„Darul cerului” sau rostopasca, remediu puternic pentru 150 de afecţiuni

Se spunea că are o forţă egală cu a soarelui şi de asta romanii au botezat-o „Chelidonium”, „darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.

Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecţiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecţiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Indicaţii terapeutice

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.

Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 linguriţe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substanţe conţinute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.

Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduşi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepţionale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuţit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 şi 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient şi pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia şi dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriţă de tinctura de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzaţia de greaţă, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice şi de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se ţin cure de câte 3 săptămâni.

Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriţă rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puţin de o oră, bila este drenată, durerile de cap şi senzaţia de greaţă dispar, la fel că şi sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină şi la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap şi celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita– iată o reţetă care face adevărate minuni în această afecţiune periculoasă şi greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată şi mărunţită se opăresc cu un litru de apă clocotită şi se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălţuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora şase seara şi să se strecoare la şase dimineaţa, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) şi se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat – ceea ce medicina populară ştie dintotdeauna, a fost confirmat şi pe cale ştiinţifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcţiei hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuţit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecţiuni ale ficatului apărute în urma intoxicaţiilor şi a otrăvirilor, a infecţiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal şi herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât şi extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriţă de tinctură de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporţii egale, cu tinctura de propolis şi se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi.

Efectele sunt rapide şi de durată

Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiştilor, legată de tratarea bolii canceroase. De „vină” sunt cercetătorii din spaţiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii şi au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: „Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar şi pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriţă de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză.

Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajută la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) şi cu o posibilă acţiune citostatică directă.

Conform cercetătorilor ruşi şi ucraineni, substanţele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puţin obişnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini şi de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ţine fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează uşor cu un prosop (nu se clăteşte şi nu se şterge).

Este un tratament blând şi eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulaţia sanguină periferică şi sunt transportate în ficat, unde îşi exercită acţiunea terapeutică.

Administrarea corectă a rostopascăi
1. Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu râşnita electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriţă (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura

Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puţină apă.

3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte,obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte mai ales extern, sub formă de comprese, gargară şi băi.

4. Cataplasmă cu rostopască
O mână de frunze mărunţite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acţioneze vreme de 1 oră.

Cum se culege şi cum se păstrează rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriană a plantei, adică tulpina, frunzele şi florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active).

Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subţire, într-un loc umbros şi lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăţi medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Sursă: secretele.com