ANALIZĂ // „REPUBLICA OFFSHORE”: Cum au fost puse la cale schemele și numele celor care au contribuit la frauda bancară și spălarea banilor în sectorul bancar, de asigurări și financiar din R. Moldova

Vlad Plahotniuc, Veaceslav Platon, Ilan Șor, Vlad Filat sau Oleg Reidman sunt personaje-cheie implicate în sustragerea unui milliard de dolari din trei bănci ale R. Moldova și spălarea a 22 de milioane de dolari din Federația Rusă prin intermediul deciziilor de judecată moldovenești, dar aceștia continuă să se afle în libertate și la zece ani de la comiterea acestor crime.

Concluzia aparține Comitetului Consultativ Independent Anticorupție (CCIA), creat prin decret de către președinta Maia Sandu, care a făcut public miercuri raportul „Republica Offshore: analiza factorilor care au contribuit la frauda sistemică și spălarea de bani în sectorul financiar-bancar și de asigurări din Republica Moldova”.

Analiza relevă modul în care modificările legislative, numirile problematice ale unor conducători de instituții, lipsa unei independențe autentice a instituțiilor de supraveghere și a unei reacții prompte la semnalele de alarmă, au dus la capturarea instituțiilor statului și implementarea unor scheme frauduloase.

„De la declararea Independenței Moldovei de URSS, în 1991, și până în prezent, unii politicieni, patroni și acoliții lor au abuzat de pozițiile lor de autoritate și influență pentru a crea sisteme defecte sau pentru a le submina pe cele funcționale, cu scopul de a obține beneficii personale. În unele cazuri, persoanele au fost atât de înverșunate în activitățile lor corupte și au beneficiat atât de semnificativ, încât impactul – acumularea bogăției și concentrarea puterii de către aceste persoane, în detrimentul cetățenilor moldoveni – amenință întreaga economie”, arată James I. Wasserstrom, copreședintele CCIA.

Expertul susține că „nu e totul pierdut”, dacă vor fi îndeplinite cele 42 de recomandări ce oferă „soluții clare, specifice și aplicabile în ceea ce privește reformele”.

Printre acestea se numără revizuirea de către Parlament a procedurii de lichidare a companiilor private pentru a accelera recuperarea activelor și soluționarea directă, timp de un an, a problemei datoriilor false. Totodată, direcția supraveghere bancară a BNM trebuie să-și exercite funcțiile pentru a audita timp de nouă luni şi supraveghea activitatea lichidatorilor la fel de riguros ca și în cazul băncilor și să publice în timp util astfel de rapoarte, inclusiv informații privind plățile către creditorii băncii.

De asemenea, ARBI, CNA și Procuratura Anticorupție ar trebui să depună eforturi consecvente și riguroase în următoarea jumătate de an pentru ca procesul de urmărire și recuperare a bunurilor infracționale să fie susținut de o dotare suficientă, sprijinit cu asistență tehnică internațională.

Altă recomandare se referă la ARBI și lichidatorii băncii numiți de BNM care ar trebui să îmbunătățească cooperarea și schimbul de date, inclusiv prin crearea echipelor mixte, iar una a fost deja îndeplinită de Parlament, fiind vorba despre adoptarea normelor care permit confiscarea extinsă.

Fragment din raportul „Republica Offshore: analiza factorilor care au contribuit la frauda sistemică și spălarea de bani în sectorul financiar-bancar și de asigurări din Republica Moldova”:

Au existat numeroși facilitatori, participanți și beneficiari ai fraudei în sectorul bancar și al asigurărilor care au stat la baza spălării banilor și delapidării fondurilor.

Printre actorii importanți s-au numărat Vladimir Plahotniuc, care a obținut pachete de acțiuni în mai multe bănci-cheie după ce a câștigat influență la mijlocul anilor 2000, în timpul mandatului președintelui comunist Vladimir Voronin, și a exercitat un control semnificativ asupra unor instituții guvernamentale importante; Veaceslav Platon, care a dobândit pachete de acțiuni în diferite bănci și companii de asigurări ce făceau parte din sistemul economic post-sovietic din Moldova și a menținut legături strânse cu bancherii ruși implicați în spălarea banilor; Ilan Șor, care a fost identificat ca fiind unul din principalii beneficiari ai „Furtului miliardului”2 , după ce a dobândit controlul asupra BEM, Banca Socială și Unibank ca tânăr antreprenor; Vladimir Filat, care a ocupat funcția de primministru al Republicii Moldova în perioada 2009-2013 și a fost o figură centrală în lupta pentru controlul asupra băncilor-cheie, în special BEM, unde statul deținea o cotă semnificativă.

Au fost și alții, precum Oleg Reidman, fost consilier economic al președintelui Voronin și deputat în Parlament din partea Partidului Comuniștilor, ale cărui acțiuni au permis spălarea banilor și frauda bancară. Reidman a susținut o agendă legislativă care a facilitat intrarea fluxurilor financiare în Moldova la mijlocul anilor 2000, iar în 2013 a condus o comisie parlamentară specială care a recomandat emiterea suplimentară de acțiuni la BEM ca soluție la problemele de capitalizare, ceea ce, ulterior, i-a permis lui Șor să obțină controlul asupra băncii.

Instanțele din Moldova au fost folosite pentru a impune modificări la nivel de acționariat în bănci și companiile de asigurări Plahotniuc și Platon au obținut controlul asupra băncilor și companiilor de asigurări recurgând la hotărâri judecătorești emise pe cazuri de neplată a creditelor, care au dus la pronunțarea de ordonanțe de transfer al dreptului de proprietate către companiile fictive pe care le controlau. Primul exemplu de aplicare a acestei scheme este achiziția Victoriabank în 2005 de către companiile ale căror beneficiari efectivi au fost Plahotniuc și foștii săi parteneri, Victor Țopa și Viorel Țopa, care au acționat concertat, fără acordul BNM.

În 2008, compania de asigurări Moldasig a intrat sub controlul unei companii fictive din Cipru, iar în 2009, o judecătorie a emis o hotărâre prin care a dispus transferul a 100% din acțiuni către un cetățean ucrainean, în contul unei datorii fictive.4 Ulterior, în 2010 și 2011, Victor Țopa și Viorel Țopa, care obținuseră dreptul de proprietate alături de Plahotniuc, s-au pomenit în mod ironic cu acțiunile de la Victoriabank transferate prin proceduri judiciare, fără știrea lor, către o companie sud-africană. În mai 2011, printr-o hotărâre judecătorească, acțiunile companiei de asigurări ASITO au fost trecute în proprietatea unor companii offshore, iar 18,5% din acțiunile BEM au fost transferate către o companie fictivă din Noua Zeelandă, în baza unei hotărâri judecătorești similare.

În iulie 2011, printr-o decizie a curții de apel, au fost transferate 27,5% din acțiunile Moldova Agroindbank (MAIB) către o companie fictivă din Seychelles, însă două luni mai târziu, Curtea Supremă de Justiție a întors acțiunile proprietarilor inițiali. În august 2011, un pachet de 78% din acțiunile Universalbank a ajuns la o companie panameză, în urma unei hotărâri judecătorești privind recuperarea unei datorii. Până în 2014, cinci dintre cele mai mari șase bănci se aflau sub controlul a două grupări separate, acestea deținând controlul a circa 60-70% din sistemul bancar moldovenesc.

Citiți continuarea în documentul atașat.