Despre mișelia ucrainenilor și sfințirea armei nucleare

Trustia, elegii politikoase

Ucrainenii și-au dat arama pe față: i-au atacat barbar, mișelește pe ruși, au intrat, fără să anunțe în prealabil, pe teritoriul regiunii Kursk, cu sate pașnice, populate numai de bătrâni, femei și copii, în timp ce bărbații lor se află mobilizați la spețoperația militară în Ucraina, se odihnesc eroic în cernoziomul statului vecin. Nu e fair play, gentelmenii nu procedează așa, e perfid, ticălos, nesportiv, dar de la banderiști (sau banduriști?) nici nu te puteai aștepta la altceva.

Putin s-a comportat altfel, civilizat, cavalerește, el a anunțat cinstit, sincer, elegant că armata rusă intră în Ucraina, chiar dacă pentru aceasta președintele rus a fost nevoit să se trezească dis-de-dimineață, mai dimineață ca de obicei, poate chiar mai înainte de a umple faimoasa valiză (știți voi care). E adevărat, rachetele au fost lansate ceva mai înainte, ca să ajungă la țintă exact în momentul când Putin își va ține discursul. De ce Zelenski nu a procedat la fel, de nu i-a prevenit pe rușii din Kursk că brigăzile ucrainene vor traversa frontiera de stat?

Da, locuitorii regiunii Kursk, ca și cei din regiunile vecine, au întâmpinat cu entuziasm începutul spețoperației militare din Ucraina, dar asta e firesc, e patriotic, e uman, ei s-au bucurat că ucrainenii vor fi liberi ca și rușii. Care e vina lor, de ce sunt pedepsiți? Cum e să te trezești cu drone deasupra capului, cu tancuri nemțești la poartă, cu Bradley americane circulând pe șosele? Chiar nu s-a gândit nimeni la Kiev că kurskenii pot avea un șoc cultural, îi poate lovi damblaua, vorbind mai pe șleau, dacă armata ucraineană va intra inopinat?

ONU trebuie să reacționeze la această agresiune a regimului ucrainean asupra cetățenilor ruși pașnici! Quod licet Jovi, non licet bovi, spuneau ciobanii noștri transfrontalieri. Adică ceea ce i se permite lui Putin, nu i se permite lui Zelenski. Chiar dacă armata rusă mai omoară niște ucraineni, mai distruge niște sate, niște orașe din Ucraina, aceasta nu înseamnă că armata ucraineană are voie să facă la fel, să traverseze granița sfintei Rusii, teritoriul ei fără margini. Faptul că au îndrăznit arată cât de tupeiști sunt generalii ucraineni!

Acum stau și mă gândesc la dilema popilor pravoslavnici: să sfințească sau nu arma nucleară? Fiindcă e creată să omoare mulți oameni, sfințirea armei nucleare este inacceptabilă, spun unii. Dar, pe de altă parte, fiindcă e destinată să-i sperie pe dușmani și să mențină pacea, sfințirea armei nucleare pare rezonabilă, posibilă, spun alțiii. Într-adevăr: de ce să fie interzisă? Să ne imaginăm că Rusia lansează o bombă nucleară nesfințită? Cum se vor simți victimele? Eu cred că ucrainenii au noroc: una e să fii omorât de o rachetă nesfințită și alta e când e stropită cu agheasmă.

Al vostru damblagiu, apoplecticos, Ion Buraga