Aurelia Peru: În ajunul Centenarului Unirii, câteva constatări

Anul 2018, an al Centenarului Unirii, a revigorat, în Republica Moldova, valul sentimentelor de identitate și cultură românească, dar, totodată, a mobilizat actorii politici cu viziuni contradictorii la subiectul Unirii.

Relațiile dintre Chișinău și București au avut diferită încărcătură și intensitate, acestea variind în funcție de culoarea politică a conducerii din cele două capitale.

Primii ani după declararea independenței Republicii Moldova au fost marcați de mult romantism, cu tradiții ale podurilor de flori peste Prut, dar cu mai puțin pragmatism. Și asta în condițiile în care primul Guvern după declararea Independenței, condus de premierul Mircea Druc (1990-1991), a fost supranumit unul provizoriu, Unirea fiind estimată, atunci, ca un proces iminent. Totuși, Guvernul Druc a reușit să promoveze un amplu program de reforme politice și sociale în scopul obținerii independenței RSSM: a înființat primele structuri ale Armatei Naționale, Poliției Naționale și a Serviciilor speciale de informații; a introdus limba română ca limbă de predare în școli, licee și universități.

Anii s-au perindat, după primul Parlament al Republicii Moldova, intrat în istoria statului moldovenesc ca fiind Legislativul Independenței (1990-1993), în forul legislativ ulterior au venit masiv, ajungând la guvernare, agrarienii (Partidul Democrat Agrar din Moldova). În această perioadă, paradigma moldovenismului a înflorit. Treptat, subiectul Unirii a devenit unul periferic în retorica clasei politice moldovenești, care nu a trecut filtrul nici prin legea lustrației, dar nici cu gândire românească, cum și-ar fi dorit unii, nu a devenit.

Abia, prin 2010, ex-premierul moldovean Vlad Filat, astăzi condamnat la 9 ani de închisoare pentru corupere pasivă și trafic de influență, a început procesul de scoatere a celor 360 de km de sârmă ghimpată de la frontiera cu România, instalată pe Prut de sovietici în 1940, după ce Basarabia a fost cedată Rusiei, conform tratatului Ribbentrop-Molotov. Decizia în cauză a fost nu doar una simbolică, dar şi economică, deopotrivă. Guvernul de la Chişinău spera să absoarbă fonduri europene în cadrul programului de bună vecinătate România - Republica Moldova, pentru dezvoltarea zonei de frontieră neexploatate până acum din cauza acestui gard cu o suprafață totală de aproape 13 400 de hectare, dintre care 1 200 de hectare de teren arabil.

Rând pe rând, însă, liderii unioniști din Republica Moldova și-au decepționat simpatizanții. Mai întâi, acesta a fost liderul PPCD, Iurie Roșca, supranumit în anii 2000-2004 haiducul politicii moldovenești, iar în 2009 ajuns vicepremier întru-un guvern comunist. În prezent, eurosceptic convins, simpatizant și translator al eurasianistului, filosofului și politologului rus Aleksandr Dughin.

A doua mare decepție politică pentru electoratul unionist a fost liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, care s-a apropiat inadmisibil de anturajul lui Vladimir Plahotniuc, ca mai apoi sa se retragă - și el și nepotul - ex-primarul de Chisinău, Dorin Chirtoacă, din arcul guvernării.

Pe parcursul implementări reformelor democratice în Republica Moldova, Guvernul de la București a sprijinit pe multe dimensiuni statul moldovenesc. În aprilie 2010, la București a fost semnat Acordul între cele două Guverne privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova.

Cel mai rezonabil proiect comun, care va asigura securitatea energetică a țării, este însă construcția gazoductului Iași - Ungheni – Chișinău, pe care ex-președintele român Traian Băsecu l-a numit „proiect de suflet”. De Ziua Independenței Republicii Moldova, pe 27 august 2013, în prezența premierului român de atunci, Victor Ponta, se dădea start construcției gazoductului. Costul oficial al proiectului fiind de 26,5 miloane de euro, dintre care 7 din partea UE.

Începând cu anul 2014, Guvernul României a alocat 23 de milioane de euro - prin Programul de asistență tehnică și financiară - pentru instituțiile preșcolare din Republica Moldova. Astfel, până în pezent, din grantul oferit de România au fost renovate 832 de instituţii preşcolare.

Guvernul României a autorizat și achiziționarea a cinci ambulanțe pentru R. Moldova, dotate cu echipamentul necesar efectuării misiunilor SMURD. Și Sala cu Orgă din Chișinău se restaurează în prezent grație alocărilor din bugetul României. Pentru restaurarea faţadei, repararea acoperișului istoricului edificiu a fost donat 1 000 000 de euro. (Anterior, din bugetul de stat, au fost alocate 2,5 milioane de lei pentru restaurarea interiorului clădirii.)

Șirul donațiilor girate de București ar fi incomplet, dacă nu am menționa și cele 196 de microbuze destinate transportului elevilor din Republica Moldova.

Așadar, fraza, îndrăgită de președintele moldovean Igor Dododn cu referire la relațiile cu România: „Frate – frate, dar brânza cu bani”, este totalmente irelevantă și ruptă din contextul realității și relațiilor pragmatice dintre Guvernele de la Chișinău și București.

De altfel, o relație, pe care o încurajează, în prezent, și Occidentul. Or, în condițiile unui stat mic cum este al nostru, astfel de opțiuni raportate la contextul internațional, invocă subiecții Politicilor Mari. Acestea vor trebui să decidă, în regim prioritar, asupra statutului Transnistriei, fără de care acțiunile ulterioare sunt imposibile. În această formulă geopolitică, nu putem neglija nici spiritele românofobe din Bugeac. Încotro vor evolua acestea, nu se exclude, ar putea discuta, după alegerile din Rusia, Vladimir Putin și președintele Turciei, Recep Erdoğan. Relevant în context este și faptul că anume Erdogan îi acordă suportul financiar necesar președintelui Dodon pentru repararea sediului prezidențial, devastat în timpul protestelor violente din 7 aprilie 2009.

Așadar, din perspectiva anului electoral 2018, desigur, subiectul Unirii va conduce la consolidarea forțelor de stânga în vederea menținerii statalității moldovenești. Totodată, clivajul pro-contra Unire va poziționa Partidul Democrat din Moldova, care s-a autocatalogat ca partid al guvernării (Partidul Democrat are 42 din cei 101 parlamentari și controlează 700 de primării din cele 898 existente în Moldova) spre eșichierul de centru-dreapta, împrumutând tactic retorica unionistă de la partidele istorice unioniste. Astfel, și PSRM, și PDM vor avea marjă largă pentru agitația electorală.

Aurelia Peru, doctor habilitat în științe politice, fostă consilieră prezidențială pe probleme de politică internă