„Amour”- ul a şocat şi a emoţionat publicul din R. Moldova

Copii. Perechi de îndrăgostiţi. Persoane în etate. Spectatori rezemaţi de perete. Chicote. Aplauze. O sală arhiplină mai ceva ca la inaugurare. Toate acestea la filmul „Amour”, proiectat în cadrul festivalului de film francofon de la Cinematograful „Gaudeamus”. Cinefilii de toate vârstele au venit să urmărească „iubirea”- o peliculă premiată la Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, Premiul Cesar pentru cel mai bun film francez, Cel mai bun actor şi Cea mai bună actriţă, 2012. Filmul este realizat de Michael Haneke, regizor şi scenarist austriac, bine cunoscut pentru stilul său sumbru. El reflectă problemele şi eşecurile societăţii moderne.

Drama unei veţi de cuplu

Protagoniştii, Georges şi Anne, sunt octogenari, oameni cultivaţi, profesori de muzică şi pensionari. Fiica lor, care este şi ea muziciană, locuieşte în străinătate cu familia. Într-o zi, Anne suferă un atac cerebral. Imediat după ce iese din spital şi ajunge acasă, o parte a corpului său este paralizată. Din acest moment, dragostea lor e pusă la grea încercare.

Georges nu se lasă copleşit şi nici nu se panichează. Dă dovadă de stăpânire de sine, de linişte interioară şi de curaj. O ajută şi o îngrijeşte în fiecare clipă cu o răbdare debordantă. Totodată, însă ei se izolează de lume, de fiica lor. Anne suferă tot mai mult, iar soţul ei începe să-şi piardă cumpătul. Georges a avut, cu siguranţă, mai multe alternative ca să depăşească situaţia, dar el a ales-o pe cea mai simplă - sufocarea cu o pernă.

Şocul finalului

Majoritatea a fost şocată de finalul neaşteptat şi în acelaşi timp controversat care oferă mai multe căi de interpretare. Cert e că avem o lecţie prelungită de îngrijire şi respect, un declin atât de crud, încât uneori, fapta soţului devine înţeleasă. „Este un film cu un subiect complicat, pentru că e dificil să vorbeşti în Franţa despre oamenii bătrâni şi viaţa lor”, spune Marine Belondrade, responsabilă pe problemele de cultură şi comunicare a Alianţei Franceze din Moldova. „Îmi place că este interesant şi diferit, sper că publicul, care a fost unul numeros, a apreciat asta”, mai adaugă ea. Istoria terifiantă a emoţionat cinefilii pe faţa cărora puteai citi un amalgam întreg de sentimente. Astfel, pelicula a provocat discuţii şi a stârnit reacţii contradictorii.

Tinerii dezamăgiţi

Mesajul filmului este unul spectaculos prin faptul că noi toţi ştim şi apreciem dragostea cea frumoasă, care naşte fluturi în stomac, care entuziasmează, visează. Aici, însă, dragostea e arătată prin tristeţea, deznădejdea şi amarul vârstei. Tocmai de aceea, mulţi tineri au ieşit din sală pe la jumătate de film. O spectatoare opinează: „nu m-a intrigat atât de mult, m-am aşteptat la un film mai modern”.

Actorii Jean-Louis Trintignant si Emmanuelle Riva şi-au jucat rolurile excelent. Trintignant „s-a descurcat foarte bine, deşi în Franţa este mai mult un actor de teatru”, remarcă Marine Belondrade. „Am venit să-l mai văd o dată pe actorul acesta, pentru că în tinereţea mea filmul Un bărbat şi o femeie a făcut furori”, spune Sergiu Cruntu, unul din cinefilii prezenţi în sală. El mai adaugă că „filmul a fost vizionat de mulţi tineri care în anumite momente aveau reacţii neobişnuite pentru o tragedie atât de profundă”.

Victoria Bortă