DECLARAȚIE // La ora actuală există trei armate cu interese diverse în bătălia pentru putere: Guvernarea PSRM-PDM, gruparea Plahotniuc-Șor și cele două componente ale fostului Bloc ACUM – PAS și PPDA. Care sunt soluțiile pentru înlăturarea lui Dodon

Actuala guvernare de la Chișinău și-a „luat o pauză pentru repoziționarea politică”, inventând problema infectărilor pentru a sista ședințele Parlamentului, iar trei grupări politice se bat acum pentru putere, susține liderul Partidului Unității Naționale (PUN), Octavian Țîcu.

În opinia deputatului, cele două componente ale fostului Bloc ACUM – PAS și PPDA ar fi folosite într-un joc dintre Dodon și Plahotniuc.

„Mai multe chestiuni ciudate se întâmplă în politica moldovenească în spatele pandemiei. Teatrul de la Parlament, prin diversiunea roș-albastră de infectare, n-a avut niciun substrat în realitate (cel puțin 3-4 miniștri și alți secretari de stat mai erau în acea zi în Parlament, care n-au fost puși nici în carantină, nici testați), prin urmare este clar că decizia de suspendare a lucrărilor a fost arbitrară și bine gândită. În realitate actorii au dorit o pauză pentru repoziționarea politică.

La ora actuală există trei armate cu interese diverse în bătălia pentru putere. Guvernarea PSRM-PDM, gruparea Plahotniuc-Șor (alias Pro-Moldova și Partidul Șor) și cele două componente ale fostului Bloc ACUM – PAS și PPDA. Fără să realizeze, PAS și PPDA s-au lăsat atrase în confruntarea dintre Dodon, Plahotniuc și Șor, devenind masa de vot care i-a clătinat puternic pPrezidentului” majoritatea din Parlament. La pachet cu degringolada de la ultima ședință, când majoritatea parlamentară abia mai aduna voturi, apare înregistrarea video cu pungile de bani („Afacerea Kuliokul”), care au lăsat impresia că guvernarea Chicu-Dodon va cădea. Dar s-a tras cortina, s-a anunțat carantina. Deloc întâmplător”, crede Țîcu.

Deputatul atrage atenția că, între timp, Procuratura Anticorupție a anunțat că insistă asupra punerii sechestrului pe proprietățile de peste hotare ale lui Vladimir Plahotniuc, dar așa și nu a formulat o cerere de extrădare a acestuia. Între timp, o companie importantă, atribuită lui Plahotniuc, a fost scoasă de sub sechestru.

„Din punct de vedere politic, deci, Dodon este la cheremul lui Plahotniuc. În același timp, Plahotniuc și Șor au pe Dodon materiale compromițătoare mult mai serioase decât s-a văzut până acum, iar aceste ieșiri video sunt doar niște semnale. Asta explică de ce Dodon este cuminte în raport cu Partidul Șor și Pro-Moldova, nu cere extrădarea lui Șor, condamnarea Marinei Tauber și Reghinei Apostolova pentru „furtul miliardului” și nu zice nimic de Vladimir Cebotari (Dosarul „AviaInvest”) sau alți deputați PRO. Dodon se teme de revenirea lui Plahotniuc și la moment îndeplinește comenzile acestuia. Într-un cuvânt, Dodon rămâne în continuare ostaticul și vasalul lui Plahotniuc, căruia o asemenea ipostază îi convine. Așa cum i-a convenit între 2016-2019. Între timp, Dodon caută soluții alternative, umblă pe la Platon, speră la ruși, poate mai confiscă (sau se face) ceva pentru a-i domoli pornirile. „Razborka” bandiților continuă, fără ca cetățenii și interesele acestei țări să aibă vreo importanță. Finalitățile acestui joc sunt incerte, pentru că în toamnă PDM-ul lui Filip și Diacov îl vor susține pe Dodon, iar Pro-Moldova lui Candu și tot holdingul lui Plahotniuc pe Maia Sandu, după cum se vede evident. Fapt ce-i va compromite șansele, pentru că este slabă în fața lui Dodon și va fi și mai slăbită prin asocierea nedorită (sau dorită) cu „finul” lui Plahotniuc. Ouăle s-au pus în toate coșurile”, remarcă Țîcu.

Ce soluții propune Octavian Țîcu, aflați din postarea acestuia de pe Facebook:

Dodon – ostaticul și vasalul lui Plahotniuc

Mai multe chestiuni ciudate se întâmplă în politica moldovenească în spatele pandemiei. Teatrul de la parlament, prin diversiunea roș-albastră de infectare, n-a avut niciun substrat în realitate (cel puțin 3-4 miniștri și alți secretari de stat mai erau în acea zi în Parlament, care n-au fost puși nici în carantină, nici testați), prin urmare este clar că decizia de suspendare a lucrărilor a fost arbitrară și bine gândită. În realitate actorii au dorit o pauză pentru repoziționarea politică.

La ora actuală există trei armate cu interese diverse în bătălia pentru putere. Guvernarea PSRM-PDM, gruparea Plahotniuc-Șor (alias Pro-Moldova și Partidul Șor) și cele două componente ale fostului Bloc ACUM – PAS și PPDA. Fără să realizeze, PAS și PPDA s-au lăsat atrase în confruntarea dintre Dodon, Plahotniuc și Șor, devenind masa de vot care i-a clătinat puternic „Prezidentului” majoritatea din Parlament. La pachet cu degringolada de la ultima ședință, când majoritatea parlamentară abia mai aduna voturi, apare înregistrarea video cu pungile de bani („Afacerea Kuliokul”), care au lăsat impresia că guvernarea Chicu-Dodon va cădea. Dar s-a tras cortina, s-a anunțat carantina. Deloc întâmplător.

Între timp, Procuratura Anticorupție a anunțat că insistă asupra punerii sechestrului pe proprietățile de peste hotare ale lui Vladimir Plahotniuc. Demersul admis vizează șase apartamente și patru încăperi nelocative din R. Moldova, estimate la 33 de milioane de lei, în vizor fiind alte proprietăți din Elveția, Franța și România inclusiv vile, automobile și o barcă, estimate la 7,7 milioane euro. Procurorii spun că au adus suficiente probe că proprietățile din străinătate ar fi ale lui Plahotniuc și că ar fi fost procurate din banii sustrași din sistemul bancar.

Foarte bine băieți, ne bucurăm. Doar că din punctul meu de vedere, cea mai ușoară cale de a pune mâna pe Plahotniuc și pe proprietățile lui este extrădarea sa din Statele Unite, așa cum a declarat că va face ceva timp în urmă Dodon.

Autoritățile de la Chișinău nu au formulat deocamdată o cerere de extrădare pe numele lui Vlad Plahotniuc. Chiar dacă sunt câteva luni de când Dodon făcea public un anunț pe care, în mod normal, ar fi trebuit să-l lase în seama instituțiilor de drept când afirma că, în câteva zile, R. Moldova va formula la adresa autorităților americane o cerere de extrădare a lui Plahotniuc. Dar o astfel de cerere de extrădare așa și nu a fost formulată. Dacă procurorul general, Alexandru Stoianoglo, pune la îndoială posibilitatea acestei extrădări, cât timp R. Moldova și SUA nu ar avea un acord bilateral de asistență juridică, de ce Dodon a anunțat că va cere extrădarea? Nu e clar că autoritățile juridice moldovene n-au avut în general intenția să solicite această extrădare? Asta în timp ce autoritățile americane au confirmat prezența în SUA a fostului lider democrat, că i-au aplicat, lui și familiei sale, sancțiuni de viză pentru implicarea în acte de corupție, că Plahotniuc s-ar afla sub procedura de deportare, etc. Deci americanii ni-l dau, Dodon nu-l ia.

Ce face Dodon în schimb? Scoate de sub sechestru Bass Systems, o companie pe care procuratura anticorupție i-o atribuia lui Plahotniuc și despre care oamenii legii au spus, după fuga lui Plahotniuc, că ar fi fost folosită de politician pentru operațiuni de spălare de bani în proporții deosebit de mari. Companie despre care se știe că a câștigat pe timpul guvernării democrate marea majoritate a licitațiilor publice pentru livrarea de echipamente și tehnologii informaționale instituțiilor de stat. Pentru că la scurt timp după această ridicare de sechestre Bass Systems să-și anunțe public fuzionarea cu o companie austriacă. Doar în rezultatul scoaterii acestor sechestre a fost posibilă vânzarea cotei părți sociale a agentului economic, spun experții. Adică cum, Dodon luptă contra lui Plahotniuc, dar tolerează extinderea influenței lui economice? Ce l-a făcut pe Igor Dodon să ridice aceste sechestre și să dea un fel de degajare activității economice a lui V. Plahotniuc? Evident situația politică în care s-a pomenit strâmtorat. Pe de o parte prin instabilitatea majorității parlamentare și vulnerabilitatea PDM, pe de alta prin activitatea febrilă a Pro-Moldova și Partidul Șor, care speculând interesul PAS și PPDA de a-l doborî pe Dodon, i-au atras în himerele unei noi majorități parlamentare. Și toate pe fundalul unei degradări fără precedent a situației economice și sociale, determinată de pandemie, care a pus guvernarea în mare dificultate.

Din punct de vedere politic, deci, Dodon este la cheremul lui Plahotniuc. În același timp, Plahotniuc și Șor au pe Dodon materiale compromițătoare mult mai serioase decât s-a văzut până acum, iar aceste ieșiri video sunt doar niște semnale. Asta explică de ce Dodon este cuminte în raport cu Partidul Șor și Pro-Moldova, nu cere extrădarea lui Șor, condamnarea Marinei Tauber și Reghinei Apostolova pentru „furtul miliardului” și nu zice nimic de Vladimir Cebotari (Dosarul „AviaInvest”) sau alți deputați PRO. Dodon se teme de revenirea lui Plahotniuc și la moment îndeplinește comenzile acestuia. Într-un cuvânt, Dodon rămâne în continuare ostaticul și vasalul lui Plahotniuc, căruia o asemenea ipostază îi convine. Așa cum i-a convenit între 2016-2019. Între timp, Dodon caută soluții alternative, umblă pe la Platon, speră la ruși, poate mai confiscă (sau se face) ceva pentru a-i domoli pornirile. „Razborka” bandiților continuă, fără ca cetățenii și interesele acestei țări să aibă vreo importanță.

Finalitățile acestui joc sunt incerte, pentru că în toamnă PDM-ul lui Filip și Diacov îl vor susține pe Dodon, iar Pro-Moldova lui Candu și tot holdingul lui Plahotniuc pe Maia Sandu, după cum se vede evident. Fapt ce-i va compromite șansele, pentru că este slabă în fața lui Dodon și va fi și mai slăbită prin asocierea nedorită (sau dorită) cu „finul” lui Plahotniuc. Ouăle s-au pus în toate coșurile.

Sigur, ce am spus până aici va fi trezi reacții diverse la cei invocați, unii ironizând, alții ignorând, alții contestând, dar toți au șansa să mă contrazică prin asumarea celor patru condiții pe care le-am sugerat anterior pentru schimbarea situației politice:

1. Înlăturarea lui Igor Dodon și condamnarea lui pentru acțiuni de corupție și de trădare de Patrie, odată cu debarcarea socialiștilor de la guvernare;
2. Instaurarea unui guvern tehnocrat, fără culoare și afiliere politică, susținut de majoritatea parlamentară anti-Dodon, care să acceseze de urgență ajutorul și finanțarea României și Uniunii Europene pentru scoatere țării din pandemie și din criza economică;
3. Pregătirea și organizarea unor alegeri prezidențiale libere, corecte, democratice și transparente, fără imixtiunea externă de la răsărit și a mașinăriei roș-albastre;
4. Pregătirea și organizarea alegerilor parlamentare anticipate, pentru că în actuala configurație, actualul Parlament nu mai reprezintă votul exprimat de cetățenii R. Moldova la 24 februarie 2019.

Nu vor dori, desigur, pentru că miza jocului e alta. Indiferent însă de aceste dezlegări, cetățenii Republicii Moldova trebuie să înțeleagă că la toamnă doar platforma politică și candidatul Partidului Unității Naționale pot schimba radical situația, pentru că unica șansă pentru supraviețuirea noastră, și nu doar din punct de vedere politic, este reîntregirea cu România. Iar noi putem să-i punem temelia chiar la alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020.