Amnesty: adolescenți nord-coreeni executați și trimiși în lagăre pentru vizionarea serialului „Squid Game” și a conținutului K‑Pop

Coreea de Nord a executat elevi pentru că au vizionat emisiuni de televiziune sud-coreene şi au ascultat muzică K-Pop, inclusiv serialul de succes de pe Netflix „Squid Game”, potrivit Amnesty International.

Persoane care au fugit din ţară au relatat organizaţiei pentru drepturile omului că adolescenţi şi chiar elevi de gimnaziu au fost executaţi public, trimişi în lagăre de muncă sau supuşi unor umilinţe publice brutale pentru consumul de conţinut media străin interzis de regim. Relatările se bazează pe 25 de interviuri aprofundate, realizate în 2025, cu nord-coreeni care au fugit din ţară între 2012 şi 2020, a explicat organizaţia. Majoritatea celor intervievaţi aveau între 15 şi 25 de ani la momentul fugii din Coreea de Nord.

Unul dintre martori a spus că oameni, inclusiv elevi de liceu, au fost executaţi pentru că au vizionat „Squid Game” în provincia Yanggang, aflată lângă graniţa cu China. Separat, a fost documentată o execuţie pentru distribuirea emisiunii în provincia vecină Hamgyong de Nord, în 2021. „Luate împreună, aceste relatările din diferite provincii sugerează multiple execuţii legate de seriale”, a scris Amnesty.

Represiunea s-a intensificat sub conducerea liderului nord-coreean Kim Jong Un. Regimul său aplică strict Legea din 2020 împotriva gândirii şi culturii contrareacţionare, care califică mass-media sud-coreeană drept „ideologie putredă care paralizează spiritul revoluţionar al poporului”. Această lege prevede pedepse între 5 şi 15 ani de muncă forţată pentru simpla vizionare sau deţinere de seriale, filme ori muzică sud-coreeană. Pentru distribuirea de conţinut sau organizarea de vizionări în grup sunt prevăzute sancţiuni mult mai severe, inclusiv pedeapsa cu moartea, a subliniat Amnesty în raportul său.

Relatările celor intervievaţi arată că pedepsele depind adesea de bani. „Oamenii sunt prinşi pentru aceeaşi faptă, dar pedeapsa depinde în totalitate de bani”, a spus Choi Suvin, 39 de ani, care a fugit din Coreea de Nord în 2019. „Oamenii fără bani îşi vând casele pentru a strânge 5.000 sau 10.000 de dolari pe care să îi plătească pentru a ieşi din lagărele de reeducare”, a adăugat el.

Kim Joonsik, în vârstă de 28 de ani, a povestit că a fost prins de trei ori în timp ce se uita la seriale sud-coreene înainte de a părăsi ţara în 2019, însă a evitat sancţiunile datorită relaţiilor familiei. „De obicei, când elevii de liceu sunt prinşi, dacă familia lor are bani, primesc doar avertismente”, a explicat el. „Nu am primit pedeapsa legală pentru că aveam relaţii”.

Alţii, însă, nu au fost la fel de norocoşi. Kim a relatat că trei dintre prietenii de liceu ai surorii sale au fost condamnaţi la ani grei de muncă silnică la sfârşitul anilor 2010, deoarece familiile lor nu îşi puteau permite să dea mită. Mai mulţi evadaţi au descris cum, în copilărie, erau obligaţi să asiste la execuţii publice, un element central al a ceea ce autorităţile numeau „educaţie ideologică”.

„Când aveam 16, 17 ani, în gimnaziu, ne duceau la execuţii şi ne arătau totul”, a spus Kim Eunju, 40 de ani, care a fugit în 2019. „Oamenii erau executaţi pentru că se uitau la mass-media din Coreea de Sud sau o distribuiau. Este educaţie ideologică: dacă te uiţi, asta ţi se va întâmpla şi ţie”.

Amnesty a arătat că o unitate specializată de poliţie, cunoscută sub numele de „Grupul 109”, desfăşoară percheziţii la domiciliu şi controale pe stradă fără mandat, pentru a depista materiale de presă străine. În diverse regiuni, 15 dintre intervievaţi au descris operaţiunile acestei unităţi. Un evadat şi-a amintit că ofiţerii spuneau: „Nu vrem să vă pedepsim aspru, dar trebuie să mituim şefii noştri pentru a ne salva propriile vieţi”.

În ciuda riscurilor, mass-media străine rămân larg răspândite în ţară, se menţionează în raport. Ele sunt introduse ilegal din China pe stick-uri USB şi vizionate apoi pe laptopuri. „Muncitorii o vizionează în mod deschis, oficialii de partid privesc şi citesc cu mândrie, agenţii de securitate se uită în secret, iar poliţia în siguranţă”, a spus unul dintre cei intervievaţi. „Toată lumea ştie că toată lumea se uită, inclusiv cei care aplică represiunea”, au adăugat ei.

Brutalitatea descrisă de evadaţi este în linie cu alte rapoarte din ultimii ani privind tratamentul aplicat celor care consumă presă din străinătate. În trecut au fost documentate execuţii publice şi condamnări la lagăre de muncă pentru ascultarea emisiunilor radio interzise sau pentru distribuirea de filme şi muzică sud-coreeană. La începutul anului 2024 au circulat imagini în care doi adolescenţi nord-coreeni erau condamnaţi la ani de muncă silnică pentru că au vizionat şi distribuit seriale sud-coreene.

Un raport al ONU privind drepturile omului, publicat anul trecut, avertiza că regimul recurge tot mai des la execuţii publice pentru a instaura frica, inclusiv pentru infracţiuni legate de accesul la informaţii străine. „Aceste mărturii arată cum Coreea de Nord aplică legi distopice, care înseamnă că vizionarea unui serial sud-coreean te poate costa viaţa - dacă nu îţi permiţi să plăteşti”, a declarat Sarah Brooks, director regional adjunct al Amnesty International.