Ce înseamnă când o persoană verifică de mai multe ori dacă a închis ușa casei sau a mașinii

Multora dintre noi ni s-a întâmplat ca, chiar înainte de a merge la culcare sau când am plecat deja din casă, să ne întrebăm: „Am închis ușa?”. Unii chiar se ridică din pat sau se întorc să verifice, chiar și de mai multe ori. Ce înseamnă când o persoană verifică de mai multe ori dacă a închis ușa? Acest act este de rutină poate fi normal pentru mulți oameni, dar pentru alții poate fi un semn al unei tulburări de anxietate.

Acest comportament ar putea indica tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), un tip de tulburare de anxietate caracterizată printr-o obsesie puternică pentru control , încercarea de a gestiona ceea ce nu poate fi controlat și cu gânduri negative recurente legate de acea obsesie.

Deși mulți dintre noi se pot confrunta cu momente bruște de incertitudine, precum înainte de a pleca în vacanță (Am oprit corect gazul? Am încuiat toate geamurile?), dacă acest lucru se repetă în mod constant poate duce la un comportament de control compulsiv. Cercetări recente de la Universitatea Concordia din Montreal (Canada) publicate în Journal of Obsessive-Compulsive and Related Disorders sugerează că explicația din spatele acestei manii ar putea fi teama de a pierde controlul. „Am arătat că oamenii cărora le este frică să-și piardă controlul au o tendință mai mare de a se angaja mai des în comportamentele de control ”, spune Adam Radomsky, co-autor al studiului citat de infobae, transmite ziarulromanesc.at. Psihologul adaugă că „când tratăm în clinică, putem încerca să reducem convingerile pacienților despre pierderea controlului, ceea ce ar trebui să le reducă simptomele”.

Pentru a realiza studiul, cercetătorii au recrutat 133 de participanți dintr-un grup de studenți, cărora li s-au efectuat electroencefalograme false (EEG) pentru a măsura activitatea electrică a creierului. Unii dintre ei au primit informații false despre riscul lor de a-și pierde controlul asupra gândurilor și acțiunilor lor, spunându-le că sunt expuși unui risc ridicat sau scăzut, la întâmplare. Odată ce participanții au crezut că au un autocontrol fie ridicat, fie scăzut, li s-a cerut să finalizeze o sarcină pe un computer. Sarcina a fost să „controleze ritmul imaginilor”, făcându-le să dispară de pe ecran înainte de a face acest lucru singure. Ceea ce nu știau participanții era că nu aveau control real asupra imaginilor, deoarece acestea erau programate să apară și să dispară în anumite momente.

Rezultatele cercetării au arătat că cei care credeau că sunt expuși unui risc mai mare de a pierde controlul asupra acțiunilor lor au avut un comportament mai meticulos și mai detaliat în comparație cu cei care au fost informați că ar putea menține controlul. Aceste rezultate au susținut ipoteza inițială a cercetătorilor: temerile și convingerile despre pierderea controlului pot crește riscul unei game largi de probleme, inclusiv tulburarea de panică, fobia socială, tulburarea de stres post-traumatic și anxietatea generalizată, printre altele.