Cele mai grele cinci funcţii de la Bruxelles: luptele nevăzute ale lui Rutte cu Trump, Pinho cu „buncărul” Ursulei, Kallas cu o şefă „dictatoare”, diplomatul lui Orbán şi „Domnul Fix It” al UE

Munca la Bruxelles poate deveni un coşmar, în pofida vizibilităţii, a salariului ridicat şi a altor avantaje, notează presa internaţională, care prezintă cele mai dificile cinci posturi de conducere de la Bruxelles şi explică de ce sunt considerate astfel.

MARK RUTTE, SECRETARUL GENERAL AL NATO

Poate că i s-a dat porecla „Teflon” de către oficialii din Olanda şi din NATO – pentru că nimic nu se lipeşte de el – însă, cu Donald Trump la Casa Albă, slujba lui Mark Rutte este, fără îndoială, cea mai dificilă din Bruxelles. Rolul său actual pare să fie mai puţin despre conducerea alianţei militare şi mai mult despre încercarea de a împiedica un singur om – Trump – să distrugă totul.

Fostul prim-ministru olandez are un anumit succes în rolul său de „whisperer” al lui Trump, adică persoana care ştie cum să-i vorbească pentru a obţine un anumit rezultat. La scurt timp după ce Trump a folosit discursul său de la Davos, săptămâna trecută, pentru a-şi reafirma dorinţa de a obţine Groenlanda, preşedintele SUA s-a întâlnit cu Rutte şi a anunţat în mod surprinzător că au „convenit asupra cadrului unui viitor acord”.

Tocmai acest lucru îl plasează însă pe Rutte într-o poziţie extrem de delicată. În martie anul trecut, când cei doi s-au văzut în Biroul Oval, preşedintele american a declarat că vrea să anexeze Groenlanda. Olandezul a reuşit să răspundă doar: „Nu vreau să implic NATO” în această chestiune, replică ce i-a supărat pe danezi.

Tratatul de fondare al alianţei din 1949 nu conţine vreo prevedere pentru scenariul în care un aliat NATO atacă un alt aliat. Premierul danez Mette Frederiksen şi alţi lideri au avertizat că o eventuală invazie ar însemna sfârşitul alianţei. Cu toate acestea, Rutte a declarat la începutul acestei luni că NATO „nu se află deloc” în criză.

Rutte a creat şi un val de uimire când l-a numit pe Trump „tati” – un comentariu pe care a încercat ulterior să îl retragă. „Înţeleg perfect cât de dificilă este sarcina lui (de a menţine unitatea NATO), dar este foarte dureros să-l privesc”, a spus un diplomat senior al UE, care a dorit să îşi păstreze anonimatul.

„A merge pe o sârmă cu vântul în faţă este mai uşor decât meseria secretarului general al NATO, Mark Rutte”, consideră Nicolás Pascual de la Parte, fost ambasador al Spaniei la NATO şi în prezent membru al Comisiei pentru securitate şi apărare a Parlamentului European, din partea Partidului Popular European. „Menţinerea unităţii alianţei atlantice în circumstanţele actuale necesită o abilitate politică fără precedent pentru a tempera politica riscantă a lui Trump”, a subliniat el.

PAULA PINHO, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL COMISIEI EUROPENE

În epoca preşedintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen, funcţia de purtător de cuvânt principal a devenit una deosebit de dificilă. Se spune că preşedinta Comisiei lucrează într-un fel de „buncăr” metaforic, având aproape permanent lângă ea doar pe şeful cabinetului, Björn Seibert, în timp ce ceilalţi sunt lăsaţi în întuneric sau informaţi strict pe baza „nevoii de a şti”. Este un stil complet diferit de abordarea mai colegială a predecesorului său, Jean-Claude Juncker.

În acest context, rolul portughezei Paula Pinho, avocat de profesie şi numită purtător de cuvânt principal al Comisiei în noiembrie 2024, devine unul dintre cele mai grele din Bruxelles. Ea trebuie să răspundă, zi de zi, la întrebările jurnaliştilor în faţa camerelor, la fiecare zi lucrătoare. Însă, de foarte multe ori, Pinho – vorbitoare de limbă germană şi apropiată de Michael Hager, considerat un aliat al lui Seibert şi şef de cabinet al lui Valdis Dombrovskis – nu poate răspunde, fie pentru că nu are voie, fie pentru că pur şi simplu nu a primit un răspuns, afirmă oficiali şi diplomaţi.

În urma acestei opacităţi, Comisia a devenit mai închisă ca niciodată. În ianuarie anul trecut, când Ursula von der Leyen a fost internată în spital cu pneumonie, vestea a apărut prin intermediul unei agenţii germane de presă, nu de la instituţie. Luna următoare, chiar şi Vaticanul – faimos pentru lipsa de transparenţă – nu a ascuns faptul că Papa Francisc fusese internat în spital.

Când predecesorul ei, Eric Mamer, şi-a încheiat mandatul, funcţionarii glumeau despre câte sticle de şampanie a desfăcut pentru a celebra că este, în sfârşit, liber. Sacrificiul lui Mamer a fost însă răsplătit: la plecare, a obţinut postul de director general în departamentul de mediu.

„Sunt onorată să ocup una dintre funcţiile unice din Bruxelles. Cu siguranţă nu din punct de vedere al confortului sau al uşurinţei sarcinilor, ci al responsabilităţii şi al sobrietăţii”, a declarat Paula Pinho. Ea a adăugat că o parte esenţială a meseriei sale „este să facă diferenţa între ceea ce publicul trebuie să ştie şi ceea ce unele instituţii mass-media ar dori să ştie”.

KAJA KALLAS, ŞEFA POLITICII EXTERNE A UE

Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), organismul diplomatic al blocului european, a fost creat în 2010. Meseria diplomatului de vârf care îl conduce a fost mereu dificilă, pentru că statele membre, în special cele mari, vor să păstreze controlul asupra politicii externe la nivel naţional.

Relaţiile dintre Ursula von der Leyen şi fostul şef al diplomaţiei europene, Josep Borrell, erau deja foarte tensionate, potrivit unor oficiali. Totuşi, situaţia este şi mai complicată în cazul actualei titulare, Kaja Kallas.

Zona mediteraneană i-a fost practic luată din portofoliu, după ce Comisia a creat în 2024 Direcţia Generală pentru Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Golful Persic (DG MENA). În paralel, Comisia a lucrat activ la planuri de reducere a dimensiunii SEAE, limitând astfel şi mai mult influenţa şefei politicii externe.

În încercarea de a contracara această tendinţă, Kallas a dorit să numească un secretar general adjunct puternic, în persoana lui Martin Selmayr, fost şef de cabinet al lui Juncker. Iniţiativa a fost blocată de biroul Ursulei von der Leyen, fapt ce a amplificat tensiunile.

Un înalt funcţionar a relatat că Kallas „se plânge în privat că ea (von der Leyen) este o dictatoare, dar nu poate face nimic în această privinţă”. Provenind din mica Estonie şi având susţinerea unui partid liberal de dimensiuni reduse, poziţia ei de putere este mai fragilă decât a lui Borrell, socialist din Spania şi sprijinit de un stat membru mare.

Aceste slăbiciuni politice o fac şi mai vulnerabilă în jocurile de influenţă de la vârful instituţiilor europene. Biroul lui Kallas nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

BALINT ODOR, AMBASADORUL UNGARIEI

Premierului Ungariei, Viktor Orbán, îi place adesea să joace rolul „personajului negativ” prin poziţiile sale pro-Rusia şi pro-Trump. Această atitudine complică enorm sarcina ambasadorului Ungariei la UE.

Actualul ambasador, Bálint Ódor, este considerat apropiat de partidul de guvernământ Fidesz, spre deosebire de predecesorul său, Tibor Stelbaczky, care lucrează acum pentru serviciul diplomatic al UE. Când diplomaţii maghiari încearcă să îndulcească public unele poziţii dure ale guvernului, la Budapesta apar suspiciuni privind loialitatea lor, a explicat un diplomat maghiar.

Un oficial european l-a descris pe ambasadorul Ungariei drept „elefantul din cameră”, făcând trimitere la legăturile strânse ale ţării cu Kremlinul. În timpul preşedinţiei ungare a Consiliului UE de anul trecut, mai mulţi diplomaţi şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu împărtăşirea anumitor informaţii sensibile cu partea maghiară, din cauza apropierii lui Orbán de Rusia. Ministrul de externe ungar, Péter Szijjártó, are întâlniri regulate cu omologul său rus, Serghei Lavrov, aflat sub sancţiunile UE.

În pofida acestor tensiuni, Ódor susţine altceva. „Este o onoare să-mi servesc ţara şi să reprezint interesele Ungariei”, a afirmat el.

MAROS SEFCOVIC, COMISARUL PENTRU COMERŢ

Atunci când un dosar devine dificil de gestionat, privirile se îndreaptă către comisarul slovac educat la Moscova, poreclit „Domnul Fix It” (Domnul Repară). Maroš Šefčovič, fost membru al Partidului Comunist Slovac, este comisar european din octombrie 2009, ceea ce îl transformă în cel mai longeviv comisar aflat încă în funcţie, după ce a lucrat sub mandatele lui José Manuel Barroso, Jean-Claude Juncker şi Ursula von der Leyen.

De-a lungul anilor, Šefčovič a fost chemat să se ocupe de răspunsul UE la unele provocări extraordinare şi foarte complicate, precum Brexitul sau Pactul verde european. Acum, în epoca tarifelor impuse de Trump, el este responsabil de portofoliul comerţului. Dar munca lui merge dincolo de limitele acestui dosar.

Un exemplu: atunci când von der Leyen nu a dorit să meargă la Parlamentul European de la Strasbourg pentru o dezbatere crucială privind demiterea ei (şi, implicit, a întregii Comisii) din funcţie, l-a trimis în locul său pe Šefčovič. Astfel, el a devenit, de multe ori, interfaţa politică a Comisiei în cele mai tensionate momente.

Chiar dacă este perceput ca „omul care rezolvă problemele”, Şefcovic se află constant sub presiunea unor dosare sensibile, care pot influenţa profund direcţia Uniunii. Biroul său nu a răspuns solicitărilor de comentarii.