De ce trebuie să ÎNCETĂM să mai spunem: Știu ce simți …

Nu îl mângâi pe cel de lângă tine cu cuvintele „Știu ce simți”, spune scriitoarea Selena Hidley. Ea este de părere că spunând aceste cuvinte nu faci decât să te aduci tot pe tine în discuție. Dar el, celălalt, vrea doar să fie ascultat.

Citește ce ne relatează ea:

„Prietenul meu și-a pierdut tatăl acum câțiva ani. Era distrus de durere, nu știam ce să-i spun. Deci, nu este ușor să găsești cuvintele potrivite pentru a mângâia o persoană atunci când are o durere.

Așa că am început să îi spun cum am crescut fără tată. Tatăl meu s-a înecat. Aveam doar nouă luni. Mi-a lipsit, deși nu l-am văzut niciodată. Am vrut să-i spun doar că nu este singur în durerea lui, înțelegeam cum se simte.

După povestea mea, prietenul mi-a spus: «Ei bine, ai câștigat. N-ai avut niciodată un tată, iar eu am crescut cu tatăl meu timp de 30 de ani. A fost mai rău în cazul tău. Probabil că nu ar trebui să fiu atât de supărat pentru că tatăl meu a murit.»

Am fost șocată și umilită de cuvintele lui. «Nu, nu, nu, am protestat, nu asta am vrut să spun. Voiam doar să știi: Știu ce simți.»

El a răspuns: «Nu, nu știi. Nici nu-ți poți imagina!».

El a plecat, iar eu am rămas tăcută. Voiam să-l liniștesc pe prietenul meu, dar în schimb am stricat totul.

Voia să vorbească despre tatăl lui, să-mi spună despre el. Voia să-și împărtășească amintirile prețioase. În schimb, a trebuit să asculte povestea mea.”

Conversaționalul narcisism este o dorință ascunsă și subconștientă de a vorbi în numele interlocutorului

Selena descrie astfel două tipuri de răspunsuri într-o conversație: părtinire și sprijin. Prima dintre ele va atrage atenția, iar cea de-a doua susține interlocutorul.

Iată câteva exemple:

Părtinire

Maria: Am atât de mult de făcut.
Mihai : Știu, și eu la fel.

Sprijin

Maria: Am atât de mult de făcut.
Mihai: De ce? Ce trebuie să faci?

Iată ce spune Selena:

„Acum încerc să fiu conștientă de încercările mele de a vorbi despre mine. Încerc să pun întrebări care încurajează o altă persoană să continue conversația. De asemenea, am început conștient să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin.

Recent, am vorbit mult timp cu un prieten care era îngrijorat de divorț. Am stat timp de 40 de minute la telefon și practic nu am spus nimic. La sfârșitul conversației, el mi-a mulțumit pentru sfatul și sprijinul meu.

Adevărul este că nu l-am sfătuit cu nimic, în cea mai mare parte a conversației noastre am inserat expresii precum «Este foarte înfricoșător, îmi pare rău că trebuia să treci prin asta».

Nu avea nevoie de sfaturi sau povești. Voia doar să fie ascultat.”

Sursa: secretele.com