Discurs NEAȘTEPTAT al unui oficial din R. Moldova: Deportările din Basarabia „au lovit în tot ceea ce era mai aproape de cultura și valorile românești. Au fost deportați cei mai buni”

Deportările din Basarabia, organizate de regimul sovietic, „au lovit în fundamentele românești, au lovit în tot ceea ce era cât mai aproape de cultura și valorile românești”, fiind deportați toți cei incomozi regimului sovietic: intelectuali, gospodari, profesori, foști funcționari ai administrației românești, ziariști, foști ofițeri în Armata română etc.

În urmă a rămas „o Moldovă în care oamenii și-au pierdut punctele de orientare, și-au pierdut liderii comunităților”, fiindcă „au fost deportați cei mai buni”, a declarat astăzi premierul Pavel Filip, la ceremonia de comemorare a victimelor deportărilor staliniste organizată la Chișinău.

După ani întregi în care adevărul despre deportați a fost ascuns pe timpul prioadei sovietice, aceștia fiind considerați „dușmani ai poporului”, apoi victimele regimului stalinist au continuat să se afle în anonimat și după Independență, declarațiile au fost neașteptate pentru discursul unui oficial de la Chișinău cu care ne-am obișnuit.

Valentina Sturza, președinta Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din R. Moldova s-a simțit „răzbunată” și a apreciat astăzi faptul s-a ajuns în momentul în care lucrurilor li de spun pe nume, iar „Guvernul se întoarce cu fața la noi”.

CITIȚI și PÂNĂ la LACRIMI // Mărturia EMOȚIONANTĂ a Raisei Iaroțchi, care avea doar trei luni când a fost DEPORTATĂ: Pelinci din cămașa bunelului, aruncat sub un gard la club

Ceremonia a început cu un minut de reculegere în memoria deportaților, apoi au urmat discursurile premierului, ale Valentinei Sturza și colegei sale de la Edineț, Raisa Iaroțchi, după care fiecare membru al Guvernului a citit nume ale persoanelor care au avut de suferit în urma represiunilor sovietice.

Șeful Executivului a anunțat că foștii deportați, circa 8 000 câți au mai rămas în R. Moldova, vor beneficia de examene medicale profilactice gratuite, reduceri de 50% la biletele de sanatoriu și perfectarea legitimațiilor de tip nou. De asemenea, s-a majorat alocația lunară, de la 100 la 500 de lei, iar ajutorul material a crescut până la 1 000 de lei.

Vedeți mai jos întregul discurs al premierului Pavel Filip, rostit astăzi în fața deportaților:

„Astăzi este o zi tristă pentru istoria Republicii Moldova. Suntem aici ca să ne amintim de toți cei care au avut de suferit în urma deportărilor staliniste. Acest minut de reculegere este un minut de tăcere în care pur și simplu ne tăcem durerea.

Cunoscute sub denumirea de „IUG”, deportările din 5-6 iulie 1949 sunt cel mai mare val de deportări. Timp de o noapte, 40 de mii de persoane au fost separate de familiile lor, deposedate în mod abuziv de bunurile lor, urcate în tren și duse la mii de km depărtare, în cele mai îndepărtate zone al Uniunii Sovietice. Cei vizați erau ridicați în toiul nopții, amenințați cu arma, terorizați. Și nu conta că era vorba de bătrâni, mame sau copii. Listele erau pregătite din timp. Nu exista pur și simplu dreptul la apărare. Iată de ce anume astăzi am decis să ne adunăm aici ca să ne amintim de toți cei care au avut de suferit în toate cele trei valuri de deportări. Să ne amintim și să le cinstim memoria.

Aceste evenimente de care ne amintim astăzi au fost o tragedie a neamului nostru. Și asta din mai multe motive. Iar ceea ce s-a întâmplat atunci sunt răspunsuri la multe dintre întrebările pe care încă le avem astăzi.

Felul în care au fost tratați acești oameni depășește pur și simplu limitele imaginației noastre. Pe temperaturi toride, cu puțină apă și pește sărat, într-o înghesuială infernală, au mers câte 3-4 săptămâni în condiții îngrozitoare. Aceste vagoane al morții i-au dus practic într-o călătorie spre infern. Sunt chinuri groaznice pe care fiecare dintre ei au fost nevoiți să le îndure și știu că chiar și acum când vorbesc mulți dintre cei de aici se înfioară nu mai la acest gând. Știu că deși au trecut atâția ani, doar simpla pronunțare a cuvântului ”Siberia” încă stârnește frică și amintiri dureroase. Și este un sentiment care a fost transmis chiar și celor care n-au fost acolo.

Deportările au lovit în fiecare dintre cei deportați, dar și în noi toți. Au lovit în fundamentele românești, au lovit în tot ceea ce era cât mai aproape de cultura și valorile românești. Au fost deportați toți cei incomozi regimului sovietic.

Cel mai înfricoșător este că au fost deportați cei care erau incomozi prin mentalitate: intelectuali, gospodari, profesori, foști funcționari ai administrației românești, ziariști, foști ofițeri în armata română. Iar consecințele au fost dramatice. În urmă a rămas o Moldovăîn care oamenii și-au pierdut punctele de orientare, și-au pierdut liderii comunităților. A rămas înurmă o Moldovăîn care, din păcate, ne lipsesc uneori minți luminate.Ne întrebăm adesea de ce nu reușim anumite lucruri sau de ce rămânem în urma altor țări. Răspunsul este simplu. Este o urmare firească a tot ce s-a întâmplat în acești ani. Din 1941 până în 1951, în timpul acestor 3 valuri de deportări, Moldova a fost pur și simplu decapitată. Pentru că au fost ridicați cei mai buni. Cei care ne puteau călăuzi mai departe. Preoți, învățători, funcționari, gospodari. Toți cei care aveau realizări. Acesta a și fost singurul lor păcat. Anume ei au fost deportați. Ca să rămână aici un popor pierdut în spațiu, fără orientare, fără ca să știe care este direcția. Pentru ca cei rămași să poată fi mai ușor manipulați și reduși la tăcere.

Toate acestea nu fac parte doar din trecutul nostru. Fac parte inclusiv din prezent. Pentru că drama deportărilor, chinurile cumplite prin care au trecut acești oameni sunt încă răni deschise, dar sunt rănile noastre și fac parte din ceea ce suntem noi astăzi. De aceea, este important să nu uităm. Să ne amintim în fiecare an de acești oameni și de locul pe care îl au în istoria noastră.

Știu că nimeni și nimic nu va șterge vreodată ceea prin ce ați trecut dvs. Știu că nu există vreo magie care să vă facă să uitați toată această durere. Dar cred că este corect cel puțin să încercăm să reducem măcar din nedreptățile prin care ați trecut. Iată de ce am decis că de anul acesta veți beneficia de tratamente de reabilitare la spitalul Guvernului. De asemenea, anual aveți dreptul la un pachet de examene medicale profilactice gratuite, iar reducerile la biletele de sanatoriu vor crește până la 50%. Anul acesta vor fi perfectate și legitimații de tip nou. Pentru noi este important să aveți parte de asistența necesară. Am decis să majorăm alocația lunară de la 100 la 500 de lei, iar ajutorul material până la 1 000 lei. Știu că aceste sume sunt pur și simplu infime în comparație cu toate chinurile prin care ați trecut, dar pentru noi este important să știți că ne gândim la dvs. Să știți că n-am uitat.

Poate că n-am învățat încă până la capăt această lecție plină de tragism. Și cred cu tăriecădvs, cei care stați în fața noastră, cei care ați supraviețuit, pentru că eu nu vreau să vă numesc „victime”, pentru mine dvs. sunteți adevărata noastră inspirație. Noi nu avem dreptul să dăm uitării lecțiile istoriei. Ele trebuie învățate și prețuite”.