Cartea autobiografică a lui Nicolae Negru, „O progenitură dușmană”, va fi lansată vineri, 30 august, la „Bookfest”: „Un remarcabil document de istorie subiectivă. Așa ceva nu există în literatura română”

Cartea „O progenitură dușmană”, scrisă de Nicolae Negru și editată de ARC, va fi lansată pe 30 august curent, în cadrul Salonului Internațional de Carte „Bookfest”.

Evenimentul va avea loc vineri, de la ora 19.00, la Centrul Mediacor din cadrul Universității de Stat Moldova.

CITIȚI și Bookfest 2024 // Cele mai bune cărți în limba română și cele mai importante personalități ale lumii culturale din România și Republica Moldova, timp de cinci zile la Chișinău: PROGRAMUL complet al ediției din acest an

La discuția moderată de Maria Pilchin vor participa autorul, Eugen Lungu, Maria Șleahtițchi și Iulian Ciocanu.

CITIȚI INTERVIU // „O progenitură dușmană”, cartea autobiografică a lui Nicolae Negru: „Prea dese ori ne dedăm plăcerii plânsului... Eu prefer să mă consider un luptător care nu s-a împăcat cu vremurile și regimurile venite peste noi”

„O progenitura dușmană sunt eu în copilăria mea accidentată ideologic și geopolitic, văzută din depărtarea obiectiv-sentimentală a senectuții, prin ceea ce s-a păstrat mai pregnant, mai clar în amintire”, a declarat anterior Nicolae Negru în cadrul unui interviu oferit Ziarului NAȚIONAL.

Scriitoarea Maria Pilchin, despre cartea autobiografică a lui Nicolae Negru „O progenitură dușmană”:

SECTANȚII ȘI COMUNISMUL

Am citit „O progenitură dușmană” de Nicolae Negru (ARC, 2024)...

Вражеское отродье, așa erau numiți copiii dușmanilor poporului sovietic. Naratorul și autorul sunt chiar personajul principal...

O proză memorialistică din care aflăm cum o familie cu patru copii supraviețuiește în taigaua din regiunea Tomsk, în „iadul alb", unde ești un paria, un marginal.

Basarabenii deportați în cel de-al treilea val de deportări, 1951, au fost cei mai ignorați. Sectanții... erau mai puțin „interesanți"...

Cartea lui Nicolae Negru mi se pare un remarcabil document de istorie subiectivă. Așa ceva nu există în literatura română, „Sectanții" lui Vasile Ernu reabilitând mai degrabă perioada sovietică, decât condamnând-o. Nicolae Negru translează clar: URSS era o dictatură oprimantă, anihilantă de orice fel de libertăți.

Volumul e scris cu mult talent narativ, vocea adultului care își amintește copilăria siberiană, jocul infantil care îmblânzește orice spațiu, adolescentul întors în RSSM, copilul dușmanului poporului la ruși și rus acasă după întoarcere, configurează acea identitate încrucișată de care suferim după 1812. E duruta dedublare...

Devenirea, căutarea sinelui, existența ca o interogație fac din această carte o bildungsscriitură.

Forța umană, empatia, ironia - iată elementele salvatoare.

Cimitirele uitate în Siberia în care zac conaționalii noștri, uitarea și ignoranța, comoditatea noastră cea de toate zilele - iată adevărații dușmani.

Să suferi pentru credință, să fii interzis pentru crezul tău - se mai întâmplă și astăzi la Est de noi, vedeți ce au pățit Martorii lui Iehova în Federația Rusă după 2017.

Unii copii de „sectanți ridicați" au ajuns mari comuniști. Sindromul Stockholm. Unii s-au dezis de părinți, au pactizat.

O carte trist de frumoasă...

Ca un amurg siberian în care dispar cătunele în care au locuit basarabeni, baltici, ucraineni.

Taigaua a înghițit multe istorii, nume, drame.

Taigaua a înghițit destine.

Taigaua ne înghite astăzi memoria, ne împădurește capacitatea de a rezista în fața tiraniilor...