Cadavrele unor fete de nici 14 ani, dezbrăcate și agățate în copaci de "ELIBERATORI", în Ucraina. „N-am crezut atrocitățile. Apoi am văzut fotografii”

Oxana Lytvynenko, o activistă poloneză pentru drepturile omului, a povestit pentru The Guardian ororile trăite în război și relatate de refugiatele care au trecut granița din Ucraina și pe care le-a ajutat: violuri, crime, cadavre văzute pe drumuri. Mărturisește că nu a crezut nimic din poveștile despre atrocitățile rușilor până la imaginile greu de privit pe care i le-au arătat refugiatele.

„Când femeile pe care le-am întâlnit la graniță mi-au povestit despre violurile și crimele comise de ruși în Ucraina, m-am gândit că sunt doar zvonuri, doar povești menite să sperie sau că este doar modul în care refugiatele încearcă să raționalizeze sentimentul de vină că și-au abandonat fii și soții”, spune Oxana Lytvynenko.

Opinia activistei s-a schimbat când a întâlnit o femeie de peste 70 de ani, originară dintr-o localitate apropiată de Bucea, acolo unde armata rusă a făcut un adevărat masacru și a lăsat în urmă, pe străzi, zeci de cadavre ale localnicilor executați. Femeia i-a povestit că nepotul său este în armată și a fost în zonele prin care au trecut rușii. Aceasta i-a arătat activistei fotografii făcute de nepot cu ce a văzut acolo, imaginile care au convins-o să plece din Ucraina.

„Abia atunci am înțeles că e mai rău decât mi-am imaginat”, a spus Lytvynenko pentru The Guardian.

„Nu eram pregătită să văd așa ceva. În Ucraina circulă fotografii cu ce s-a întâmplat în Bucea, dar în Polonia nu prea”, spune activista, potrivit Libertatea.ro.

După ce nepotul său i-a arătat atrocitățile, femeia și-a luat fiica în vârstă de 50 de ani de pe patul de spital, unde era tratată de cancer de voluntari, i-a scos perfuziile, a urcat-o în mașină și au plecat fără să mai stea pe gânduri.

Când Oxana Lytvynenko le-a întâlnit la graniță, mașina lor era distrusă. Farurile erau sparte și aveau o folie de plastic în loc de geamuri. O altă femeie a ajuns în Polonia cu fiica ei de 17 ani, care plângea continuu.

I-a cerut doar absorbante, lenjerie intimă și pantaloni pentru fată. Și ele au condus fără oprire ca să se îndepărteze cât mai repede de teroarea adusă de ruși în țara lor. „Când femeile refugiate trec granița din Ucraina, sunt fericite că au ajuns în siguranță.

Le vezi zâmbind, glumind, nici nu îți dai seama că au trăit niște traume. De când am văzut fotografia aia, mă tot gândesc la celelalte femei pe care le-am întâlnit înainte și mă întreb prin ce au trecut”, mărturisește activista pentru ziarul britanic.