Ce ORGAN al copilului are cel mai mult de suferit din cauza certurilor din casă

Poză simbol

De cand ne nastem, plangem si se gaseste cineva care sa ne ia in considerare plan-setul si sa ne linisteasca. Cu alte cuvinte, corpul nostru o ia inaintea cuvintelor, a constientului si mult inaintea medicinei alopate…

De cele mai multe ori, daca ne doare capul, preferam sa luam repede o pastila; acum 50 de ani, cand accesul la (auto)medicatie era foarte limitat, unii mai spuneau cate un descantec care implica atingerea fruntii si a mainilor cu un gest usor, ca o mangaiere, si rostirea unei incantatii sau a unei ru-gaciuni, cu voce joasa, blanda.

Altfel spus, cateva clipe de atentie autentica ne repuneau in contact cu noi insine si ne ajutau sa depasim micul disconfort fizic, dar in mileniul III, cine se mai gandeste sa-si asculte corpul si semnalele pe care acesta ni le transmite?

Somatizarile reprezinta limbajul preferat al copiilor, care nu stiu sa-si exprime emotiile. Si cum in fiecare persoana activeaza trei instante (de Copil, Adult si Parinte), la unii, Copilul interior poate alege ca toata viata sa se exprime prin somatizari. De aceea exista persoane cu migrene, de exemplu, care nu au un diagnostic clar, insa sufera toata viata de pe urma durerilor de cap.

Daca ne-am intreba ce anume vrem sa exprimam, sa obtinem prin acea durere sau in schimbul ei, ori ce beneficii primim de la viata, familie, job, atunci cand le acuzam, poate ca durerile si-ar gasi o ameliorare mai rapida, mai eficienta si mai de durata, scrie avantaje.ro.

Jacques Salomé spunea ca „otita la copii poate insemna faptul ca fie copilul nu este ascultat, «auzit», inteles, fie ca este prea mult «zgomot» in casa (certuri, neintelegeri, discutii in contradictoriu etc.), iar copilul nu mai vrea sa auda toate astea. Astfel, alege sa se exprime prin boala sa, sa atraga atentia asupra nevoii sale de liniste si/sau intelegere.“

POLIPII SAU BRONSITA, ASTMUL, LARINGITA sunt semnale prin care copilul poate spune ca-l sufoca ceva, ca si-ar dori sa-si exprime o stare, sa se afirme in interiorul familiei, dar nu poate ori nu stie cum sa o faca, nu se poate apara (in cazul polipilor, care sunt chiar porti-le de aparare ale organismului) si atunci trupusorul lui gaseste o cale sa se exprime pe intelesul tuturor… Dar il intelege cineva?

ENUREZISUL NOCTURN (pipi in pat, la varste mai mari) poate reprezenta simbolul lacrimilor pe care copilul nu si le „permite“ in timpul zilei si care sunt urmare a unor cauze diverse: poate mama a plecat la serviciu sau poate mama si tata urmeaza sa se desparta ori a aparut un fratior in viata familiei, pe care copilul nici nu si l-a dorit si nici n-a fost intrebat daca ar vrea sa aiba un frate…

CONSTIPATIA poate reprezenta nevoia de a retine, de a nu lasa sa plece ceva ce corpul copilului poate „produce“ singur, fara interventia cuiva din exterior.

Copilul nu poate (a se citi „nu i se da voie“) sa pastreze o jucarie a altui copil, nu poate pastra o hainuta care i-a ramas mica sau amintirea unui trecut „perfect“ in relatiile lui cu viata, asa ca alege sa pastreze ceea ce el singur face inauntrul lui. Constipatia apare, insa, frecvent si la copiii mici, care au renuntat la pampers fara sa fie pregatiti intim sa o faca.

LOVITURI DESE IN ACELASI LOC. Exista copii care se lovesc adesea la acelasi genunchi, exact peste o rana mai veche; cad si „fac“ in asa fel incat sa ramana vesnic o buba acolo, in genunchiul stang sau in cel drept, iar mai tarziu, la maturitate, pastreaza semnul in corpul lor, ca pe un tatuaj permanent – dovada de netagaduit a oricarei copilarii sau a unei etape a acesteia.

Este interesant de observat la care genunchi se loveste mai des, caci partea stanga a corpului reprezinta relatia cu latura feminina a existentei noastre (mama, bunica, bona, o prietena, casa), in timp ce partea dreapta arata legatura cu latura masculina (tatal, fratele, un unchi important) – in registru pozitiv sau negativ.

Daca iei in considerare limbajul corpului, poate ca data viitoare organismul nu va mai repeta acest limbaj. In acest sens, invata copilul sa isi exprime starile, emotiile, frustarile sau/si multumirile verbal sau printr-un desen, printr-un cantecel sau joc improvizat, nu neaparat prin jucarii complicate si sofisticate. Astfel, copilul va sti ca exista si alta cale in afara de boala de a le arata celorlalti ce-l multumeste si ce nu, ce-l preocupa sau il emotioneaza.

De multe ori nici noi, adultii, nu stim sa exprimam in cuvinte o dezama-gire, o frustrare, o impresie sau o suferinta; fiecare are propria instanta care il cenzureaza in ceea ce priveste exprimarea verbala. Unii aleg sa afi-seze un suras si sa raspunda la intrebarea „ce faci?“ cu „excelent, multumesc!“; doar ca aceasta stare de bine afisata, atunci cand nu corespunde cu starea ta interioara, nu face decat sa adanceasca si sa evidentieze dife-renta intre ceea ce simtim cu adevarat si ceea ce exprimam sau ce ne-am dori sa creada ceilalti despre noi.