Candidatul la funcția de PRIMAR general, Vadim Brînzaniuc, despre TOP-10 probleme ale Chișinăului, care trebuie tratate ca priorități. Ce soluții propune

Chișinăul se confruntă cu o mulțime de probleme, însă unele dintre ele trebuie tratate ca priorități. Am elaborat un clasament convențional la temă, care sper să-i ajute pe chișinăuieni să se orienteze mai bine la acest subiect, se arată într-un editorial semnat pe Facebook de candidatul Partidului Social Democrat European (PSDE) la funcția de primar general al capitalei, Vadim Brînzaniuc.

1. Elaborarea unui nou Plan general al Chişinăului

Fără un nou plan general al Chişinăului dezvoltarea capitalei este de neconceput. Acest document de dezvoltare strategică ar oferi cadrul necesar şi ar stabili clar direcţiile în care ar trebui să ne mişcăm. Acest plan trebuie să fie maximal orientat spre realităţile pe care le avem, să ia în calcul posibilele evoluţii ale situaţiei, trendurile existente sau care se prefigurează. De asemenea, trebuie să ia în calcul resursele şi capacităţile existente.

2. O nouă abordare a infrastructurii capitalei

Am declarat şi anterior, o spun şi acum - e nevoie de o schimbare radicală de viziune în domeniul infrastructurii capitalei şi de renunţare la abordările fragmentare de care s-a dat dovadă până acum. Din păcate, nimeni până acum nu a abordat problema străzilor, drumurilor din cartiere şi a trotuarelor ca pe un tot întreg. Nimeni nu a venit cu o analiză amplă a ceea ce avem în general şi ce plan de acţiuni concrete ar trebui de implementat pentru a soluţiona problema în ansamblu. Nimeni nu a făcut o evaluare a investiţiilor ce trebuiesc făcute şi nici a capacităţilor de atragere a respectivelor investiţii. Nimeni nu a făcut o evaluare a posibilităţilor pe care le oferă tehnologiile moderne, care pot fi alternative şi contribui esenţial la soluţionarea problemei. Nimeni nu a făcut nici o evaluare din punct de vedere al timpului necesar pentru o amplă revitalizare a infrastructurii în acest domeniu, luând în calcul şi particularităţile climaterice ale zonei în care locuim. Dar toate aceste lucruri trebuiesc făcute dacă ne dorim o infrastructură de calitate.

3. O amplă evaluare a tot ce ţine de zonele verzi

O amplă evaluare a tot ce ţine de zonele verzi din municipiul Chişinău este o necesitate stringentă. Această evaluare trebuie să pornească de la suprafeţe totale (inclusiv de verificat dacă cele reale corespund celor oficiale) şi terminând cu infrastructura existentă în interiorul acestora, inclusiv zonele de agrement. O atenţie deosebită trebuie acordată edificiilor din zonele verzi, dar şi activităţilor economice ce se desfăşoară în zonele verzi. La etapa a doua, după această amplă evaluare, se impune elaborarea unei strategii, care ar avea în vedere atât conservarea zonelor verzi (după necesitate), cât şi dezvoltarea acestora.

4. O abordare mai profundă a problemei blocurilor locative

În Chişinău avem peste 3200 de blocuri locative, marea majoritate a cărora sunt vechi, iar unele - într-o stare deplorabilă. Apropo, peste o treime din aceste blocuri se află în gestiunea întreprinderilor municipale de profil. În acest context problema trebuie tratată prin trei prisme: necesarul real de spaţiu locativ; siguranţa oamenilor care locuiesc în anumite blocuri; aspectul general al capitalei. Iar concluziile ce se impun sunt: unu - nu se construieşte suficient şi de cele mai dese ori frâna o constituie barierele birocratice şi unele interese înguste. Doi – nu se lucrează deloc la consolidarea, termoizolarea blocurilor şi la schimbarea aspectului lor exterior (în cazul celor vechi, dar care încă sunt sigure pentru trai). Trei - nu există un program municipal care să vizeze blocurile depăşite de timp şi care realmente prezintă pericol pentru viaţa locatarilor. Deci, se impune o abordare mult mai profundă a problemei blocurilor locative – superficialitatea nu mai trebuie să-şi aibă locul.

5. Modernizarea şi dotarea corespunzătoare a întreprinderilor municipale pentru servicii locative

În Chişinău sunt 5 întreprinderi municipale pentru servicii locative şi peste 20 de întreprinderi municipale de gestionare a fondului locativ. Cea mai mare parte a întreprinderilor municipale de gestionare a fondului locativ sunt în procedură de faliment. Iar dacă mai adăugăm că pentru salubrizarea teritoriilor de uz comun din Chişinău şi pentru lucrările de deservire a fondului de locuinţe, se alocă mai puţin de o treime din mijloacele necesare, vedem că situaţia este sub orice critică. Pentru a schimba situaţia e nevoie ca întreprinderile municipale pentru servicii locative să fie modernizate şi dotate corespunzător. Estimativ, pentru buna funcţionare a acestor întreprinderi e nevoie de circa 300 milioane lei anual. Suma nu e mică, dar ea realmente poate fi atrasă, iar exemplele altor capitale din regiune sunt cât se poate de convingătoare în acest sens.

6. O strategie de dezvoltare economică a capitalei

În domeniul economic, ca şi în toate celelalte domenii importante, nu poţi merge la întâmplare. E nevoie de o strategie de dezvoltare economică a capitalei, care să ia în calcul şi bunele începuturi care există pe alocuri, dar şi punctele slabe ce determină dezvoltarea economică încetinită. De asemenea, în calcul trebuie luate riscurile ce planează asupra economiei capitalei, ca, ierarhizându-le, să ne putem pregăti pentru orice scenariu nefast. Dar, cel mai important, strategia de care vorbesc trebuie să se refere la oportunităţi. În ultimii ani, urmare a multiplelor crize cu care ne-am confruntat, au apărut şi o mulţime de oportunităţi. Ele trebuiesc sistematizate, evaluate cu mult pragmatism şi realism, reieşind şi din posibilităţile existente, dar şi din cele ce pot apărea, iar ulterior - valorificate.

7. Program special de modernizare a transportului public

Problema transportului public este una stringentă, chiar dacă mai toţi acei care au fost la cârma Primăriei capitalei până acum au încercat să o abordeze ca şi prioritate. Investiţiile care s-au făcut în acest domeniu nici pe departe nu s-au ridicat la nivelul necesităţilor reale şi aceasta continuă să-i afecteze direct pe marea majoritate a locuitorilor capitalei. Abordările pe care s-a mers până acum ne-au dovedit că e nevoie de o schimbare radicală de viziune în acest domeniu, iar această viziune ar trebui să stea la baza unui program municipal special. Şi acest program ar trebui să ia în calcul nu doar posibilităţile bugetului capitalei, dar şi posibilele alternative care există. În acest domeniu nu trebuie de inventat nimic nou – doar de analizat cum au procedat în situaţii similare alte oraşe comparabile pe diverse dimensiuni cu Chişinăul.

8. Strategie de dezvoltare a suburbiilor

Chiar dacă sunt parte a municipiului, suburbiile sunt mult mai defavorizate în comparaţie cu oraşul Chişinău. De aceea, ele ar trebui abordate în cadrul unei strategii speciale de dezvoltare. Avem 18 suburbii, fiecare cu specificul său, însă o bună parte din problemele cu care se confruntă ele sunt comune. M-am convins de acest lucru activând ani buni în administraţia capitalei. Anume aceste probleme trebuie soluţionate în mod prioritar, pentru a reduce maximal posibil diferenţele dintre Chişinău şi suburbiile sale. Eu în genere consider că a nevoie de un buget aparte pentru suburbii, căci numai în acest caz ne vom putea asigura că an de an avansăm în soluţionarea problemelor cu care se confruntă respectivele localităţi. Ele nu trebuie să fie ostatice ale problemelor cu care se confruntă capitala în general.

9. Concept privind partea istorică a Chişinăului

Partea istorică a Chişinăului, din păcate, niciodată nu a fost o preocupare reală a celor ce au condus Primăria capitalei. Dincolo de declaraţii frumoase despre necesitatea protejării patrimoniului cultural şi istoric, am asistat la o degradare continuă a situaţiei în domeniu. Au fost cazuri când clădiri de valoare istorică (conacul Teodosiu – spre exemplu) pur şi simplu au dispărut peste noapte. Au fost demolate şi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru aceasta. De aceea, elaborarea unui concept de restaurare și reconstrucție a tuturor străzilor și clădirilor istorice ale Chișinăului vechi eu consider că este o necesitate stringentă.

10. Transparenţă în activitatea Primăriei capitalei

Deşi s-ar părea că în activitatea Primăriei e suficientă transparenţă (că şedinţele sunt transmise on-line, că au loc diverse consultări publice etc.), în realitate cea mai mare parte a activităţilor de interes public sunt într-un relativ con de umbră. E vorba şi de achiziţii, şi de anumite situaţii concrete ce dau naştere anumitor documente eliberate de structurile Primăriei, şi de unele şedinţe ţinute departe de ochii presei şi ai cetăţenilor etc. De aceea, sporirea gradului de transparenţă, evaluarea acestuia în baza unor indicatori stricţi, stabilirea unor minime sancţiuni pentru nerespectarea principiului transparenţei etc., trebuie să fie preocupări de bază. Altfel nu vom putea vorbi în termeni reali de o Primărie deschisă şi cinstită.