BASARABIA ÎNFOMETATĂ, campanie marca „TVR Moldova”: Mărturii cutremurătoare ale celor care au trecut prin foametea organizată de Rusia sovietică. „Aveam vacă şi ne-au luat-o. Caii ni i-au luat. Nu trebuia să avem nimic”

Postul de televiziune „TVR Moldova” anunță difuzarea unei serii de reportaje despre foametea din Basarabia organizată de Rusia sovietică.

Astfel, de luni până vineri, „TVR Moldova” le propune telespectatorilor mărturiile cutremurătoare ale celor care au trecut prin calvarul înfometării din 1946 - 1947, un adevărat genocid asupra basarabenilor.

Luni-seară, pe 13 iulie, a fost prezentată spovedania a doi bătrâni supravieţuitori din raionul Sângerei.

Perioada 1946-1947, de după război, a fost cumplită şi marcată de secetă. Grigore Gorea, din localitatea Cubolta, raionul Sângerei, avea 9 ani pe atunci.

GRIGORE GOREA, locuitor, satul Cubolta, raionul Sângerei: „Nu a plouat undeva vreo 10 luni de zile şi a început lumea a cădea, a muri. S-a terminat toate resursele. Care mai aveau vite, le mai tăiau şi mai hrăneau copiii”.

Dar este greşit să credem că doar seceta a fost cauza foametei crunte. Basarabia a fost înfometată intenţionat de Rusia sovietică. A fost o politică bine organizată, după exemplul anilor 1921 – 1923, atunci când Moscova îşi înfometase propriul popor. Iar în perioada 1932 – 1933, în Ucraina organizase Holodomorul.

Conf. univ. MARIANA S. ŢĂRANU, doctor în Istorie: „A fost un act de genocid împotriva poporului român din afara graniţelor. Foametea, ca instrument al terorii, a fost aplicată în Basarabia cu scopul de a frânge coloana vertebrală a teritoriului Basarabiei”.

Sofia Covalciuc avea 14 ani când Moscova a început să înfometeze Basarabia.

SOFIA COVALCIUC, locuitoare a satului Mărăşeşti, Sângerei: „S-a pornit o foame, nu vă spun minciuni, mânca lumea toate celea - şi câine, şi broaşte. Noi am mâncat numai lobodă fiartă. O punea mama mea pe tava şi o usca un pic. Nu aveam pic de ulei. Doamne fereşte, mânca lumea ce pica”.

GRIGORE GOREA: „Stăteau oamenii, mureau, se umflau până mureau. Cine putea să facă o groapă acolo, să-i înmormânteze, să-i ducă pe ei?!”.

Oamenii nu mai aveau ce mânca, pentru că ruşii le luaseră totul. Le-au măturat podurile, până la ultimul grăunte.

Conf. univ. MARIANA S. ŢĂRANU, doctor în Istorie: „Prin intermediul foametei s-a frânt orice boare de rezistenţă a românilor basarabeni faţă de ocupantul sovietic, dar a şi nivelat calea spre colectivizare”.

GRIGORE GOREA: „Iosif Visarionovici Stalin a dat comandă să se facă colhozuri. Şi au început să umble pe la case şi dacă găsea vacă, o lua, găsea cal îl lua, găsea oaie, porc, pâine, tot ce găsea şi rămânea omul gol”.

SOFIA COVALCIUC, locuitoare a satului Mărăşeşti, Sângerei: „Aveam vacă şi ne-au luat-o. Caii ni i-au luat. Nu trebuia să avem nimic”.

GRIGORE GOREA locuitor, satul Cubolta, raionul Sângerei: „Umblau cu armele şi scoteau cu forţa vitele, tot ce aveai în ocol. Încărcau şi luau”.

SOFIA COVALCIUC, locuitoare a satului Mărăşeşti, Sângerei: „Am avut un frate, care avea o copilă mică de vreo 2 anişori şi, dacă căpătam un pic de făină şi făceam mămăligă, apoi luam câte o bucăţică şi îi dam şi ei”.

Foametea organizată a determinat unii oameni să recurgă şi la acte de canibalism.

Conf. univ. MARIANA S. ŢĂRANU, doctor în istorie: „Frecvente erau cazurile când în timpul nopţii, dar şi în timpul zilei, în primăvara anului 1947, oamenii mergeau la cimitir şi, acolo unde era cineva îngropat, dezgropau cadavrul şi îl mâncau”.

SOFIA COVALCIUC, locuitoare a satului Mărăşeşti, Sângerei: „Doi ani ne-am chinuit. Doi ani ne-am chinuit. Nu m-am gândit niciodată că voi scăpa”.

GRIGORE GOREA: „Era prin sat urât. Nu aveai cu ce aprinde focul. Ieşeai dimineaţa, te uitai, aha, la casa cutare iese fum. Luai rapid o cârpă, te duceai: dă, te rog, un cărbune. Puneai în acea cârpă, veneai acasă, aprindeai focul. Apoi mergeai şi mai găseai pe cineva mort, vreun copil ori vreun om mai matur. Greu tare a fost. Asta a fost până în 1955”.

SOFIA COVALCIUC, locuitoare a satului Mărăşeşti, Sângerei: „Am nepoţei mici şi mă rog permanent să nu vadă ce am văzut eu. Doamne fereşte ce a fost”.

GRIGORE GOREA, locuitor, satul Cubolta, raionul Sângerei: „A fost o tragedie tare mare, peste măsură de mare”.

Foametea din anii 1946 – 1947 a luat în jur de 300 de mii de vieţi omeneşti, dar calvarul românilor din teritoriile ocupate de ruşi nu s-a oprit aici. După ce au fost înfometaţi, în vara anului 1949, zeci de mii de băştinaşi au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan.