De ce se URAU Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia verişorilor lor apare într-un document ţinut la SECRET de Vatican

Vlad Ţepeş (1431-1476), cunoscut şi sub numele Dracula sau Vlad Draculea, a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi în 1476. Alături de Ştefan cel Mare, a cărui domnie s-a întins pe parcursul a 47 de ani (1457-1504), a fost principalul exponent al luptei antiotomane din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Conflictul dintre cei doi nu este subliniat în izvoarele moldave, dar sunt mai multe referiri în cronicile străine. Legătura foarte dură dintre cei doi domnitori români apare menţionată într-un document deţinut de Vatican, care nu a fost făcut public până nu demult, scrie adevărul.ro.

Istoricul Vasile Lupaşc (Târgovişte) a scos recent la lumină acest manuscris scris de episcopul Niccolo de Modrussa, un trimis special al Papei Pius al II-lea ce a fost însărcinat cu anchetarea lui Vlad Ţepeş după ce a fost arestat de Matei Corvin. „Niccolo a stat de vorbă şi cu oştenii români, care au spus numai lucruri bune despre domnitor. I-au reliefat vitejia, faptul că nu a fost ajutat de către regele maghiar, faptul că Ştefan cel Mare a atacat Cetatea Chiliei, care aparţinea Ţării Româneşti. Şi aceste lucruri au fost reliefate de călugăr, dar tenta principală a fost denigrarea lui Vlad Ţepeş, pentru că Papa Pius al II-lea, iniţiatorul unei cruciade anti-otomane, a văzut în Ţepeş un domnitor ortodox şi l-a culpabilizat de numeroasele crime pe care acesta le-ar fi săvârşit: trageri în ţeapă, ucideri de femei, de prunci. Lucruri care contrazic alte povestiri despre Vlad Ţepeş”, a menţionat istoricul într-un interviu pentru „Adevărul”.

Vlad Ţepeş a fost fiul legitim a lui Vlad Dracul şi al uneia dintre fiicele lui Alexandru cel Bun, femeie de rang înalt din familia Muşatinilor. Fiind copil legitim din această legătură, a fost văr direct cu Ştefan cel Mare. Izvoarele spun că cei doi au copilărit împreună. Istoricii au păreri diferite privind relaţiile dintre cei doi domnitori ajunşi la maturitate. Tepeş a primit sprijinul lui Ştefan în mai multe rânduri, dar sprijinul a fost acordat şi invers. Controversele istoricilor sunt legate de conflictele dintre cei doi.

„De exemplu, atunci când Ştefan cel Mare a urcat pe tron în 1457, a fost ajutat şi de Vlad Ţepeş. Relaţiile s-au stricat în 1462, atunci când Vlad Ţepeş, în celebrul asediu de noapte de la Târgovişte împotriva turcilor, i-a pus pe fugă pe duşmani dându-le foc corturilor în noaptea dinaintea bătăliei. Ştefan cel Mare era atunci aliatul turcilor, fiindu-i promisă de către aceştia cetatea Chilia”, spune istoricul vasluian Laurenţiu Chiriac.

Continuarea AICI