Stiri

De mauvais ton, iubire oarbă și un Guvern în așteptare

Important 28.05.2013 12:04 Vizualizări

1137

De mauvais ton, iubire oarbă și un Guvern în așteptare

Antidot

În mediul jurnalistic, și nu doar cel de la noi, se consideră de mauvais ton să scrii „de bine”. Așa e și corect, într-un fel, în presă, și nu doar pentru că astfel ne-au învățat la școală ori aceasta ne-o cer vremurile și geografia care ne condiționează viața. Mai trist e că, într-o Moldovă polarizată și divizată, de peste două decenii, pe ’nșpe mii de criterii reale sau inventate, a scrie „de bine” înseamnă a fi ori vândut, ori fraier… Și totuși, exact ca în cântecul cela al carla’s - doar că pe invers - …

…sunt zile când ajungi aproape din întâmplare la un concert „Holograf” și, chiar dacă le știi piesele pe de rost și ești convinsă că ceva „foarte nou” nu prea mai este posibil - deci, vei pleca după maximum o jumătate de oră -, stai până la final și mai speri la un „bis”. Și te întrebi, în timp ce aplauzi, oare ce te-a impresionat mai mult? O fi Dan Bitman și echipa sa perpetuă? Ori dovada că dragostea, și în acest secol, rămâne oarbă (altminteri credeți că ne-am mai mărita și face copii?) până și în fața unei campanii media demolatoare, astfel încât celebra „șefă a aparatului” e cerută în căsătorie în plin concert, în timp ce holografii cântă „Ți-am dat un inel…”? Dar poate că m-a marcat un prim-ministru interimar și desemnat care a dansat modest și aproape invizibil în loja sa? Ori publicul care, deși e unul de departe „neconform” vârstei interpreților, a cântat alături de ei de la prima până la ultima melodie? Și parcă nici n-a fost 9 mai cu Leșcenko și Kobzon în Piața Marii Adunări Naționale - căci Basarabia, ca de atâtea alte ori, rezistă prin tinerii săi.

...mai sunt și zile, puține, ce-i drept, când îți sunt sparte unele convingeri triste, cum ar zice colegul Pașa Păduraru, iar tu nu suferi. Dimpotrivă, te bucuri că propria-ți afirmație precum că „echipele au devenit o raritate chiar și în zonele care apriori se bazează pe acest spirit” nu ține în fața ambiției unor tineri de a deveni echipă. Nu contează cât vor rezista ei în această ipostază - echipele, indiferent de aria lor de activitate, sunt organisme vii și, ca orice structură celulară, au capacitatea de a se descompune la un moment dat. Important e că, atâta timp cât vor acționa ca un tot întreg, vor putea genera idei și viziuni prin care să schimbe Moldova și s-o facă măcar pe aproape așa cum și-au imaginat-o - înfloritoare, fericită și zâmbitoare. E de mauvais ton să spun că asemenea „fenomene” se întâmplă și pe culoarele unui Guvern în… așteptare? O fi, probabil. Dar eu mă bucur totuși că ele se întâmplă.

…bineînțeles că sunt și multe-multe zile în care mă întreb care o fi crezul echipelor malefice - tot ele cele mai eficiente, din câte se pare, într-o țară sfâșiată de infinite crize politice. Văd ele, cumva, Moldova la fel cum o văd cei care cântă alături de „Holograf” sau cei care, într-un soi de anonimat nobil, schițează proiecte de țară care zâmbește? Ori drept la viață are numai rânjetul perfid al caracatiței mafiote care le ghidează? Ce se întâmplă în mintea oamenilor care-i fură unei țări justiția și îi pradă băncile? Cum e construită gândirea celor care generează răul în mod conștient, știind că binele lor individual este posibil doar prin nenorocirea colectivă a altora? Și oare nu e plictisitor să trăiești cu sentimentul că ești invincibil?

Întrebări retorice și insignifiante pentru „oameni mari” aflați în plin proces de re-repartizări de funcții, fotolii și ambiții, când timpul rămas până joi, când va fi sau ba votat Guvernul Leancă în Parlament, se numără deja în ore. Eu însă tare aș vrea ca, măcar pentru o clipă, cei prinși în acest iureș al intereselor politice să se întrebe pentru care echipă ar trebui să opteze, ca să câștige nu doar ei, ci noi toți. Înțeleg că mulți dintre ei sunt prinși de mult în mrejele caracatiței. Dar, oare, nu e plictisitor?

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!