Cea de-a treia ultimă redută sau cine are grijă de Dodon

Trustia, elegii politikoase

Alianța netradițională de sub batista de pe țambalul geopolitic se clatină ca cetățeanul turmentat în căutarea secției de votare. Va cădea sau nu va cădea? Va rezista sau nu Maia Sandu în fața hoardei de mafioți socialiști care se opun numirii unui procuror inocent și curat ca lacrima pe obraji, dar ofensiv, combativ, ca un berbec cu gheare și colți de lup? Vom trăi și vom vedea. Se dă o bătălie crâncenă, decisivă, pentru cea de-a doua ultimă redută a regimului oligarhic (prima ultimă redută fiind, dacă vă amintiți, demisia lui Harunjen)!

Însă, cu siguranță, nu e totul pierdut. În vâltoarea încăierării generale, a cotonogelilor reciproc dureroase și a schimbului intens de lovituri sub centură, ne-a scăpat un eveniment de importanță crucială, hotărâtoare: Andrei Năstase a anunțat că nu va pleca din Republica Moldova, după ce a pierdut alegerile din Chișinău, așa cum amenințase tot el în campania electorală. Astfel, un al doilea glonț a trecut pe la tâmpla statalității noastre, primul fiind derivat din tentația de astă-vară a salvatorului nostru de a rămâne la Frankfurt, unde a mers să-și viziteze familia care nu se poate simți în siguranță în Chișinău la etapa actuală a mandatului ministerial al lui Andrei Năstase.

„Mi-i drag atât de mult acest pământ, mi-e dragă atât de mult această țară, orașul ăsta, nu vă închipuiți.... nu aveți cum, nu sunteți în stare să înțelegeți cât de mult mi-i drag acest popor. Iată de ce, în 2015, cu riscul de a-mi pierde familia, libertatea, de a-mi pierde viața, m-am întors să lupt până la capăt. Și va continua această luptă”, - astfel a explicat Năstase, într-o conferință de presă, decizia sa de a rămâne pentru un nou ciclu electoral în republicuța noastră nesigură.

Mi s-au umezit ochii și era cât pe ce să lăcrimez înduioșat de această manifestare de iubire intercetățenească: atâta timp cât Andrei Năstase e cu noi, cu poporul lui iubit, izbânda ne este asigurată! Să tragem aer în piept și să ne înarmăm cu răbdare suplimentară, căci regimul opune rezistență îndârjită.

Între timp, cel de-al treilea mușchetar al dezoligarhizării, Igor Dodon, surprins în avionul de pe ruta Istanbul – Chișinău cu un telefon Apple iPhone 11 PRO MAX, al cărui preț ajunge la 38 000 de lei, a explicat următoarele: „Nu e achiziție. Eu nu pot să-mi permit și nu-mi permit… Eu multe lucruri… Nu e achiziție și nu e costul despre care s-a spus. Eu am aflat… l-a procurat direct din SUA. L-a luat cineva dintre persoanele mele foarte apropiate. Nu e cadou de la o persoană străină, adică cineva din… și mi l-a dat...”. Cu alte cuvinte, acest ultim răcnet al industriei avangardiste americane a ajuns în posesia președintelui celui mai sărac stat din Europa și continentele limitrofe prin donație din partea unei persoane „foarte apropiate”. Să fi economisit iarăși mama lui din pensie? Sau poate, de data aceasta, Galea și-a manifestat generozitatea din suflet? Ar fi cazul ca alte femei – mame, consoarte, concubine, amante, prietene etcetera și viceversa - să ia exemplul de la ele, dacă dorim ca nivelul de trai în republicuța noastră să se ridice cât de cât întru sporirea eficienței masculine.

Acum stau și mă gândesc: oare care va fi a treia ultimă redută a dezoligarhizării? Dar a patra?

Al vostru buteflic, Ion Buraga