Când ceasul a bătut Ora Centenarului: O ediţie limitată de 1918 piese, sub brandul Tissot, omagiază 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia

Proiectul a fost iniţiat de un antreprenor româno-elveţian care a adus împreună elementele istoriei locale şi precizia orologeriei de top

Se dau: o orologerie elveţiană de la 1853, un centenar şi un antreprenor româno-elveţian. Pare începutul unui banc, dar de fapt este începutul unei poveşti ce poartă titlul „Tissot Couturier Small Second România 1918 - 2018“. De ce? Pentru că cele trei elemente-cheie mai sus menţionate au dus la crearea unui ceas special. O ediţie limitată de 1918 piese, sub brandul Tissot, ediţie ce omagiază Centenarul României - 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. Această ecuaţie mai păstrează totuşi o necunoscută ce necesită „dezlegare“ - cine este antreprenorul româno-elveţian şi care este rolul lui în proiect?

Numele său este Ion Schiau şi este iniţiatorul proiectului „Tissot Couturier Small Second România 1918 - 2018“, cel care a pus toate elementele împreună. Nu este străin de România, deşi a emigrat când era foarte mic în Elveţia. Nu este străin nici de ceea ce înseamnă orologeria elveţiană. A venit natural, deşi neplanificat, ca aproape în­treaga sa carieră să fie cons­truită în domeniu, dat fiind că Elveţia este cea care dă ora exactă în industrie.

Iar pentru acest proiect, Ion Schiau a adus la aceeaşi masă rădăcinile sale, cu­noştinţele orologere şi aniversarea a 100 de ani de la 1 decembrie 1918, când la Alba Iulia, toate provinciile istorice locuite de români s-au unit pentru a forma o singură ţară, România. A ales să creeze un ceas aniversar, un omagiu adus centenarului, iar partenerul este Tissot, o orologerie elveţiană cu peste 150 de ani de istorie. „Am ales Tissot pentru că este cel mai puternic brand din România şi totodată este marca cu care lucrez îndeaproape. Iar proiectul i-a convins“, spune antreprenorul care este şi unul dintre importatorii mărcii în România. François Thiébaud, preşedintele Tissot, spune depre proiect că reuneşte priceperea orologeriei elveţiene cu bagajul impresionant al tradiţiilor româneşti.

Cum au decurs discuţiile cu Tissot? Ion Schiau începe prin a spune că Tissot este o marcă ce vinde 4 milioane de ceasuri anual, fiind al doilea brand elveţian din lume ca vânzări în volum. Are mii de referinţe, este al treilea brand de profil ca cifră de afaceri. „A fost o discuţie de business, iar eu am decis să îmi asum riscul antreprenorial pentru acest proiect. La Tissot nu poţi merge să vorbeşti pentru un proiect de 20 de bucăţi. Am tremurat şi la 1918 piese.“

În noiembrie 2017 începe totul. Procesul creativ a fost unul dintre cele mai agreabile sentimente, spune Ion Schiau. Au vrut să înglobeze în 39 de milimetri (dimensiunea carcasei) un întreg proces creativ, un univers al simbolurilor locale.

Au pornit de la faptul că România aniversează 100 de ani şi au vrut să ilustreze această unire, aşa că au ales ca simbol hora, dansul popular local. Au lucrat cu doi artişti locali - Octavia şi Lucian Loiş de la Atelierul Şezi din judeţul Alba - care sculptează în lemn.

„Lucrasem cu ei o serie de piese de mobilier pentru locuinţa mea din Elveţia, cei doi artişti specializându-se pe simboluri româneşti cărora le dau o tuşă modernă. Pentru proiectul Tissot eu le-am spus tema «hora», iar ei au venit cu un design.“ Au pornit de aici şi apoi s-au orientat pentru a avea o logică a ansamblului, o armonie. Hora nu s-a dorit doar un concept de design, ci unul integrat, deoarece are o simbolistică mai largă, de uniune a oamenilor.

Hora este reprezentată simbolic de un cerc, iar ceasul are patru astfel de cercuri gândite în design.

Model emblematic pentru Tissot - Couturier Small Second - a fost ales ca bază de pornire în proiect anume pentru că designul faţetat al cadranului orelor aminteşte de „Coloana Infinitului“ a lui Constantin Brâncuşi. Plus că cercul este el însuşi un infinit. „Limbile sunt de culoare albastră, o nuanţă cât mai apropiată de albastru de Voroneţ. A fost interesant să le explicăm celor de la Tissot despre albastrul de Voroneţ, dar i-am convins.“

Un al doilea cerc este cel care urmăreşte tot cadranul şi care este ilustrat printr-o serie de triunghiuri albastre care fac trimitere la arta populară românească care la rândul său apelează mult la geometrie. În arta populară, aceste triunghiuri simbolizează porţile care ne conduc către lumile cereşti şi viaţa veşnică.

Data este marcată de un cadran rotund, nu pătrat ca în modelul original. Secundarul este plasat pe hora Şezi - al patrulea cerc de pe ceas - care ilustrează nouă persoane care se ţin de mână, câte una pentru fiecare regiune a României. Dansând împreună aşa cum au făcut-o prima dată în 1918. „Am marcat discret tricolorul în dreptul orelor 7, 6 şi 5, pentru echilibru vizual.“

Pe spatele ceasului, pe capacul transparent al carcasei, este imprimată silueta unei stele, replica fidelă a fortăreţei de la Alba Iulia văzută de sus, unde s-a semnat unirea provinciilor româneşti pe 1 decembrie 1918. Tot aici apare inscripţia „România 1918 - 2018, Ediţie limitată, 1 din 1918“, cu o simbolistică dublă. Pe de-o parte este un ceas dintr-o serie de 1918 piese. Pe de altă parte, România este una (un întreg) din 1918.

„Tissot a fost încântat de abordarea noastră soft în materie de design, că nu am vrut un tricolor pe tot cadranul. Am discutat mult la nivel de detalii.“ Cureaua spre exemplu, este din piele de viţel, cu textură de aligator, un albastru similar celui de pe steagul României.

Mai mult, fiecare ceas vine însoţit de un medalion de lemn realizat de Şezi cu motivul horei reprezentat pe cadran. Pentru că hora este un simbol de uniune şi sprijin, pentru fiecare ceas vândut, iniţiatorii proiectului oferă 50 de lei pentru asociaţia „Free Mioriţa: Lumină pentru România“, al cărei scop este să aducă electricitate în cele mai izolate case din ţară.

Fiecare medalion primit de cumpărător poate fi returnat, iar suma donată se dublează. Pentru acest proiect, artiştii Şezi au creat o masă cu nouă scaune (unul pentru fiecare regiune a României), iar medalioanele returnate vor fi folosite pentru a completa cele 270 de lăcaşe sculptate în masă pentru a găzdui aceste discuri de lemn.

„Există deja liste de aşteptare pentru aceste ceasuri ce sunt puse în vânzare din octombrie 2018. Principalul partener de retail în acest proiect este grupul B & B Collection (cu branduri precum Splend’Or sau Kultho).“ Ceasul are un preţ recomandat de 2.900 de lei.

Tot alături de Tissot, Ion Schiau a creionat un alt proiect, este vorba de o ediţie limitată de 500 de ceasuri în colaborare cu echipa de rugby a României. A pornit de la pasiunea sa pentru rugby şi de la faptul că la nivel internaţional Tissot este partener al principalelor competiţii din domeniu.

„Orologeria nu avea însă nicio intenţie de a face acest proiect în România, a fost iniţiativa noastră. Echipa României de rugby este în top 15 mondial. Este foarte bine plasată pentru câţi jucători are (pondere în totalul populaţiei - n.red.). Plus că, prima medalie olimpică a României a fost adusă în 1924 de echipa de rugby.“ Jucătorii români vor purta ceasul la meciurile de la Bucureşti.

Rugby-ul este doar una dintre pasiunile lui Ion Schiau. O alta sunt călătoriile, iar o parte din destinaţii le-a descoperit şi datorită jobului său în industria orologeră de lux. Cum a ajuns un român să lucreze pentru branduri precum Hublot sau Calvin Klein?

„Era anul 1976 când ajungeam cu mama în Elveţia. Noi nu am ajuns la Paris sau München, ca majoritatea din vremea aceea, ci la Bienne, un oraş care se remarcă prin două lucruri: hochei şi orologerie.“ În Bienne se produc mecanismele Rolex şi tot aici, în orăşelul de doar 50.000 de locuitori îşi are sediul central grupul Swatch. „E un fel de Detroit (capitala auto a SUA - n.red.) al Elveţiei, doar cu o soartă fericită.“

Ion Schiau lucrează de 20 de ani în industrie. A fost un coup de foudre. Cum îi place lui să spună, a fost ca atunci când te îndrăgosteşti subit de vecina lângă care ai stat 20 de ani.

A făcut studiile la Geneva, a plecat apoi cu jobul la New York, visând să lucreze în diplomaţie sau în ONG-urile internaţionale. Ajuns acolo, a realizat cât de multe ştia despre industria orologeră şi cât îi plăcea să vândă ce este „swiss made“. „M-am întors în Elveţia şi îmi amintesc că primul job în industrie l-am obţinut în primul weekend acasă.“ Era anul 1999 şi primul său job în industrie a fost pentru o marcă din grupul Swatch.

În 2004 se desparte de companie după ce ajunsese vice-preşedinte pe vânzări pentru Calvin Klein Watches. „Când am plecat nu vedeam cum aş putea să mai am în industrie o poziţie similară pentru o altă marcă.“ Acesta a fost momentul când a decis să se întoarcă în România unde „nimeni nu vedea ceasurile aşa cum învăţasem eu.“ A creat atunci o firmă - Albini Prassa (o firmă elveţiană cu filială în România) - care să se ocupe de distribuţia unor mărci de ceasuri pe piaţa locală. Deşi firma a funcţionat permanent, din 2010 el a fost mai puţin activ pentru că s-a angajat la Hublot, pentru care din poziţia de international retail manager a deschis 24 de magazine în doi ani.

Apoi, în ultimii cinci ani, a creat alături de o echipă restrânsă un nou brand în industria orologeră, este vorba de HYT, o marcă ale cărei ceasuri au preţuri ce pornesc de la 40.000 de euro şi urcă la 300.000 de euro. „Este o marcă avangardistă, care foloseşte tehnologie de ultim moment, de la nanotehnologie la tehnologie utilizată în domeniul medical. Ne adresăm unui public antrenat la noua orologerie, înaintea noastră au fost producători independenţi care au deschis aceste porţi, noi doar am dus tehnologia la un alt nivel.“ Au venit cu o altă abordare, cu o interpretare diferită a timpului, mai exact au înlocuit limbile clasice cu o serie de lichide care indică ora.

„M-am retras din operaţional pentru că era un job extrem de solicitant. Sunt în continuare acţionar HYT şi mă ocup de distribuţia brandului pe mai multe pieţe.“ Compania sa Albini Prassa se ocupă local de distribuţia acestei mărci, dar şi a altora precum Tissot sau SevenFriday (un brand tânăr, cu ceasuri al căror preţ porneşte de la 300 de euro şi urcă la 1.000 de euro).

„Anul trecut am decis să revin în România cu motoarele turate la maxim. Mama mi-a inoculat ideea că unui copil nu îi poţi oferi decât două lucruri: rădăcini şi aripi. Acasă am vorbit tot timpul în română, iar după ’90 ne-am întors an de an în vizită.“

Spune că a revenit în 2004 pentru că a vrut să îşi replanteze rădăcinile. I-a fost dor de viaţa de aici. În Elveţia nu e lipsă de multe lucruri, dar nu există aventura din România, spune el. „Într-o săptă­mână aici trăieşti cât în două luni în Elveţia, şi nu vorbesc doar social, ci şi cultural şi în business. Este un teren extrem de propice pentru creaţie.“ În Elveţia multe sunt deja făcute, pe când în România este un teren fertil pentru dezvoltare.

Sursa: zf.ro