Claudia Motea: „Cred în puterea tradițională a artiștilor de aici”

Confesiune // „Am vrut să văd Chișinăul în luna mai”

Actrița care a jucat teatru în România, în Canada și a cucerit Hollywoodul va participa, la Chișinău, la cea de-a doua ediție a Festivalului de Film Românesc „Mari scriitori, mari ecranizări”. Mai multe despre actuala ediție a festivalului, despre propriile proiecte, dar și despre o carieră de invidiat ne spune actrița Claudia Motea în interviul de mai jos.

Dnă Motea, câteva zile în urmă, ați avut o întâlnire cu elevii din Chișinău. Care a fost scopul acestei întâlniri?

Scopul a fost de a promova festivalul și de a face primii pași pentru a crea acea punte între artiști și spectatori. Am decis împreună cu directorul festivalului, Diana Mețiu, să venim pentru câteva zile și să intrăm în contact direct cu cadrele didactice de la licee. Să vedem elevii și, totodată, să ne aducem aminte de anii de liceu. Astfel, să simțim pulsul pe viu și în momentul în care vom susține acest festival să avem mulți, mulți liceeni în sală, pentru că tematica festivalului în acest an este indispensabilă examenului de Bacalaureat.

Ce impresie v-au lăsat liceenii basarabeni?

Am fost la patru licee astăzi. Fiecare liceu ne-a impresionat într-un anumit fel. Eu acum vorbesc subiectiv, pentru că, văzând elevii, parcă m-am întors în timp. Am avut un sentiment de slăbiciune.

A fost bucuria atât de mare de a vedea ochii acestor copii liceeni, încât n-am mai ținut cont de alte aspecte. Ne-au primit frumos, pozitiv. S-au arătat interesați de festival. Dar în cele din urmă, noi suntem foarte conștienți că trebuie, neapărat, să impulsionăm cadrele didactice, pentru că ele au puterea de decizie.

Cum credeți că aceste filme vor ajuta liceenii la examenul de Bacalaureat?

Sunt ecranizări după capodoperele literaturii românești și fac parte din programa lor școlară. Dacă îți pică la Bacalaureat „Moromeții” și tu habar nu ai cine a fost Moromete, poate dacă vezi filmul îți aduci mai ușor aminte. Este exact ca și cu fotografiile. Într-o poză sunt o mie de cuvinte. Mesajul e mai scurt, dar și mai amplu, mai exact, mai precis, așa încât să poată scrie ceva. Plus că se familiarizează cu povestea.

Acest festival are un rol educativ, are și o ținută frumoasă, fiindcă se va desfășura la Cinematograful „Odeon”. Astfel, sunt câteva motive care pot impulsiona liceenii să vină.

Ați participat la diverse proiecte de-a lungul carierei. De ce v-ați implicat anume în acest festival?

Sunt directorul de PR al acestui festival, pentru că îmi place mult să lucrez cu Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Am un profund respect pentru maestrul Ioan Carmazan care este președintele acestei Uniuni și care, totodată, este și președintele acestui festival. De asemenea, am avut o frumoasă colaborare cu directoarea festivalului, Diana Mețiu, și am deschis drumul acestui festival împreună anul trecut, acum aflându-ne la a doua ediție. Acestea sunt două motive, privind partea cea de peste Prut.

Acum, un alt motiv care este la fel plauzibil e că Republica Moldova pentru mine înseamnă ceva. Este vorba de ceva ce s-a cuibărit în interiorul meu și cred foarte mult în puterea tradițională a artiștilor din Moldova. Mi-am făcut câțiva prieteni de suflet aici și chiar vreau să susțin cultura. Totodată, este un semn al meu de românism pentru a reînnoi și promova valorile noastre naționale. Dar, de asemenea, am vrut să văd Chișinăul în luna mai.

Ce vă place în mod deosebit în Chișinău?

Sincer să îți spun, mie îmi plac oamenii, în primul rând, dar și istoria voastră. Îmi dau seama că ați plătit greu (își stăpânește lacrimile – n.r.). Totodată, îmi place natura de aici și aerul pe care îl respir. Îmi place că am această posibilitate de a fi aici, la Chișinău, și de a avea șansa de a fi inclusă în organizarea acestui festival care este unul cu ținută artistică și de calitate.

Ați activat pe două continente. Care e diferența dintre a fi actriță în Canada și în România?

Pentru un actor sunt multe diferențe, dar la urma urmei, dacă vrei să reușești ceva, trebuie să fii tu și tot ce faci să faci cu multă credință, cu multă pasiune și să-ți porți crucea oriunde ai fi în lumea asta. Mie nu mi-a fost ușor să mă impun în lumea teatrului canadian, dar uite că am reușit după câțiva ani. Eu zic că asta ține și de destinul meu, întrucât m-am ținut cu dinții ca să rămân cu meseria mea, să nu îmi schimb profilul. Să pot să joc în filme, să fac filme, să joc teatru, să scriu piese de teatru.

Acum am început să fac scenarii. Am terminat chiar de produs un film de scurt metraj. Va avea premiera în România pe data de 12 mai. Este un film care deja a fost acceptat la un festival în Los Angeles. Se numește „KANDY - Ciocolată de lux cu gust de femeie” în care am și rolul principal. Sunt coscenarist și coproducător. Voi avea o premieră foarte frumoasă la un cinematograf important din România. Sper să vină cât mai multă lume. Al doilea proiect mare, care ține tot de cariera mea artistică, este filmul „Spovedanie”, un lungmetraj. Sunt în preproducția acestuia.

Hollywoodul pare un vis irealizabil pentru mulți actori. Cum ați reușit să vi-l îndepliniți?

Sincer să vă spun, eu nu mi-am dorit să ajung la Hollywood. Cred că a fost ceva conjunctural. Nu că nu mi-am dorit, nu mi-am dorit la modul acela… Orice actor își dorește să ia un Oscar, eu nu am luat un Oscar, chiar dacă am ajuns la Hollywood. Știu doar atât: tot ceea ce fac, fac cu credință și cu iubire. La Hollywood eu nu am jucat în filme, am jucat în piese de teatru și acum mă duc din nou la Los Angeles și voi juca în piesa mea, „Love me America”, în incinta unui teatru unde joacă Jay Leno. Lucrul ăsta îl iau ca pe un dat firesc.

E greu să faci carieră la Hollywood și sunt foarte mulți actori supertalentați. În fiecare zi, în Hollywood intră cu vise, speranțe o mie de artiști. Deci, într-o lună vin și pleacă din Hollywood 30 de mii de artiști. Acolo lumea e atât de mica și atât de mare în același timp. Am avut câteva colaborări în Los Angeles și continui să am aceste colaborări. Filmul de lung metraj va avea și o premieră americană, dar nu vreau să stau doar acolo. Iar acum sunt strict legată de România.

Toate drumurile artistice duc la Hollywood, dar eu cred că mă pot exprima din punct de vedere artistic oriunde, dar acum trăiesc viața din plin în România. Vreau să fac aceste proiecte și să le duc și acolo, dar să rămân acolo definitiv - nu.

Care este ingredientul principal pe care trebuie să îl pună un actor în prestația sa pe orice scenă din lume?

Să creadă, înainte de toate, în ceea ce face. Puterea gândului te ajută enorm. Și să muncească. Să fie foarte ambițios. Să fie foarte temeinic. Să creadă foarte mult în arta lui și cum zice Stanislavski: „Să iubească arta din el și nu pe el în artă”.

Vă mulțumim!