ANALIZĂ „Expert-Grup”: Republica Moldova - studiu de caz al noilor scheme de spălare a banilor. Lecții de învățat și consecinţe pentru UE

Într-o lume globalizată, cu tranzacţii financiare transfrontaliere, cadrele legislative neadecvate ale ţărilor străine pot crea riscuri pentru teritoriul național și prevenirea criminalităţii la nivel local. Comunitatea internaţională a elaborat convenții și standarde internaţionale pentru combaterea fluxurilor financiare ilicite, cum ar fi cele provenite din corupție, spălare de bani, evaziune fiscală, și a finanţării terorismului, printre altele. Uniunea Europeană (UE) s-a aflat în avangarda combaterii spălării banilor, finanţării terorismului și evaziunii fiscale, de exemplu prin adoptarea celei de-a cincea directive privind PCSB și a cadrului pentru schimbul automat de informații.

Cu toate acestea, aplicarea insuficientă a legii, conformarea necorespunzătoare și țările cu risc ridicat pot avea împreună consecinţe nefaste, afectând eficacitatea întregului cadru de prevenire. Un exemplu al acestei situații este cazul Laundromat, în care entități din UE (de ex. persoane juridice din Regatul Unit) au fost implicate într-o schemă de spălare a banilor, prin care fonduri din Federația Rusă au fost transferate în bănci din UE, de exemplu din Danemarca, prin folosirea unor bănci și instituţii de stat din țări Est-Europene precum Republica Moldova și Letonia.

Cazul Republicii Moldova este un exemplu tipic în regiune. Eforturile UE vizând îmbunătăţirea reglementărilor privind PCSB în Republica Moldova, ca o consecință a Acordului de Asociere, s-au dovedit insuficiente pentru a crea un mecanism PCSB eficient în țară. Evaluarea naţională a riscurilor a fost superficială, nu s-au luat în considerare toate infracţiunile, nu s-au identificat zonele cu grad ridicat de risc și nu au fost propuse măsuri cuprinzătoare. Așadar, nu este o surpriză faptul că reformele în domeniul PCSB care au urmat au fost lipsite de o abordare holistică, punând un accent prea mare pe sectorul privat, fără a propune vreo reformă structurală pentru combaterea corupției, sporirea transparenței și stimularea cooperării internaţionale.

O altă concluzie foarte importantă bazată pe cazul Republicii Moldova este că instituţiile de stat ar putea deveni actori-cheie în spălarea banilor. Recomandările GAFI, ca multe alte standarde și convenții internaţionale, se bazează pe ipoteza că funcţionarii publici sunt persoane oneste, care respectă legea. Acestea impun sectorului privat să manifeste precauție și să aplice alte procese de prevenire, în timp ce instituţiile de stat trebuie doar să supravegheze sectorul privat și să coopereze cu alte state. Se solicită sisteme de precauţie îmbunătăţite doar în cazul țărilor terțe cu risc ridicat. Apare totuși întrebarea dacă și instituţiile de stat trebuie să-și îmbunătăţească cadrul normativ legislativ. O abordare ar fi aceea de a solicita schimbări structurale pentru a combate corupția (de ex. sporirea transparenței, schimbul internaţional de informaţii și asigurarea independenţei instituţiilor de stat). O altă abordare este aceea de a lua în considerare măsuri specifice de prevenire a spălării banilor de asemenea și pentru sectorul public.

În contextul Europei de Est, dar și în alte state și regiuni unde activitatea infracţională este interconectată strâns cu autorităţile de stat (cazul Laundromat este un exemplu evident), GAFI ar trebui să-și revizuiască și să-și îmbunătăţească recomandările, ținând cont că anumite instituţii ale statului, în special sistemul judecătoresc, care pot avea roluri esenţiale în organizarea schemelor de spălare a banilor. În acest scop, ar trebui propuse controale specifice și mecanisme de evaluare a riscurilor pentru a stopa sau cel puțin a diminua efectul acestui fenomen. Ar trebui convocată o echipă internaţională de experți pentru a evalua noile scheme de spălare a banilor cu implicarea instituţiilor statului. Acest grup de experţi ar trebui să elaboreze recomandări adaptate, pentru reglementări eficiente în vederea prevenirii evoluției acestui model periculos de spălare a banilor. În caz contrar, sistemul judecătoresc, agenţiile de stat pentru achiziţii și cele pentru privatizare ar putea facilita schemele de spălare a banilor, în loc să le împiedice.

Dacă nu se vor elabora noi standarde internaţionale, UE ar putea fi expusă unor riscuri de spălare a banilor atunci când efectuează tranzacții financiare în jurisdicții cu instituţii de stat ineficiente. În astfel de cazuri, și confirmarea originii legale a fondurilor se va dovedi problematică. Federația Rusă reprezintă un risc special: aceasta caută metode de finanţare a războiului său propagandistic și informațional în statele occidentale, printre care UE prezintă un interes deosebit. Proximitatea Federației Ruse și legăturile sale istorice cu Europa de Est fac ca această regiune să fie extrem de vulnerabilă la schemele de spălare a banilor.

Analiză a Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”