultatele a mai mult de 500 de studii arată că, deşi copiii şi adulţii au cam acelaşi nivel de acceptare sau de respingere din partea fiecărui părinte, anume respingerea din partea tatălui are cel mai mare efect.

Experţii au o explicaţie pentru această diferenţă. Copiii şi tinerii acordă mai multă atenţie acelui părinte pe care îl percep ca dotat cu o mai mare putere și prestigiu. Prin urmare, dacă un copil este de părere că tatăl său are un prestigiu mai mare, acesta va avea un impact mai mare asupra vieţii lui decât mama.

Lecţia care trebuie învăţată este că dragostea unui tată este de o importanţă crucială în dezvoltarea personalităţii. Poate că importanţa tatălui îi va face pe mai mulţi părinţi să se implice mai mult în viaţa copiilor. În plus, ar trebui să fie redusă presiunea asupra mamei, care este adesea în primul rând acuzată pentru problemele copilului.